Şerberotorul

Oamenilor,

Pentru că tocmai a trebuit să-mi reataşez de corp două mâini care căzuseră, am inventat ceva extrem de util în această vreme a anului. Nu, nu creierul-burete pentru candidaţii la BAC (deşi e în lucru şi va fi visul oricărui elev sau student: îl pui peste noapte într-un borcan împreună cu cartea din care trebuie să înveţi şi el absoarbe pur şi simplu informaţia de care ai nevoie, dar pe care ţi-e lene s-o asimilezi altfel). Ci învârtitorul automat de şerbet.

Ştiu, practica asta cu şerbetul e ceva ce şi mie mi-e greu să înţeleg şi, de altfel, supravieţuieşte conform ultimelor studii doar în nişte rezervaţii izolate, fără pericol de a molipsi masele. Şi io am aflat de ea cu mirare, într-una din deplasările mele prin ţară, când am văzut pe cineva care înjura o cratiţă şi am întrebat de ce. Pentru că desertul ăsta se face cu ură şi draci, ca apoi să stea dosit atât de bine prin unghere ascunse ale cămărilor încât practic iese de pe radar şi are tot timpul să se strice în linişte până-n anul viitor, când va fi dat afară din borcane ca să fie înlocuit cu o serie nouă. Dar fiindcă nu se ştie ce babă pretenţioasă şi cu o bună memorie a secolelor trecute poate veni la un moment nedefinit în vizită, cum spuneam, acest obicei încă trăieşte.

Ieri mi-am amintit de episodul ăla şi am hotărât că vreau şerbet. Aşa, să stau să mă uit la meciul de box de sâmbătă seară cu o linguriţă de şerbet într-un pahar cu apă foarte rece, mi se pare ideal. Şi cum nu am încredere decât în lucrurile făcute de mine, am asamblat de bine, de rău, o compoziţie oarecum corespunzătoare, am consultat patru reţete diferite în privinţa a ce trebuia făcut mai departe (ştiam eu că trebuia s-o ascult pe aia care spunea „acum aruncaţi cratiţa cu totul şi cumpăraţi şerbet de la magazin”) şi am lăsat melasa aia să se răcească. Când mi-am scos al nouălea deget din ea cu piele cu tot, am decis că s-a răcit suficient şi cu eroism am apucat un făcăleţ (ales dintre toate instrumentele casnice ca cel mai potrivit în urma unor testări ştiinţifice) pe care l-am înfipt cu hotărâre în cleiul ăla şi…

Şi nimic, că mi-am rupt mâna dreaptă când am tras de el prima dată şi stânga când am încercat să-l scot.

Cum nu sunt baba pe care să o oprească două fracturi şi cum mai aveam şi nişte articulaţii dislocabile, am insistat mai departe până a ieşit ce trebuia: un şerbet de cireşe amare ca blestemele implicate în procesul de creaţie. Însă pentru că la vârsta mea nu mai poţi să suporţi două fracturi şi cinci luxaţii pe zi, am decis că ceva practic trebuie făcut în direcţia asta, mi-am luat bomfaierul, flexul şi aparatul de sudură şi am conceput un dispozitiv care arată ca o moară de vânt lovită de o treierătoare atomică, dar funcţionează şi face ce trebuie. Adică, odată băgată în ea o cheie specială (să-i spunem aşa, de fapt e o cheie franceză), apăsate nişte butoane într-o ordine precisă şi rostite patru parole alese aleatoriu din repertoriul înjurăturilor din cinci limbi, maşinăria asta cu aspect de cavaler-robot al Apocalipsei începe să învârtă nişte elice, nişte palete, nişte mixere şi trei dozatoare de picurat suc de lămâie peste tot. Pusă într-un container special, compoziţia din zahăr şi sirop de fructe (model de alimentaţie sănătoasă) se transformă în precis 7 minute şi 36,4 secunde în şerbetul perfect, care nu curge dar nici nu îndoaie lingura-n el, nu e nisipos dar nici nu lasă suc şi mai ales are o culoare demnă de toată încrederea şi se bagă singur în borcan.

De ieri seară, de când am testat Şerberotorul pentru prima dată, am strâns o mică avere de la babele din cartier. Mai trebuie făcute nişte ajustări, dar săptămâna viitoare lansez invenţia la nivel naţional şi apoi mondial. N-o să mai rămână nici zdrenţele din chiloţii inventaţi de Andreea Marin. Era să zic că cei care n-au trecut BAC-ul se pot reorienta spre industria alimentară prin inovaţia asta a mea, dar m-am răzgândit, pentru că e nevoie de cunoştinţe inginereşti ca să manevrezi aşa ceva. Dacă sare dracu’ un şurub ăştia trag cu ochiul unii la alţii şi apoi încep să plângă că n-au de la cine copia.

