Publicul de artă român e hidrofob

Oamenilor,

Încep cuvintele despre aseara galeriilor cu observaţia care ar trebui să fie concluzie, pentru că vreau să fie clar de la început. M-am convins că amatorimea de artă e o specie înrudită cu vrăjitoarea aia din Oz care se topea de la apă, pentru că a fost cam aproape de pustiu oraşul. Nu-i nimic, ploaie şi străzi goale = Petronie fericită. Şi nici n-am văzut decât un câine.

Mi-am pus deci nişte sandale şi trei haine pe mine încercând să nimeresc corect locul fiecărui obiect şi am plecat. M-am întors după umbrelă şi-am mai plecat o dată. Ca şi anul trecut (dar cu mult mai multă viaţă, care la mine e evident invers proporţională cu temperatura, dar direct proporţională cu precipitaţiile) m-am cărat mai întâi la Postăvăria Română, adică la Make a Point. Acolo am primit ceva de băut în care am identificat doar nişte măceşe (erau mult mai multe, am aflat apoi) şi de mâncare nişte chestii delicioase. Am întrebat unde-s cartofii prăjiţi şi privirea pe care am primit-o m-a făcut să mă aşez cuminte pe un scaun. Apoi un bărbat cu vreo zece ani mai bătrân ca mine s-a apucat să ne povestească despre cum putem trăi 40 de zile cu suc de portocale. Am strigat că Iisus a făcut o afacere mult  mai bună cu peştii ăia, anume ca să arunce lumea-n mine cu bilele alea din mere rase, smochine şi nucă de cocos. Succes.

N-a durat mult pauza, pentru că un tip firav, cu o moacă periculoasă de escroc şi îmbrăcat într-un costum gri cu cămaşă roz (urăsc cămăşile roz, nu-mi inspiră încredere) a venit în faţă cu două pahare şi un fel de aparat de electroliză. „Ăsta o să-ncerce să ne vândă ceva”, i-am şoptit babei care era cu mine. Şi am avut dreptate, la fel cum am avut în privinţa faptului că aparatul era trucat – chestie care s-a demonstrat mai apoi la cererea insistentă a publicului. Tipul arăta mult mai puţin jenat decât ar fi trebuit să fie într-o asemenea situaţie, ceea ce mi-a făcut silă mai rău decât păcăleala în sine. Am luat un blender cu suc de ceva de pe masă şi am plecat.

În continuare am dat peste nişte oameni la Atelier 35 care, din câte am înţeles din chestia numită „Energy – Pangea 2011” şi din „Small Maitreya Solar Cross”, deplâng fiinţele rele şi nenorocite, înstrăinate de natură şi de noi înşine, care am devenit în era industrială în care am uitat să venerăm Soarele. Eu zic că m-am săturat de leitmotivul ăsta cu „vai, oh, omul modern cel dezumanizat”, că nu am văzut ca statement-ul lor să fi fost făcut construind un cromleh în Lipscani şi că n-aş zice că Aztecii de exemplu, care venerau regulamentar Soarele, erau oameni foarte drăguţi când fugeau după inima unuia cu cuţitul.

Mi-a plăcut în schimb la ei o carte numită Post Internet Survival Guide, deşi n-a fost aşa amuzantă cum promitea titlul.

Am decis să-mi continuu seara văzând un film. Respiraţi, nu ştiam că urma să văd un film şi n-a fost chiar un film, ci Lovers and Enemies la Grand Café van Gogh. A fost cea mai tare chestie a serii în afară de umilirea escrocului de la Make a Point, pentru că am râs de am rămas fără aer. Pentru cei care nu o să apucaţi să-l vedeţi, e un conglomerat la limita coerenţei şi logicii de clişee din telenovele, adunate să construiască una nouă. O telenovelă, adică. Jucată de oameni ne-actori. Când a apărut aia care a zis că-i însărcinată şi că nu ştie cine-i tatăl, dar în urma unor teste s-a descoperit că e „a Romanian football player. Adrian the Speechless.” am auzit două pahare spărgându-se jos în restaurant, atât de tare am izbucnit în râs. Şi iar când am văzut apărând pe ecran doi oameni cunoscuţi şi foarte dragi mie.

