De-ale blocatarilor

Oamenilor,

Lumea din blocul nostru face multe chestii ciudate. Unora li se pare mai logic să deschidă larg uşa decât geamul când gătesc, alţii lasă pungi cu gunoi la uşă ca şi cum femeia de serviciu ar fi un fel de curier, alţii pur şi simplu bat prea multe şniţele dimineaţa. Pe fiecare îi pedepsim după faptă, luând în calcul şi taxând greu recidivele.

Eh, una din babele antipatice din bloc (cele simpatice fiind noi, evident – mai puţin pentru cei de mai sus, la fel de evident) s-a mărturisit vinovată pentru o aberaţie cât China. Anume mutarea cutiilor de scrisori de pe peretele pe care stăteau atât de normal şi corect pe un altul, unde mi-e incomod să ajung la cutia mea ca să aflu ce furnizor de servicii trebuie să dau în judecată în fiecare săptămână. Ori asta mă agasează pe bună dreptate.

Coborând ieri dimineaţă ca să cumpăr nişte lacăte pentru uşile de la ghenă (lacăte ale căror chei le vom avea doar noi şi cele câteva din maimuţele evoluate care ştiu că uşa ghenei se închide după ce se foloseşte toboganul de gunoi), am dat la parter de baba Pancea. „Bună ziua” – „bună ziua”, dau să trec pe lângă ea când mă opreşte arătând un perete în stânga: „Nu credeţi că-i mai bine cu cutiile poştale aici?”

„Poftim?” mă uit la ea incredulă şi uşor cu milă. „Cutiile sunt ai…” mă întorc spre peretele din dreapta, unde trebuiau să fie, şi văd golul zugrăvit evident în altă culoare, pusă de nişte zugravi cărora nu li se păruse inutil să dea cutiile jos şi să vopsească şi-n spatele lor.

„Unde sunt cutiile?” întreb cu o indignare care o face pe baba stupidă să-mi răspundă probabil mai puţin mândru decât intenţionase:

„Păi i-am cerut administratorului să le mute…”

„Dumneata? De ce?” tun.

„Păi erau prea aşa, pe scări, şi am alunecat alaltăieri de pe o treaptă când m-am oprit să iau ziarul.”

„Şi pentru că dumneata nu ai echilibru noi trebuie acum să ne scălâmbăim pe peretele ăla?”

„Păi e mai bine aşa, uitaţi şi dvs.”

„Mă uit. Şi văd că nu pot să ajung la cutia mea din cauza băncii pe care tot un nepot de-al vostru a furat-o din parc şi a adus-o aici” (de fapt Rhetta sau Veta a adus-o, dar nu asta contează, s-au bucurat toate babele de ea că au pe ce sta la bârfă şi când plouă.)

A tăcut.

Am tăcut şi io şi m-am dus direct la administrator, pe care l-am luat de gât (l-aş fi luat de guler dar era de-a dreptul jegos): „Cutiile de scrisori.”

„…Mddda, ce-i cu ele?…” a tremurat ăla.

„Le muţi acum pe perete la etajul opt. Ai înţeles?”

A înţeles, drept pentru care de-acum baba Pancea va avea bucuria de-a nu mai cădea pe scări când îşi ia ziarul, pentru simplul motiv că nu mai ajunge să şi-l ia. Liftul urcă doar până la şapte şi, precum ştim prea bine, ea cu scările nu se împacă.

 

Anunțuri

1 comentariu

  1. Asa, da-i in judecata pe furnizori!
    Eu il am piua-ntaia pe lista pe REBU Ecologic, care a trecut brusc si dintr-o data de la o mini-factura cat sa incapa un scuipat pe ea la ditamai cearsaful A4 velin. O sa ii dau in judecata pentru ca nu inteleg ‘eco’-ul din ecologic. Si nici cu logicul nu stau mai bine. Natie de birocrati tembeli! (aici Zana tuna si fulgera, dupa modelul idolului ei, Romica Jurca)


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s