Colecţia de chestii babane: Stockhausen

Mă copii,

Zău aşa, v-am lăsat – câte ? – şapte zile. O săptămână, şi n-aţi ştiut să-mi spuneţi nimic despre mizilicul ăla de jipeg din douăjdoi a opta curent. Pft. Şi acuma vreţi să vă zic io ce şi cum ? Mă rog, mbene, să vă zic, da, chiar aşa, de ce să nu vă zic, în fond ? Să vă zic, da să fim înţeleşi: de data asta ciuciu zero premii, nix, nada, zip, niet, că prea v-am răzgâiat. Adeverinţă de participare, ălora dintre voi care şi-au râcâit oleacă meningele şi au lăsat amprente pe clavir. Et encore. Ce să vă fac, mă, pusesem deoparte un Château Figeac, rezervasem nişte mese la restaurantul ăla de lângă ecluza de la Combleux, ăla minion ca un tableau de Monet, numărasem de două ori cu abacul borcanele cu dulceaţă de vişine… Eh ben tagada tsoin tsoin, turlututu chapeau pointu et tintin la bistouquette, report la categoria întâi, umflăm potul şi dublăm miza pentru data viitoare, întru fremătări de impacienţă şi amilaze salivare. Et toc, là, voilà, na !

Ce vă dădusem eu către ghicit – şi nici cu telefoane la madam Zelda n-aţi găsitără – e o felicitare, anume felicitare trimesă de Crăciun, A.D. 1969, de John Lennon & japoneza aia a lui plastică nimănui altcuiva decât lui Stockhausen. Karlheinz Stockhausen, mezami. Poftim degrabă şi ce scria înăuntru. Ămm, găurile alea erau perforate banal şi birotic întru îndosariere cuminte.

 

 

Aşa. Ce ziceam ? A, vă spusesem aniversare. A-ni-ver-sa-re, repetaţi după mine: aa-nii-veer-saa-re. Acum şapte zile, mă copii, carevas’zică pe douăjdoi, maestro Karlheinz Stockhausen – paix à son âme – ar fi împlinit optzeci şi trei de ani.

Karlheinz Stockhausen – să spunem onest dintru-nceput – nu se ascultă în buclă în preacinstitele case musiualexandreşti. Nu, fincă pe aici, graalul acordului perfect însemnează îngemănarea simbiotică mets-vin-hamac-musique, iar un Pommard sublimat de un col vert aux saveurs automnales nu se declină pe sunetele unui Gesang der Jünglinge. Nu. Şi totuşi, Stockhausen are locul lui în colecţia de chestii babane, sertarul de sus, iar momentele sale privilegiate, de haos controlat şi introspecţie nu lipsesc. Pataras et paff boum, cometa Stockhausen lovea de-adevăratelea Pamântul către mijlocul deceniului şase, deceniu edulcorat deja vrbi et orbi de zdrăngăneala I – IV – V, I – IV – V a altor comete, pour ne pas nommer Bill Haley şi acoliţii. Şi cum pentru apretul disciplinei raţionale a compoziţiei tradiţionale şi pentru canoanele highbrowish ale armoniei academicoase, geometria variabilă a sunetelor extraterestre ale lui Stockhausen a-nsemnat – malgré lui – un mare, imperial şi jubilatoriu şut în derier, nu miră pe nimeni că de la adulaţie la stigmatul sacrilegiului, de la extazul revelaţiei neaşteptate şi pe veci de viaţă schimbătoare şi până la repulsia timpanului zgâriat în cheie freaky, reacţiile au fost şi rămân pe veci la antipozi.

Când vine însă vorba de subiecte cu portativ – sau chiar şi cu partituri grafice (curată sinestezie, Herr Stockhausen, cum se cântă un tablou de Kandinsky ?), se cuvine infinită precauţie, pentru că orice judecată estetică ar trebui sa aibă ca fundament obiectul, la chose, şi nu modul de abordare, doar muzica ţine nu de concept, ci de sentiment, nu ? iar sufletul e o axiomă netrecută prin academii.

Departe de a fi o delectare abstrusă de snobinarzi cu pretenţia exclusivistă a une cunoaşteri superioare sau o spuzeală aleatorie de zgomote – dixit neaşteptata posteritate revendicată de Miles Davis, Herbie Hancock, Lennon & McCartney (qui l’eût cru ?), ba chiar de Townshend şi Zappa – experimentul Stockhausen are virtutea neliniştitoare a curiozităţii de a afla cum funcţionează o astfel de minte de resort extraterestru, capabilă de a scrie pur şi simplu o altfel de cartografie a spaţiului muzical. Şi în astfel de cheie se şi ascultă.

Gata, hai,

Fiţi cuminţi,

Vă pup.

P.S. Stochausen e singurul compozitor dde pe coperta L.P.-ului Beatlesian al sergentului piper si al clubului său de inimi albastre.

Anunțuri

28 comentarii

  1. Designed by John Lennon.

  2. Aşa. Acu’, după ce-am puricat toţi neo-expresioniştii, cu variante continentale, naţionale, regionale şi locale, pot şi io să dorm liniştită.

  3. Petronia, tu nu dormi niciodata, asta o stim prea bine. E vreo diversiune ? De ce sa ne mefiem ?

  4. Eh, e doar o expresie, doar nu era să zic că o să pot mânca în continuare pufuleţi, că mă trezesc cu trupe de ninja năvălind să mi-i fure.

