Organu’ meloman

Oamenilor,

Subsemnata, Petronia Marcs, cu domiciliul în blocul Surorile Marx nr. 3, apt. 90, declar că azi-noapte am scurtcircuitat Poliţia Română.

Nu toată, numai o secţie a ei. S-a întâmplat aşa: aseară, pe la 22.30, veneam veselă de undeva şi mă duceam la fel de veselă altundeva, fără nici un gând rău şi mai ales fără căşti în urechi (amănunt important, se va vedea de ce). Din cele înşirate mai sus, absenţa căştilor, rulate frumos în jurul mp3 player-ului depus în geantă, era necaracteristică şi s-a dovedit crucială în cele ce au urmat, pentru că astfel am putut să identific sursa unui zgomot infernal, pe care unii s-ar putea să-l numească „muzică”.

Mai precis, cum mă plimbam eu într-o paşnicitate (e la modă inovarea limbii române, eu de ce să n-am voie?) absolută, m-a izbit un val de sunete joase, ritmice şi tunetoase, aşa (v. argumentul anterior). Dac-ar fi să-l descriu, cred că un „hmbf-hmbf-hmbâbâbâbâbâmf” ar fi transcrierea cea mai apropiată. Părea să formeze un beat, cred că aşa se spune. Se auzeau, de altfel, şi nişte schelălăieli pe ritm, de unde am dedus că cineva tocmai confunda regretabil nişte manifestări sonore cu muzica. Asta în general mă deranjează fix zero, pentru că e treaba fiecăruia ce ascultă, dar nu şi cum. Adică nu şi împreună cu tot cartierul neîntrebat.

Mă uit ameţită în jur, la blocuri, copaci şi maşini, nimic nu părea să vomite sunetele alea. Mă uit deodată şi-n sus, mai mult de exasperare, şi văd o fereastră deschisă, din care ieşeau valuri de mâzgă. O voce vag feminină tocmai lătra ceva în engleză – suspectez – pe fundalul beat-ului. Da, ştiu că se obişnuieşte invers, dar acum chiar aşa era.

Cobor privirea să văd adresa, ca să ştiu ce să spun şoferului taxiului cu care urma să car echipamentul de făcut curăţenie: patru sute de cărămizi, un sac de ciment şi-o mistrie. Şi văd intrarea în clădire, garnisită cu panouri pe care scria „Poliţia”. Mă uit iar sus, mă caţăr într-un copac să mă asigur, da: nu mi se părea. Într-un birou de la ultimul etaj al unei secţii de Poliţie, cineva dădea o petrecere care ţinea tot cartierul treaz la 22.30 (oră matinală numai pentru mine, din câte înţeleg). Cu geamurile deschise, să se audă bine la vecini că un şmecher tocmai primea de la alţi şmecheri la fel de idioţi, veniţi să-i mănânce fursecurile şi curul cu vreo ocazie veselă, probabil un hidos dar util set de pahare pentru bere.

Am scos telefonul şi-am sunat la Poliţie, din faţa Poliţiei. Mi-a răspuns un glas uşor blazat, probabil pentru că nu era academician, cum crezuse că va fi când dăduse la Academia de Poliţie.

–          Mda

–          Bună seara, am o problemă. Nişte vecini fac un scandal imens, trimiteţi vă rog un echipaj.

–          Mda bine (Vorbea fără semne de punctuaţie, da.) Unde

I-am dat adresa, a repetat-o după mine şi după două secunde de linişte grea i-am auzit, vă jur, creierul pârâind ca un panou electric ars. N-a durat trei minute şi muzica fie a încetat (să existe, preferabil), fie s-a refugiat în ceva limite normale ale decibelilor, că s-a făcut linişte. Acum mă gândesc că poate trebuia să fi stat mai mult de vorbă cu poliţistul ăla de serviciu, că la urma-urmei îţi trebuie ceva coaie să urci în biroul superiorului şi să-i zici „şefu’, daţi muzica mai încet, a sunat o babă…”

Anunțuri

15 comentarii

  1. nu esti sanatoasa :)))…apropo, nu doar la tine e matinala ora 22:30.

  2. A, nu, multă lume de pe la noi pare să aibă asta în comun. Inclusiv Dragonul, Alexandre, Piticugras în weekend-uri, Rhetta, eu, eu, eu, am zis că şi eu? Am reţinut că şi tu intri-n hora asta, măcar din cauza serviciului, dar probabil şi prin vocaţie.

  3. nu stiu sigur daca spusesei de tine, dar am luat nota acum. vocatia, fata, vocatia, doar nu ma controleaza pe mine un amarat de job.

  4. Dane, ca babe noi suntem mereu la crepuscul. Crépuscule du jour, adica. D-aia toate orele sunt matinale pentru noi. Cum sazzic, ne plimbam cu Greenwich-ul în buzunar. Sau în poseta.

  5. ai reusit sa te trezesti doaga? neatza 😀

  6. Bonjur bai. Tu nu pricepi ca surorile Marx nu doarme, deci nu se trezeste ? Si la noi, la doaga se zice boisé. Baga la cap.

  7. boise asta se pronunta la fel cu „oua”, nu? poi surorile nu doarme, da’ tu esti surorul, deci poti sa dormi.

  8. Nu doarme nimeni, Dan, numai că facem chestii diferite (toate, însă, foarte utile) cu acest nesomn. Spălăm bani şi creiere, batem vecini, omorâm ţânţari, batem ţânţari, omorâm vecini, construim un pod, transformăm trei vagoane de tren în linguriţe, din astea de babe.

  9. stiu cum e sa ai stari schimbatoare din cauza ierbii, crede-ma.

  10. Eu nu ştiu ce se întâmplă aici. Dan, e a doua oară când îmi pui delirul pe seama marijuanei. Delirez cu foarte mare spor şi pe cont propriu, serios.
    Şi oricum prefer vinul.

  11. poi ideea era ca nu delirezi, actionezi. si pun pe seama ierbii caci sunt ceva gen aa, incerc sa ma tratez vorbind de drac.

    vin rosu sau rose?

  12. Sec. Nu discriminez cromatic.
    Dar în general alb. Deşi preferatul absolut e roşu. Aşadar nu discriminez cromatic. Cum spuneam, aceasta este o demonstraţie circulară.

  13. Bem prea putin alb, repetez.

  14. Si prea putin rosu bem.

  15. poi daca nu chemati si voi ajutoare, o sa vedeti ce beti prea putin cu cateva vedre in plus.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s