Oamenilor,
Mâine, adică azi puţin mai încolo, o să fac ceva nebunesc. O să ies din casă ziua. Care mai veniţi la Otopeni Air Show, dacă vedeţi o babă în formă de baltă pe asfalt, veniţi şi daţi-mi nişte gheaţă să ronţăi. Treaba voastră de unde faceţi rost de ea. De recunoştinţă, o să fur un avion şi-o să fac un Lomcovak.
Las nimic nimănui, pentru orice eventualitate.
Later edit dintr-un cearşaf ud:
Bine c-am lăsat în schimb apă multă în frigider, pentru întoarcere.
Amintindu-mi decizia fermă de a pleca de la 7 de-acasă, am zbughit-o pe uşă la 8.30. Există autobuzele alea expres, deci am pornit vitejeşte spre Gara de Nord la 780, făcându-mi socoteala că înghesuiala o să fie la 783. La Gară, se schimba strada din faţă. Un excavator tocmai fugea cu una din casele de bilete, iar ca să nu existe şansa ca oamenii să nu se bulucească la cealaltă unii peste alţii, celelalte două de pe Dinicu Golescu erau închise. Numai cât m-am învârtit prin intersecţia aia ca să fac aceste constatări enervante mi-a sărit orice chef să stau la coadă. Erau sute de amatori de bilete acolo, de parcă niciodată nimeni n-ar fi făcut blatul la RATB.
Mda. Pentru că nu prea mă pricep la aşteptat şi oricum statul în spatele a 6975 de persoane nu se pupa cu hotărârea mea de a ajunge odată undeva, am blestemat starea de fapt, pe cei cărora li se păruse normal să închidă două din patru case de bilete şi să joace tenis cu a treia, plus bineînţeles soarele, şi am coborât la metrou, cu direcţia piaţa Victoriei. În capul meu se derula în momentul ăla un calcul complex, pe care pot să-l rezum astfel: casă de bilete+expresul celălalt. Am îndeplinit jumate din plan numai, pentru că imediat ce-a apărut 783 în zare hoarde de amatori de acrobaţii aviatice au năvălit pe el. Înapoi la Gară, deci, de unde pleacă 780 da’ nu chiar de acolo ci de mai încolo şi de fapt nici de acolo ci de pe partea cealaltă.
La 9.45 urcam, cu dorinţa de a asasina şoferul, în autobuz.
A, şi despre eveniment. Bună ideea cu apa gratis. Deh, că la atâta apă mergeau şi nişte toalete din alea de li se zice inexplicabil „ecologice” e altă poveste. Bună şi cea cu transportul asigurat de la aeroport la locul demonstraţiilor, deşi era previzibil că o să fie buluc şi că o să merg prin urmare pe jos. Cele trei momente de guri căscate au fost ale celor pe care-i aştepta toată lumea, adică Şoimii, Svetlana Kapanina (wow!) şi Iacării, care au smuls urlete de spaimă-mirare-admiraţie din nou. Fain şi avionul Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor din Craiova, sau măcar ce-am văzut din el după ce ne-am revenit din şocul că există aşa ceva. Una peste alta, umbrelele au fost o idee excelentă, crema mea cu SPF 50 la fel, căldura odioasă, iar prezentatorii pe alocuri utili şi în general de-a dreptul cretini – deci totul în regulă. Vă las cu o poză cu Iacării Acrobaţi, furată de pe site-ul chestiei, unde puteţi vedea mai multe.
30 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
fata? de ce naiba vrei sa iti cada un avion in cap?
nah, se zice ca mai repede te calca o masina decat sa ai accident de avion.
deci? maine iti cade o masina in cap?
Nu, că nu mă bag să schimb nici o roată ca să aibă ocazia cricul meşterit de tine să-şi facă efectul.
furi un suhov?
eu cred ca il inghite. face curat pe cer.
Ce să fac cu un suhov? Acum, cu un Sukhoi, lucurile stau cu totul altfel, trebuie să fim prudenţi, nu e ca şi cum i-aş fi pregătit deja locul pe terasă şi l-aş fi curăţat în fiecare dimineaţă.
Pitice, n-am nici un interes să fie curat pe cer, dimpotrivă. N-ai cumva un aparat de făcut nori? Din ăia din care să plouă, nu de alte specii.
se zice Suhoi (Сухой)
Păi şi? Eu nu aşa zic? M-ai auzit zicând vreodată Sukhoi?
