Amin!

Oamenilor, din seria chestiilor pe care le afli şi te gândeşti că ţi-ar plăcea să le fi făcut tu: voila.

Un cetăţean austriac a sesizat, la fel ca şi mulţi de-ai noştri, idioţenia educaţiei religioase în şcoli. (Fac aici o paranteză uriaşă: deşi sunt sceptică în privinţa multor detalii legate în special de eficienţă şi de rost, precum şi de cele privind aplicarea – pe principiul teoria e bună, practica ne omoară – cred sincer, cu riscul să mă contrazic în aparenţă, că educaţia în spiritul unei religii poate duce, în extrem de puţine cazuri numite „excepţii”, la ceva bun în oamenii mici, ceva care poate-poate ar avea şanse să se păstreze în omul mare, cu condiţia ca acesta să înveţe că rostul preceptelor ălora e să nu fie aplicate literal, ci înţelese ca modele de atitudine şi conduită. Educaţia religioasă trebuie să se facă însă la biserică, nu la şcoală. Sau măcar să fie opţională. Na. Am zis că o să fie o paranteză lungă.)

Buuun. Ce vedem aici? În primul rând, că titlul ştirii este idiot, pentru că domnul Niko Alm a trebuit să-şi înfiinţeze o biserică pentru a-şi putea revendica dreptul precizat în legislaţia austriacă de a purta însemnele apartenenţei religioase într-o poză oficială. Aparţinând chiar şi la mişto unei structuri religioase, fie ea şi pamfletară, tipul nu prea mai poate fi numit „ateu”. Vechea găselniţă medievală, conform căreia ateii se contrazic, pentru că nu poţi nega inexistentul.

Să trecem însă la chestia cea mai interesantă din situaţia asta. Un cetăţean oarecare a observat ceva ce au mai observat şi alţi cetăţeni oarecare (însă care şi-ar dori să fie nişte „care” importanţi) de pe la noi, de exemplu. Cu istericale televizate şi declaraţii făcând echilibristică pe graniţa dintre dreptul de liberă exprimare şi încălcarea dreptului celorlalţi la convingeri religioase, cum ne stă bine ca opinie publică. Rezultatul a fost, la fel ca toate celelalte din orice pălăvrăgeală cu iz de cauză de Facebook, un mare „ppppfffft” adică un pârţ. Repede uitat, că suntem oameni iertători. Eh, un om oarecare – despre care nu ştim decât că are umor şi ceva hotărâre – a făcut în privinţa asta ceva ce puţini cred că nu au înţeles. Ceva concret, paşnic şi concis.

Că vrea să ducă mai departe programul şi are o agendă declarativă amplă, treaba lui. Mie mi se pare un gest deştept şi nu cred că cineva a putut rămâne serios când s-a făcut poza aia. Şi trebuie să recunoaşteţi că Biserica Monstrului Spaghetelor Zburătoare e un nume perfect. Iar împărtăşania trebuie să fie de-a dreptul delicioasă. Cu meniu chiar. Fettucine alfredo, bitte. Amen.

Anunțuri

12 comentarii

  1. amin! a revenit petronia!

  2. Ca să revin trebuia să plec, Dan. Nu ştii încă asta despre noi? Doar pare că mai lipsim câteodată, de fapt pândim în umbră mereu. Întreabă clipurile PIticuluigras.

  3. eu nu am flashplaier :(( deci nu pot viziona ce posteaza criminalul ala.

  4. Ah, stai liniştit, nu eşti defavorizat. Nimeni nu le poate viziona decât pentru cel mult câteva minute, cât mă duc până la magazin să cumpăr îngheţată, cafea sau acetonă.

  5. de ce nu cumperi inghetata de cafea cu aroma de acetona?

  6. Nţ. Pentru că asta ar face toată lumea. E plin raionul ăsta, mereu. Enervant. Eu cumpăr îngheţată, torn cafeaua, flambez cu acetonă şi savurez.

  7. asa…promovam spiritul romanesc: inventiv si descurcaret.

  8. Mai bine decât să promovăm spiritul românesc leneş, corupt, isteric şi plângăreţ, zic.

  9. şi zici bine…uite, d-aia îmi vine să te iubesc, că eşti babă, nu ţaţă.

  10. O corectura. Educatia religioasa este optionala. Si in Austria si in Ro. Detalii mai multe cunosc despre Ro, unde am prieteni care si-au scutit copiii de indoctrinare. Implicit (asta e idiot intr-adevar) participarea la orele de religie este obligatorie. Dar pentru saltul peste ele e suficient ca parintii sa faca o cerere. Iac-asa.

  11. Mulţumesc pentru corecţie, Pinguilde. Eu ştiam doar că dacă elevul aparţine unei alte confesiuni sau religii, are dreptul de a opta pentru cursurile de educaţie religioasă respective – dar de multe ori, dacă ora de religie e plasată aiurea în mijlocul programului zilei (însă în general se încearcă evitarea situaţiei ăsteia) copilul trebuie să stea acolo, în clasă, numărând muşte pe pereţi sau, în mod ideal, raportând critic ce aude acolo la ce-i spun educatorii lui. Nu ştiam de posibilitatea asta de a scuti copiii de o pierdere de vreme, şi îndrăznesc să bănuiesc că la fel mulţi părinţi nu prea ştiu de ea şi că în multe şcoli e în continuare un opţional obligatoriu.

  12. ai uitat sa zici ca se numeste pastafarianism.
    ca sa fim rigurosi.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s