Din ce-am văzut la Căminul Artei, la etaj, Magdalena Arnaudova mi-a plăcut. La parter, un film de câteva minute din care m-am ales cu zero înţelegere şi 10 draci, iar mai încolo ceva fain despre self-publishing şi Samizdat, plus o hartă mişto, Archiving Dictatorship, pe un perete. Şi un personaj care nu poate lipsi de la Noaptea Galeriilor: hipsterul ridicol de beat care bălmăjeşte la prietenii lui că el n-a ieşit în oraş degeaba în seara asta, ci ca să facă ceva (să se distreze suspectez c-a vrut să spună în continuare, dar nu putem fi siguri pentru că l-am împuşcat şi am plecat mai departe.)

Pentru prima dată (sau poate o mai fi fost da’ eram io chioară) a participat la chestia asta şi galeria Orizont. Mai bine decât m-aş fi aşteptat, recunosc c-am intrat c-un fior ţinânu-mi şira spinării ghem. Şi ce a pus pe pereţi Minerva Cubassa era chiar bun de privit. Amfore, atleţi proiectaţi video peste desene, stadioane moderne, cumva chestiile astea s-au adunat într-un ceva coerent în capul meu şi nu mi-a displăcut.

O nouă rundă de fain a fost la Cărtureşti, unde în cafenea la subsol am avut dovada că dacă ai ochi Bucureştiul e un oraş frumos chiar şi în urâţenii. Bravo Carmen Acsinte. Sus în ceainărie, altă distracţie a serii: reclamele vechi. Alexandre, fii atent ce-am spicuit pentru tine din ce se vindea la noi în septembrie 1876: „Depositulu de vinuri E. Carada, 5 Str. Nouă. Vinuri roşii de Bordeaux, vinuri de Bourgogne, vinuri de Champagne, albe, de desert, rachiuri.” Eh? Pentru domnii care ne citesc, invitaţia de-a-şi imagina cam cum funcţiona „cea mai frumoasă invenţiune a timpului modern – aparatul galvano-electric pentru întrebuinţare proprie al stării de slăbiciune (puterea bărbătească) – cea mai uşoară manuare a aparatului [asta e un avantaj de menţionat, zic].” Am numai comentarii oribile de făcut în legătură cu noul tip de scule electrice, da’ mă abţin până se găseşte careva să ne explice cum ar fi putut funcţiona aşa ceva. Că na, ştim că muşchii se rigidizează prin electrocutare, da’ ce faci, cât ţii omul în curent? Până se instalează rigor mortis în loc? Serios dacă mă duce capul şi serios că cer ajutor explicativ.

Tot acolo am observat o formulare nefericită pentru lipsa de griji, în reclama pentru purgativul Darmol: „Dormi şi visează. Darmol lucrează.” Pe cuvânt, chiar nu mi se pare o idee bună, dintre toate momentele în care poţi să dormi, să-l alegi pe cel în care purgativul tău lucrează.

Pe Magheru, la Simeza am văzut expoziţia Opus-Flash a lui Ioan Cuciurcă din trecere, adică trecând pe lângă galerie, deci am prins cu coada ochiului nişte desene mişto de care erau sprijinite inexplicabil nişte bare. Oi judeca însă când voi fi văzut mai mult.

Încă o chestie care mi-a plăcut anul ăsta a fost că s-au trezit studenţii de la arte. La casa Robescu (pe lângă clădire) mi-a plăcut demonstraţia programatică a grupului Ochi Compus: studenţii pot să deseneze. Mă refer la studiul de anatomie – şi da, altfel accept o sticlă spartă pe post de simbol al nu ştiu cărui concept filosofic dacă ştiu că nu e o scurtătură. La Galeria UNA era o Love Story care nu m-a impresionat nicicum şi am plecat de acolo dezamăgită că în curtea din spate ploaia anulase ceva, cred, pentru că nu se vedea ţipenie de om. La Catacomba UNA (zău acum oameni buni, doar pentru că e la subsol…?) am văzut nişte tenişi într-un acvariu, mi-am zis că oamenii îşi spală pantofii deci sunt civilizaţi, bine. Nişte respiraţii în câteva sticle, chestie care m-a făcut să râd pentru că seamănă cu scenele în care Tom urlă într-o pungă ca să nu trezească dulăul. La Alert Studio, tot în preajmă, cârja cu roată intitulată The Support iar m-a amuzat, iar paharul cu vin pe care l-am arestat n-a avut nici o legătură cu asta. Prin curte pe la atelierele UNA din Griviţei am văzut şi unul din cele mai triste lucruri ale serii: un pahar plin pe jumătate cu vin, lăsat să se facă şpriţ în ploaie. Ţi se rupea inima, Alexandre, sunt sigură că înţelegi. L-am băut şi am plecat mai departe.