Cât despre scriere, e din cauza „x”-ului pe care lumea s-a obişnuit să-l transcrie „chi” după tradiţia grecească, slavii l-au preluat ca „h” fără aditivi de „c” sau „k”, dar lumea pentru că e obişnuită aşa şi pentru că „c” la slavi nu e „c” ci „k”, rezultă transcrierea Sukhoi.
E că ţi s-a acrit să-mi dai cu rigla-n cap?
se zice Suhai…ala e cel mai smecher.
nu chiar. suhoi e suhoi. sukhoi e ce a rezultat dupa revolutie. un srl.
ca sa fim ok cu ideea, o sa ii zicem doar SU.
Accept, de altfel e versiunea oficială.
Dan, Suhai ăsta zboară?
it’s a bird? it’s a plane? it’s a Suhai? da, petronia, zboara cand vreau.
zboara puiule, zboara!
suhai a zburat doo secunde. apoi s-a asezat trist pe un ou si a privit spre cer si a plans facand adio cu aripa la cocori…
Otopeni Air Show e un spectacol-tertip ca sa scoata la aer petroniile, am inteles bine?
iata momentul sa puna domnul piticugrs cateva video, ne mai distram si noi, populatia. bere si youtube, vorba latinilor.
Hieronymus, unul din puţinele care funcţionează pe vremea asta fără să fie blestemat. Şi mulţumesc pentru instigare, Piticugras chiar are nevoie să-i fie amintit din când în când, nu e ca şi cum ar pândi orice ocazie.
Pitice, pe ăsta nu-l şterg pentru că pur şi simplu m-am căcat pe mine de râs când l-am ascultat. Atât piesa, cât şi clipul, sunt de un mare angajament şi de o… artisticitate… Şi de o artisticitate.
celui mai romantic prizonier-de-buna-voie al blogului (=piticugrs) i s-ar potrivi asa ceva:
Hahahahahaha. Bine Piticeeeee!!!! Grasule, faraonule, barosaneeeee!
Bai, nici nu stii cum a mers asta! La suflet!
Putin context: clip vazut in hotel Teba, in tara faraonilor si piramidelor, cu o bere egipteana in mina si Horus privindu’ma incruntat pe deasupra ciocului dintr’o gravura de pe peretele din fata.
hieronymus: frumoasa melodia ta, dar nici nu zici ca e aia cu biciletele in beijing. nah.
au reaparut gandacii sburatori!!!!!!!
Ăia negri care-ţi intră-n cort şi apoi în nas şi-n gât şi-n chiloţi, ăia care vin la lumină? Dap. Tocmai am făcut unul sandwich, între capul meu şi pernă.
o sa vina mii ca sa il razbune. mi-e groaza numai sa te stiu gadilata de atatia gandaci…
Mdap. Nu-i nimic, sunt buni la casa omului. Dacă-i dresez pot să-i pun să cureţe prin casă. De altfel nici nu mai trebuie să duc gunoiul, îl mănâncă ei. Nu? Ceva trebuie să mănânce totuşi. Iar io mâncare de pisici nu le cumpăr, să se ducă la Alexandre dacă vor alintaţi.
nici eu nu zic rau de ei. doar ca sunt mii si iti intra in nas si aiurea.
presimt vremuri grele,,,
eu intindeam rufe si am vazut unu. am intins rufa la loc si apoi mi-am dat seama ce e ala.
l-am pocnit cu rufa uda si el tot a fugit. acu stau cu geamurile inchise si pandesc imprejur.
mare necaz s-a abatut peste noi….
Babeloooooooooor! am mancat clatite cu dulceata de visine si m-am gandit la voi! Eu am vrut sa o impusc odata pe tipa soferului ca mi-a inchis cretina usa maxitaxi-ului pe deget
Lasă, Pitice, putem pune plase la geamuri. E drept că nici prea mult aer nu mai intră în situaţia asta, dar trebuie să alegem: aer sau gândaci. La mine e clar, de vreme ce tot dau câte unul-doi afară în fiecare seară.
Deny, ce coincidenţă. Şi noi ne gândim la noi când mâncăm clătite cu dulceaţă de vişine. Acolo unde circuli tu şoferii sunt plătiţi să vină la serviciu cu prietene cu tot? Mişto.
ai vazut fata ce tragedie s-a intamplat?
romania a ramas fara rachete.
Bă extraordinar, nu mai poate să se dezmembreze un tren de rugină şi gata, tot poporul visează război atomic. Ce oameni. Le-au luat unii să-şi facă mobilă din ele, după schemele publicate în revista „Practic”. O să le lase însă într-un şanţ curând, pentru că vor vedea că numai practic nu e să ai mobilă metalică în casă. Nici o grijă.
bulgaro!