Ură cu draci pătraţi

Oamenilor,

Muile săptămânii se aglomerează pe merit în direcţia CFR, care a reuşit în numai 12 ore să demonstreze că e posibil:

–          Să ajungi în gară cu 20 de minute înainte de plecarea trenului şi să-l pierzi. Pentru că de la 1.30 la 2.30 calculatoarele CFR mor, ceea ce nu se anunţă nicăieri. Pentru că orele de sosire şi plecare ale trenului au fost mutate cu 6 minute mai devreme, tot fără să fie anunţat nicăieri sau să-i pese cuiva. Şi, nu în ultimul rând, pentru că este absolut imposibil să ţii trenul în staţie un minut dacă din vina sistemului tău ceva a mers prost. Trenului trebuie să i se dea drumul, să aibă timp să adune vesel întârzieri pe drum.

–          În condiţiile în care biletele s-au mai scumpit o dată în weekend, prizele din trenurile rapide nu funcţionează nici dacă-ţi bagi pula-n ele, aerul condiţionat merge ca crivăţu’ în creierii nopţii când oricum e frig dar se opreşte definitiv şi misterios de la 10 dimineaţa, iar controlorii adunaţi ciorchine în faţa panoului miros pericolul inutilităţii lor şi se ascund dracu’ ştie unde.

–          Întârzierile de jumate de oră (cu trenul oprit în câmp la naiba-n praznic, sub un soare dement şi cu aerul condiţionat, să ne amintim, oprit) sunt ceva normal. Pentru că suntem singura ţară din lume în care e cald vara şi şinele se dilată, trebuie să fim înţelegători.

–          În situaţia descrisă mai sus, geamurile nu se deschid nici cu ranga. Uşile sunt automate, deci nici alea – grija pentru pasageri se face simţită aici, unora le-ar putea veni în cap să sară. Tot în cap.

La aceste mici inconveniente pentru care e de vină o companie care ştie să facă mereu mai multe datorii, adăugăm următoarele bonusuri oferite de călători:

–          Este imposibilă elucidarea sistemului de tras apa la budă, în condiţiile în care deasupra vasului străluceşte verde un buton cât toate zilele.

–          Cu cât stai mai spre mijlocul vagonului, ai bagaje mai uriaşe, echilibru mai prost şi puţi mai tare, cu atât mai devreme este recomandabil să începi să te deplasezi spre uşă. Imediat ce melcul torid iese din penultima gară de pe traseu, următoarea fiind Bucureşti Nord – capătul, cum ar veni locul de unde trenul nu mai pleacă nicăieri. Nu cumva să coboare alţii înaintea ta, să ocupe Bucureştiul şi tu să nu mai ai loc.

–          Puţi, mă! Asta-i datoria sacră a călătorului cu trenul. Este interzis să încerci sau măcar să te gândeşti la ceva legat de deodorant ori spălarea hainelor, cu 3 săptămâni înainte de călătoria cu trenul. Nu trebuie să-ţi schimbi obiceiurile doar pentru că urmează să petreci multe ore într-un cuptor împreună cu alte creaturi vii, cărora le-ar plăcea să rămână aşa. Cu cât puţi mai tare, cu atât se vor da din calea ta mai mulţi oameni, deci o să apuci să cobori primul. Victorie!

–          Genţile trebuie umplute cu brânză. Nu de oricare, din aia care nu trebuie lăsată nici juma de oră afară din frigider că-ţi intră echipa de intervenţie în caz de atac biologic pe geam. Dacă nu put suficient, a se sparge şi câteva ouă în nişte şosete nespălate.

–          Dacă cineva reuşeşte să rupă vreun geam, urlă imediat la el să-l închidă că te omoară curentul, chit că nu mai e nimic deschis în vagon, stai la cinci scaune distanţă şi oricum e mai probabil să te omoare comoţia cerebrală pe care o anunţă faţa ta roşie şi tumefiată de căldură. Suportăm tot, dom’le, până la aer!

–          Dacă ai copil, lasă-l să zburde prin tot vagonul şi să fure mâncare de la călători, în baza senzaţiei greşite că tuturor le va fi ruşine să-l pocnească sau să-l trimită la ai lui. Dacă se întâmplă ca plodul să dea un nas de-o uşă şi să înceapă să urle, dă vina pe călătorul cel mai apropiat că nu s-a „uitat şi el la ăla micu’ ”.