Anunțuri

10 comentarii

  1. bravo baboooo…baga-te tare pe nisa asta de piata.

  2. Da. În curând toate casele lumii vor fi invadate de valuri de şerbet. O să mâncăm şerbet pe pâine, şerbet cu usturoi şi chiar şerbet cu şerbet. Succesul este asigurat.

    …Drace, s-a rupt o curea de transmisie, să văd dacă mai am sau invazia nu va fi în seara asta.

  3. sherbetaorma va rupe fastfoodurile 😀

  4. Nu, va rupe cântarele. Fastfood-urile, adică uşile şi pereţii lor, vor fi rupte de amatoarele de sherbetaormă. Care apoi vor rupe cântarele, cum am zis, iar aceasta este o rupere ciclică. Vă mulţumim pentru atenţie.

  5. va veni ruperea asta o data pe luna?

  6. Nu, pentru că va rupe şi Luna. Va veni o dată pe Soare, ceea ce e mult mai rău şi explică dispoziţia mea din zilele senine.

  7. Well, responsabilul cu lenea e chiar numitul creier. Asa ca e de presupus ca domnia sa lenea il va durea chiar si in borcanul cu formol. In afara de cazul in care formolul e anestezic (dom’ doctor, o consultatie?). Dar si fara de durere, chinul trecerii obstacolului lipsei de ghies tot insurmontabil pare sa ramana. (Formolul l-am adaugat cu de la mine putere, parandu-mi-se un pic indecent un creier gol cu o carte intr-un borcan.)

  8. A, nu, Pinguilde. Am uitat să precizez (adică, înţelegi, nu pot să dezvălui chiar toate detaliile înainte să fie lansat prototipul şi să-mi mobilez vila pe care o să mi-o cumpăr în creierii neanesteziaţi ai munţilor din câştiguri): creierul-burete va fi transplantabil. Va veni la cutie împreună cu instrucţiunile de folosire şi va fi pus direct în cap a doua zi după ce şi-a făcut treaba cu absorbţia. Nu se poate pune nici o bază pe cele existente deja în incinte, trebuie lucrat cu unităţi noi.
    Insurmontabilă însă se dovedeşte o altă problemă, anume că instrucţiunile de folosire sunt scrise şi cum utilizatorii le vor citi cu creierele dinainte de înlocuire, chiar nimicul care va fi priceput din ele are şanse să fie înţeles prost. Lucrez la modalităţi alternative de formulare.

  9. vai, domnisoară marx. inovăţia visată de drag dumneavostră tocmai există. mi-am promis să nu mai comentesc pentru că mă ignorezi sistemic si asta mă ambetează pentru că ramîn ignorant. că dacă tocmai mi-am încălecat solemn promisiunea, n-am încotro decît să spun tot. uf.
    în limba frînta a frîncilor se cheama „sorbet” si e un fel de înghetată din fructe, fara grasimi grase, puah. exact ca serbetul doar ca la o temperatura mai temperat-continentala iarna.
    intr-o zi m-au dus nepotii la magazin sa le cumpar aia. aparatul tau din vis. merge asa: ai o cuva cu pereti dubli, în ei un lichid care tine raceala dupa ce sta mai mult in lada cu ger. scoti vasul, pui in el chestiile tale si deasupra un motorash dragutz portocaliu. desteptul de el incepe sa invarta o chestie care, mare minune, amesteca chestiile. musai sa lucrezi repede, altfel iese o bucata de banchiza si trebe s-o duci in persoana la polu nord unde mai multe ong-uri reconstituie ghetarii ante-mioritici. si-asa. nu ca sunt baiat fain? am intalnit multi alti ardeleni pe-acolo.

  10. @dacăaveaipreamulte: Aia e maşină de făcut îngheţată şi nu se apropie câtuşi de puţin de maşinăria mea. Are patru metri înălţime şi trei elice de avion? Nu cred. Scoate fum bleu cu dungi negre şi sunetele „hrmpf hrmpf bibibibibrrrrumbumbum pcpocpcpoc” şi „ibaadrrrrrfififififiuuuu”? Mă îndoiesc. Consumă 6999 de kW pe oră? NIci asta nu prea-mi vine a crede. Şi cu siguranţă, dar cu absolută siguranţă, a mea nu are nimic diminutiv sau drăguţ în componenţă.

    Nu ignorez sistemic, că sunt vaccinată. Sistematic, stai să mă uit pe lista de aşteptare… Mmmmnu. Nimeni nici acolo.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s