Mai departele n-a durat însă foarte mult, pentru că am ajuns la Studio Arte, unde era Noaptea Albă a Devoratorilor de Video Art, care m-a convins că ceva îmi lipseşte de nu pot cu video art. Nu pentru că n-am încercat. Am stat 10 minute într-un scaun uitându-mă la un tip care arunca cu pepeni într-un tablou şi apoi încă vreo două holbându-mă la creştetul cuiva în iarbă, cu cerul pe fundal. Am renunţat şi m-am ridicat să plec spre altă galerie, însă am ajuns în schimb acasă pentru că nu mai puteam. Vezica unei babe, vedeţi voi, a ţinut mulţi litri de urină de-a lungul celor mulţi ani de folosire şi a intrat la apă, normal şi logic. Aşa că babele simt mai des şi mai imperativ nevoia să se pişe. Deloc eroic, dar aşa s-a încheiat noaptea. Aşa şi cu mine tăindu-mi sandalele ca să-mi scot picioarele din ele.

Concluziile sunt că au ajuns să participe prea multe galerii pentru a fi văzute toate, ceea ce e foarte îmbucurător. Au venit din urmă galeriile vechi (nu cu chestii spectaculoase, dar e un plus) şi s-au trezit studenţii. Sunt sigură că s-au întâmplat chestii multe şi mişto şi prin alte părţi, pe unde nu am mai ajuns. Sper numai c-a avut cine să le vadă şi zic că e jalnic, pentru c-au fost totuşi doar vreo trei stropi de ploaie. Huo.

Anunțuri

66 comentarii

  1. …doară vii să dzici că din fire așe iești tocmită, ca de pre uscat fiind, putere să aibi prin multă vreme în aier, fără a apii trebuință a te zăbăvi să poți ?

    Mulţămesc de vinurile de care-mi dzisăşi, oi purcede.

  2. haide, cucoana, ca nu a plouat asa de tare …. au rezistat si babe mai prost conservate. eu, de exemplu. cine te-a pus sa pleci in sandale?

  3. ce bora lunga ai tras. eu nu pot sa citesc o o chestie asa lunga.

    dar da, sunt agorafob. gen atacuri de panica. cred, acu nu mai sunt dar asa sunt.

    a iesit rau botezu, pla mea.

  4. zano: tronia ar vrea sa aiba pula azi. ce bezmetica e.
    pula e responsabilitate mare…

  5. ii pun o melodie ca sa o impacam. are si ea suflet… uffff
    [Chiar că uffff. Asta-i declaraţie de război, nu de pace.]

  6. Se pare că deşi nu a trăsnit azi-noapte ceva-i neregulă în capul meu. Altfel nu înţeleg ce şi cum am scris de şi tu, Zâna Eficienţei, şi tu, Alexandre (sau măcar partea pe care-am înţeles-o), aţi dedus că mă plâng de ploaie. Niciodată, indiferent dacă am sau nu umbrelă. Sandalele a trebuit să le tai pentru că mi se umflaseră picioarele de mers, sau poate am absorbit apă prin ele, dracu ştie. Iar de lume am zis că e de învinuit pentru lipsă, tocmai pentru că ploaia a fost o glumă.

    Pitice, dacă vrei să ne împăcăm pentru clipul cu care ai vrut să mă împaci sari de trei ori într-un picior şi apucă-te iar de taebo.

  7. daca tu faci 10 minute cu asta, eu sar pe fereastra.