Reiau conclusiv: muie CFR şi lume. Şi nu cred că aţi mai văzut vreodată cuvântul ăsta de la mine. „Lume”, normal.

Anunțuri

32 comentarii

  1. ia-ti reno.

  2. Ups! Am niste gaz de la turbina aia. Facem de’o acumulare exploziva la locul potrivit?

  3. Pitice, vine cu şofer nino-nino-danonino ăla de care zici acolo?

    Dragoane, da, te rog. Te implor. Te ajut. Te venerez. Şi aşa mai departe.

  4. Nu-i de dat like…e de dat sa fugi…si branza aceea era chiar atat de imputzita???

  5. Era brânză maturată în esenţă de şosete nespălate, în butoaie de sconcs, clubulfemeilor. Dar nu aia a fost cea mai rea, ci căldura.

  6. s-a invenrtat autostopu’fatahhh!
    si daca ai noroc e cu violu’inclus! 😉

  7. fataaaaaaaaaaaaaaaaa
    ce-i aici? triunghiul bermudelor? unde mi-a disparut (im)pertinentul comentariu?

  8. Am încercat la autostop, Cruela, da’ ce includea şoferul nu mi-a convenit mie, iar rucsacul inclus de mine nu le convenea lor. Auzi la un tâmpit, să mă pună să-i plătesc axul spate. Clar că era crăpat de mult.

  9. Ce-a dispărut Cruelo? Mi-a dispărut mie nervul olfactiv, dar nu despre asta strigai, cred. Comentariile sunt toate, am strigat prezenţa şi m-am uitat prin spam, nu fumează nici unul ascuns pe după vreun colţ.

  10. fataahhh, s-o fi pitit, din cauza mirosului, bietul! ca nu-l vedeam dalok-dalok!

  11. Observ ca avem aceleasi fobii…dar vreau sa-ti spun un secret: un flacon cu saruri cum aveau cucoanele pe vremuri (adica un parfumel de dat pe la nas), te poate scoate din impas… 🙂

  12. Acu’ e mai bizar că probabil tot de miros a ieşit altceva. Bănuiesc că ai prefera să-l aranjez să arate la fel ca celelalte? Sau să-l las aşa? Ce naiba, mirosul ăla are aşa efect de transpare prin litere şi ameţeşte oamenii?

  13. Parfum peste mirosuri de lactate şi corpuri nespălate, clubulfemeilor? Îh. Şi apoi, la ce căldură era, se evapora tot flaconul odată. Parfumul de topor e cel mai indicat în situaţiile astea.

  14. S’a facut Petronio. Vorbesc miine cu baietii si trimit citeva cisterne. Sa’mi dai doar numele, adresele si dimensiunea aproximativa a imobilelor in care locuiesc cei care au participat la uciderea simtului tau olfactiv, sa stiu cum si unde dozez acumularile alea accidentale. Crezi ca ajung 2km de fitil? Ca mai mult n’am d’ala bun. Da’ la aia mai tarani cred ca merge sa’i omorim si cu d’ala de calitate mai slaba.

  15. Lasă-i pe ăia, că de ei m-am ocupat eu. Şi de reporterii care veniseră să vadă ce s-a întâmplat. Ajutorul tău nepreţuit e pentru ceva mai mare, cum ar fi CFR. Am un plan pe birouri pus la cale, o să fie ceva… magistral. Hehe.

  16. Putoarea de branza e deja un topos literar, nu uitati episodul cu branza de Liverpool din Trei intr-o barca de Jerome K. Jerome. Asadar va indreptati in directia buna 🙂

  17. ha! eu i-am invins. Am mers spre 10 ore cu un tren, atarnata pe geamul de pe culoar (in compartiment nu era voie geam deschis, intrucat o doamna cosea goblen si i se imprastiau culorile de la curent), astfel incat pana la destinatie m-am bronzat mai rau ca la mare.

    Trenul a avut intarziere de aproape doua ore, asa ca de la un timp mi-a devenit evident ca nu o sa mai prind trenul de legatura de care aveam nevoie. L-am prins pe controlor, i-am explicat insistent niste chestii si aaaa… cand a trecut inapoi a zis ca sa coboram repede in gara respectiva, ca a vorbit sa ne astepte trenul. Asa, ca sa ma alint, l-am intrebat si daca poate astepta trenul sa merg sa-mi iau bilet din gara. A reiesit ca trebuia sa ma gandesc de acasa ca trenu o sa intarzie doua ore si deci n-o sa am timp sa iau bilet, da nu-i nimic, ca mi se oferea sansa sa iau chiar de la controlor, la pret dublu. Am luat-o de la capat cu explicatiile si din nou a mers. Nici acum nu-mi explic prin ce minune. M-am bucurat.

    La intoarcere, in schimb, pentru aceeasi bucata de 40 de kilometri, pe care o facusem cu personalul intr-o ora si pe care dadusem 4 lei, am platit 20 de lei, ca mergeam cu un rapid care a facut tot o ora + 25 de minute intarziere. Banuiesc ca s-au razbunat si ei cum au putut. 🙂

    Concluzia unui angajat de la biroul de miscare al garii: „CFR nu poate sa-si asume timpul in care va duce dintr-un loc in altul. Nu ne asumam raspunderea decat pentru faptul ca va ducem dintr-un oras in altul, atat!”.

  18. Muhahahaha! E la fel cu avionul Tarom, de la Cluj la Bucuresti.

  19. @zana eficientei Si avionul ala se opreste in cimp pentru citeva ore asteptindu’l pe Godot?

  20. zano: sa nu te lase iei sa dashkizi jamu la vion?inacceptabil!

  21. Wilkins Mikawber, experienţele mele îl cam contrazic pe Jerome K. Jerome, că mai degrabă mărturisesc despre dezavantajele brânzei drept companie de călătorie.

    Livihucalivia, corectă observaţia angajatului de care zici, iar răspunsul corect pentru ea ar fi fost: „Noi, călătorii, nu ne asumăm sumele pe care vi le plătim pentru serviciile de transport. Nu ne asumăm răspunderea decât pentru faptul că vă dăm nişte bani, atât.” Un leu părea just în cazul ăsta, iar eu cred că o să încep demersurile să fiu plătită de CFR.

    Zâna Eficienţei, din câte am auzit cică da. Era brânză aerată, să înţeleg.

    Dragoane, normal, nu ştiai că au băgat elicoptere pe ruta asta? Nţ,,,

  22. ia-ti harley.

  23. Corect, muie CFR!

  24. Fratilor, ma faceti sa spun o poveste lunga. O fac pe puncte, ca sa ma dau organizata:

    01. Ajungem la aeroport cu 2 ore inainte de zbor, ca nu mai aveam ce face prin oras. Eram 4 insi, inclusiv 2 greci care aveau zbor la Salonic rapid dupa prezumata sosire la Bucuresti.
    02. Intrebam si noi de avion, la ce peron pleaca, etc.
    03. Ni se spune ca avionul ala de trebuia sa ne duca la Bucuresti tocma’ ce-a plecat spre Viena, ca erau niste cetateni parasiti pe acolo. Da’ vine repede inapoi, sa nu ne facem probleme.
    04. Noi eram nesimitit de calmi, da’ niste obraznici care plecau in vacanta in Thailanda si aveau zbor in acea seara s-au exprimat inexprimabil la adresa multiubitei companii aeriene – deh, cica pierdeau vreo 3 zboruri daca il ratau pe asta.
    05. Dupa 4 – repet, ca poate nu s-a auzit pana in spate – 4 ore de asteptare, in care am mancat toate sticks-urile si am baut toate sucurile overpriced de la cantina aeroportului-lipsit-de-aer-conditionat, am inceput sa ne agitam, ca ratau grecii avionul spre casa.
    06. La ghiseul de informatii al aeroportului, mi s-a spus – in timp ce un copil mic vomita pe cracul pantalonului meu – ca ei nu dau informatii despre zboruri, sa ma uit pe tabela sau sa intreb la ghiseu Tarom. Tabela electrica nu functiona, asa cum e si normal. Ghiseul Tarom era inchis, nu-i asa?!
    07. Soseste clipa fericita pentru check in. Ne prezentam la ghiseu. Ne sunt cantarite bagajele. Suntem certati de o domnisoara extrem de rujata (‘ce bagaje mari aveti! mai bine mergeati cu trenu’ ) si pusi sa le caram si sa le urcam cu manutza proprie pe banda rulanta, care era undeva dupa colt.
    08. Suntem incarcati in autobuzul care ne duce vreo 10 metri, pana la avionul care gafaia dupa alergatura la Viena.
    09. In avion, o intreb pe femeia cu tava daca avem vreo speranta sa ajungem in Capitala pana in orele 8 seara, cand zburau grecii nostri.
    Imi raspunde:’ Stati sa vorbesc cu domnul comandant, cand ma duc sa ii duc de mancare’.
    10. Intra in cockpit cu tot cu tava plina, iese de acolo peste fo 10 minute, cu tava goala si cam ciufulita (dupa opinia unor rauvoitori), imi face cu ochiul si imi zice:’ Gata, am rezolvat, l-am rugat io si a zis ca face tot posibilul sa ajungem pana in 8.’