  8. Zbor plăcut şi aterizare lină, am făcut acu’ ceva ani. De ce crezi că ştiam cum îl cheamă când ai zis prima dată că te apuci de tae-bo? E drept că mi-au scos splina după asta, dar nu pune pariul că îl pierzi.

  9. Piticule, tu erai la cercul de balet de la palatul pionierilor ?

  10. eu de marti o sa merg la sala. o sa fiu misto.

  11. 100 de lei pe 12 sedinte. pare rezonabil…

  12. piticus rex, sunt fuarte impresionat. fie, trei lectii de incercare. trimite-mi-o pe cea rosie din stanga eunucului. nu promit nimic.

  13. asta cine e? si de ce striga la mini? moldovean…

  14. sezi bland ca te palesc cat esti de poneu. pai da, unu-i moldovean.

    petronia. nu mai stiu daca am mai zis-o, m-am indragostit de jumatate din dumneata. am mai zis-o ieu cuiva. sa revenim, uite iesplicatia cu sandalale taiate din dezlegarea finala. ai zis la inceput: „Mi-am pus deci nişte sandale şi trei haine pe mine încercând să nimeresc corect locul fiecărui obiect şi am plecat.” ei, acum e limpede? ehhh

  15. Varzâdiculturâ, pe cuvântul şi pe cuvintele mele (pe care încep să mă gândesc serios să le pun într-un ţarc o perioadă, se pare că s-au sălbăticit şi vorbesc singure şi aiurea) dacă pricep. Mi-am pus nişte haine şi nişte sandale pe mine, cu atenţie să nu pun două haine şi trei sandale în loc de viceversa, ori sandalele pe tors şi braţe, cum se pune de obicei un pulover, tricoul în loc de pantaloni şi pantalonii în picioare.
    De jumate din mine, zici. Hm. Ms. Hyde te salută hidos.

  16. ba, asta e creanga!
    sa fugim c
    a eminescu!

    eu beu vodca si nah, il cam cert asa…

    sunt baietzaaash. de militari. strigati LA FAMILIA daca sunteti cu mine. iiiihhhh

  17. Pitice, iar vrei să te împaci? Să strig la familia cui? Şi de ce? Şi ce să strig, pot să strig ce vreau eu? Adică na, dacă strig „daţi-mi banii şi educaţi-vă copilul!” e ok sau trebuie să strig „iiiiihhh”? Şi mai ales de ce cerţi crengile, ţi-a căzut vreuna pe maşină la vreo vijelie zilele astea? Nu mai pricep chiar nimic.

  18. stai calma ca pun si melodia aia cu iiih

    ce ma enerveaza, e ca il aperi pe razesiul ala.

    mi-e rau de bacau. acu apar altii? si nu oricum ci strigand1?

  19. Pitice, unde vezi tu că apăr pe cineva? Cine ajunge şi rămâne pe la noi în general se cam poate apăra singur. Şi să nu confundăm Bacăul cu orice altceva, nu e peste tot acasă că nu-i Rapidul.

  20. Varzdicuâlturâ băi băieti băi, di cari jumati pietroniascâ s’făcu c’ti luă cu amuor aşa di la linguricâ, pacatili tali ? Fii matali atient aişi la musiu câ-i sieriuoasâ triaba, bagâ di samâ c’la pietruonii nu-i plaşi simietria, baieti, s’nu ti triziăşti c’ti ia cu iubiri la jumatia cari traji cu puşca ş’cu pistuolu di la Rhietta c’îi prăpăd şâ jali, mari jali mari, păzieşti-ti !

  21. Ce n-am înţeles io niciodată la refrenul piesei ăsteia e: tipul ăla nu e român? De ce sună de parcă tocmai se mutase din Australia? La familia lui din Australia e cheia dulapului cu marijuana sau care-i mesajul? Confuză seară.

  22. maria ioana e e ok, ala sishu e in puscarie iar puya e la guerilla si celebru.
    viclean da-l draq.

  23. maria ioana. epica

  24. Pitice, sper că nu ai de gând în loc de Safura să ne sufoci cu integrala rap-ului şi hip hop-ului românesc. Că ne luăm de cap şi sărim pe geam. Şi stăm la etajul opt, adică eu, şi te vom bântui, adică tot eu. Adu-ţi aminte că nu ţi-a plăcut să ai fantome.