  25. Măi copii, ce-i aici, curtea miracolelor? Si dacă lor le place? Gânditu-v-ați?

  26. Zâna Eficienţei, păreai în stare să nu rabzi prea multe măgării şi să faci curăţenie învârtind apocaliptic valiza aia pe deasupra capului. Ţi-a fost nu ştiu cum de greci? Şi cum a fost în final, e că semnul făcut cu ochiul de femeia cu tava v-a dus miraculos la destinaţie în timp util, omul a făcut tot posibilul sau lui nu i-a făcut destul cu ochiul? Oricum ar fi, concluzia cred că poate fi extinsă cu „Muie Tarom!”

    iTaci, dacă cui îi place ce? Călătorilor condiţiile astea de voiaj? Ca unul din călători, declar că nu e posibil să fie vorba despre asta. Zâna Eficienţei cred că poate subscrie. Prestatorilor de servicii de transport să fie înjuraţi? Posibil, deşi mă îndoiesc că le pasă suficient cât să le placă. Călătorilor idioţi să-şi chinuiască vecinii? Iar nu cred, pentru că ar trebui să fie conştienţi de ce fac, ceea ce nu mi se pare cazul. Clarifică ce şi cui place, nu de alta dar mai am idei.

  27. bai nene, grecii nu trebuia sa faca cadouri? si aia sa se feresca sau asa?
    si ce cauta grecu in avion? astia nu mergeau cu triremele?

  28. Surplusul de idei ie cheia. Oricum, va trebui sa schimbi perspectiva. De pilda: „prizele din trenurile rapide nu funcţionează nici dacă-ţi bagi pula-n ele” zici. Pana nu incerci, nu afli.
    iPak, doamnă, despre brânză, numai de bine.

  29. iTaci, nu era o metaforă şi nici o hiperbolă, pe scurt – nu era nici o figură de stil.
    Cât despre „până nu încerci, nu afli”, aş zice că nu e întotdeauna valabil. De exemplu, că focul arde şi apa îneacă au aflat alţii înaintea mea, deci tind să am încredere în experienţa lor şi să nu testez pe mine. Zic.

  30. :)) Iara eu vin in apararea cfr-ului sau in slava norocului meu.
    Am prins trenul din mangalia la fix, de fapt, noroc cu intarzierea lui de 5 minute ca nu mi-am rupt gatu’. Bravo mai baieti, stiam ca se poate!

    M-am proptit pe culoar, unde era cat de cat spatiu si am avut norocul ca un grup de calatori romani veniti din Spania (stiu asta pentru ca nu au ezitat sa anunte intreg trenul prin diverse subtilitati) au eliberat compartimentul la eforie.

    Pe drum s-a oprit, dar am adormit linistita cu picioarele pe scaunul din fata sub privirile unui dubios cu ochelari fumurii, deci nu mi-a pasat. Ce-i drept, m-a enervat caldura, dar nu le poti avea pe toate.

    A, nu aveam bilet. Nu am apucat sa iau. Controlorul a venit sa verifice perdelele, si-a cerut scuze ca m-a deranjat si a plecat mai departe. I-am zambit si eu adormita…

    Cam atat despre mine. Imi pare rau ca la voi a fo’ nasol.

  31. CFR nu-i pentru cine se pregătește but forevergreen 🙂
    Las’ Petronie, tăt ce nu te omoară te întărește, doar știi bine.

  32. […] ţineţi minte când toate muile aferente unei săptămâni întregi se adunau în curtea CFR, cu mine ca expeditor? Azi avem episodul doi din seria care începe să se contureze […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s