  25. nu mah, asa venea in playlist.

    insa as vrea sa o ajutam pe maria radu

  26. acu am citit! ce draq scrie francezu? il bat!

    baaaaa, musiu. te bat cu toate mainile. ce zici de mine in franceza acolo?
    vezi, UE e mica, ne intalnim noi….

  27. S-o ajutăm să ce? Şi mai ales de ce foloseşti acest plural îngrijorător? Eu nu vreau să ajut pe nimeni în seara asta.

  28. maria merita. e chiar misto

  29. vai ce m-a enervat una pe pe FB. imi vine sa mor de draci.

  30. Piticule, any time. Vin si-n Militari daca vrei, sa fie UE si mai mica. Nisip te fac, sa pun Menestrelu lu Rotenberg în el.

  31. ma faci un drac, ma ingropi in beri. mielule….

  32. Mangusta ce esti, ce-ai cu serpii ?

  33. eu sunt ponei de fier!

  34. Pai fereste-te de umezeala.

  35. mai mult ma feresc de femei. e un genocid in mine.

  36. piticule, ce-i cu tine. „mai mult ma feresc de femei. e un genocid in mine.” bravos. frumos dar adevarat.
    pe de alta parte pari trist si latzos.” ia sa vedem ce sfaturi ne putem permite azi… asha, asha, astenie…. tanjeala, asha… no-no. din carti nu inveti nimic.
    da’ pentru mine ie limpede, iti trebuie actiune. ai plimbat deja renou’ de dimineata? da? atunci fii atent, iti recomand un film. ie cu babe. seamana cu Rhetta si cu petroniamarcs. idee, actiune. fasâie pe alocuri, lipesti si tu ceva petece ca pe camera de bicicleta. nu-mi zice ca n-ai bicicleta pejo, ar fi gresit.
    uiti :
    http://en.wikipedia.org/wiki/Love_Me_If_You_Dare

  37. […] O ampla descriere a ceea ce a insemnat Noaptea Alba a Galeriilor de Arta din Bucuresti am gasit insa pe blogul eruditelor Surori Marx. […]

  38. Ah, bicicleta pejo.
    Într-o zi am sa v-o arat.

  39. Petrronie, imi placu periplul tau. Uite ca oamenii se mai tin de cultura cu toata criza asta pe toate planurile/ lanurile … Are dreptate sa se cheme varza : „de cultura”.
    Nici o speranta nu-i pkerduta atata timp cat este cineva care isi sacrifica sandalele pentru o noapte cu galeriile de arta, da, da.
    Parca-as fi vrut sa fiu eu aia, iarasi daaa 🙂

  40. Varzâdiculturî, încerc să evit să înţeleg din recomandarea cinematografică ceva cum că io şi Rhetta o să sfârşim îngropate în ciment, sună a ameninţare mafiotă.

    Mizzou, şi mie îmi plăcu periplul meu. Dar chestia cu sandalele n-o recomand decât celor care poartă unele ca ale mele, adică de pânză, uşor de tăiat şi sacrificabile. Dacă se încearcă chestia asta cu sandale Miu Miu sau de alte feluri similare s-ar putea ca Noaptea Galeriilor să-şi capete duşmani.

  41. ie teribil aicia, vorbile ies bine da’ se izbesc de peretii casetei asteia de comentarii si ricoseaza vjjj, di nu mai stii cari-i sensul. îs simboluri, mademoiselle petronia. cimentu’ nu-i din ala, e ciment de cinema.
    chestia filmului alta-i, sh-ai înteles-o matalutzâ farâ doar sh’poati, numa’ acusha tz-ai gasit s’ma tachinezi pi mini, mosh cums’cadi.

  42. nu-i nimic grav daca publicul de arta este hidrofon, e mai nasol cand el nu e deloc. oare sa fie asta cazul de fata?

  43. pardon, hidrofob. desi cred ca si hidrofon are un sens 🙂

  44. Si daca zicem hidrofor ? E mai fin dix-neuvième, pre-modernist si cu patina.

  45. Dacă e hidrofor e util chiar, Alexandre. Punem de-o companie rivală cu a şmecherului cu aparatul de electroliză.

    Fit, nu e nici un bai dacă e hidrofob în general, dar atunci când faptul că publicul de artă e hidrofob îl împiedică să fie ce e, adică public de artă, parcă chiar ăsta a fost cazul de faţă. Din cauză că e hidrofob, n-a mai fost deloc.

  46. fantastic cum reusesti tu sa strecori cate un caine in orice pledoarie pro-artam, precis e un mesaj sub-subliminal, dada.

  47. Nu eu. Ei se strecoară în toate pledoariile mele pentru liberă deplasare în siguranţă. Şi nu o fac cu intenţii bune, ba chiar sunt prea prezenţi ca să fie subliminali.

  48. Depinde de câine. Pâna la dalmatian e interesant, ca astia nu faceau crize de guta, indiferent câte gambe rontaiau. Guta. Podagra, that is, ca sa fim pre-iluministi si post-merovingieni.
    La dulaul comunitar de dreapta – nu stiu.
    O sa-ntreb sleahta de zavozi de la castelul Cheverny, poate m-ajuta ei c-o informatie enzimatica. Asta e miezul.

  49. ma gandesc la altamira, petronia, daca a mers cu niste pitecantropi, de ce n-ar merge si cu niste post-sapiens? ti-l pot oferi pe axxel, e pasnic, dar cam fura. alte cinci, sase modele le pot aduna de pe drum, le pazesc eu de tine, ca sa fie clar.

  50. Post-sapientii sau post-pacientii, Noemi ?
    Dilema de talie.

  51. Nici noi nu prea intelegem ce cauta muzica rap pe aici, da’ ma rog…fiecare cu ale lui…ceea ce nu inseamna ca n-am studiat fenomenul underground in profunzime prin anii ’90. Dar toate la timpul lor! Pe unii rapperi i-am cunoscut si ajutat sa se lanseze…cu altii ne-am si certat, dar si-au cerut scuze, ca unii dintre ei sunt baieti educati.
    In consecinta, va dorim o Sarbatoare frumoasa si asteptam cu interes alte informatii culturale, caci daca n-ati fi voi, atunci cine? 🙂

  52. se zice hidrofor.

  53. post dilematice ambele categorii, alexandre:)

    eu vreau sa stiu ce nume a primit piticu la botez si daca l-a recrestinat in bere . si daca da, pot sa-i spun „ralphie”?

  54. piticugras a fost o incantare pentru enoriasii prezenti. de aia ne-am umplut de har si l-am pictat pe peretele ala mare din fatza.

  55. :)) Pitice, te-ai întrecut cu harul.
    Părinte, pe care perete l-aţi pictat pe Pitic, că faţa depinde de direcţia în care te uiţi?

    Noemi, Piticul s-a botezat mai nou Nijinsky, vezi pe blog la el de ce.

  56. ma apuc de balet!
    deja merg pe varfuri prin casa. e simplu.

  57. Bine bine, da’ vezi că trebuie să sari supraomenesc ca să-ţi onorezi noul nume. Noroc că s-au obişnuit vecinii cu bufniturile de la reprizele intense de tae-bo, hehe.

  58. ach, ce pontos esti, pavlovianule. pot sa fac cheta sa-ti luam un tu-tu si niste miu-miu, zi, pot?

  59. ca o vodca va doare mana sa imi luati…

  60. Nţ, Pitice. Don’t drink and dance, scrie peste tot în sălile de balet. Mai ales în alea ruseşti, dovadă că mai ales cu vodca nu se împacă tutu-ul şi poantele.

  61. dar cu ce se impaca? sa ma apuc de aia.

  62. Cu apa plată cu lămâie, evident. Şi cu Gatorade albastru. Spor!

  63. ce zici tu acolo, e un fel de gin. nu imi place gin.

    raman la bere.

  64. Balerinule, berea nu se împacă cu Lacul Lebedelor. Bulele de bere combinate cu dansul mă tem că te lansează pe orbită. Vrei să fii satelit? Spionule.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s