  5. Petronia, eu sar daca cineva atenteaza la pufuleti, eu sar, sa stii.

  6. Exact, tocmai, şi eu. Numai că aşa mi-e o lene să sar, mă dor ciolanele, câinele vecinilor există, florile de pe scara blocului există, un fluture de noapte tocmai nu mai există în paharul meu cu Pepsi, mai bine nu zic de pufuleţi şi nu mă atacă decât alt fluture de noapte care mi se pare brusc că e carnivor sau măcar vampir, help help helblblblbl!

  7. Ti-l trimit pe Schmidt, s-a specializat si-n fluturi de noapte. Ba chiar si-n lilieci, acu doua zile mi-a adus unul. Unde l-a gasit, ca nu locuiesc în pesteri .

  8. Ăăăăăă….cum nu ma-npac prea bine cu franceza si nici ea cu mine, trec peste frazele din limba vorbita la parterul turnului lu’ Eiffel si inteleg urmatoarele: astia doi, desi aveau bani dar erau chitrosi i-au trimis astuia o felicitare si aia mazgalita prost, probabil desen de-al japonezei cand era la gradi. Puteau sa-i trimita omului ceva util… o bicicleta, o masina, un vinil ceva. Hai si o vaza cu flori de plastic dar nu o bucata de hartie. Cum hartia a fost atinsa de J.L. nu m-ar mira daca peste …nspe ani va fi scoasa la licitatie, pe o suma exorbitanta, eventual platita in lingouri de haur, desi un sfert din populatia planetei sufera de foame sau a disparut demult. Deci si prin urmare vreau adeverinta de participare, Apropo, cu cate foicici din astea poti participa la concurs?

  9. Rectificare: am vazut intr-un tarziu ca a fost mazgalita de el insusi. Parerea mea, mai bine ramanea cu muzica! Vreau adeverinta!

  10. doru face unele observatii pertinente si pare a fi singurul care vrea adeverinta. asta poate fi o dovada si ca nu face parte din autoproclamatul sfert academic disparut. din populatia planetei. nu stiu daca e bine sau nu. de studiat.

    o alta intrebare ar putea fi: cine e mai compozitor pe coperta, stockhausen sau bob dylan?

    si in sfarsit, ma intreb de ce m-ar interesa ca acum optzeci de ani a fost aniversarea de zece zile de la nasterea lui stockhausen?

  11. Doru, da, scrie designed by John Lennon. Numai ca Petronia si cu mine ne-am sadit reciproc câte un dubiu, finca unu: dizaind poasa-nsemne doar asa, c-a pus el pictura unuia, un cap de burjui si gata, a dizainat o felicitare. Si doi: a mâzgalit si el diverse kestii, dar parca nu prea e stilul lui.

    Adeverinta de participare zdau, am zis.

    De ce sa-i trimita omului ceva util, cum zici tu, io stiu, un mixer, o husa de masina sau un triplu stecher ? Doar stii prea bine, Til Buhoglinda a platit mirosul fripturii cu clinchetul galbenului, iar aici vorbim de diezi, vâjâiala si inspiratie. I-a pus omului mutra pe un LP, gata. Plus ca Stockhausen al nostru cica avea o mefienta viscerala vizavi de pop si alte acadele shu-bi-du fiinca zicea ca e muzica de totalitarism.

    iTaci, defineste ce-nseamna sa fii mai compozitor decât compozitor ? Altfel, zau ca nici io nu ma-ntreb de ce te-ar interesa.De ce m-as întreba ? Nu stiu, dar nici daca m-as întreba nu ma-ntreb. Fair enough.

  12. 1. compozitor. pai nu-i clar? e definit de „pe coperta” in propozitia mea. si doar ai recunoscut ca nu-l asculti in bucla (traducere pentru doru: adica mereu-mereu-mereu).
    2. nu te intrebi, dar io am fost primu’ care nu m-am intrebat de ce nu te intrebi. primu-ntâi, da?

  13. Pai nu-l ascult în bucla, ca marturisesc ca nu pot.

    Ntz. Io am fost primu care si-a dat seama. 🙂

    Cum e vremea pe la tine ?

  14. n-o poate scoate omu’ la capat cu dumneata… si doar ce mare lucru vroiam si io? doar recunosterea primatului întâietatii.

    monşer, o vreme de merdă (trad. pt. doru: un pic răcoare)

  15. Pai n-o scoatem neam la cap, dilema oului vs gaina nu e de rezolvat, pentru aia care si-au obosit circumvolutiunile cu ea. Nu. E de antren, altfel , cu caprarille distribuite consensual, ne-am duce toti la culcare.

    Zeii meteorologiei Solognote îs mai clementi, dar creca de la tine venire se anunta ceva jilav si plumburiu. Pacat, oamenii si orasele nordului ar merita rasfatul solar al sudului. Si vitravercea.

  16. esti un filozof neo-hedonist adevarat. da’ nu te lua dupa localizarea IP ca pot sa-ti vand si adrese din bahamas daca vreau. io-s de pe alta planeta si gata. intreaba pe cine vrei, asa ie. ba chiar mai mult.

  17. Vai, multumesc pt aprecieri :), serios….si da, inca ma stradui sa supravietuiesc cu part-time’uri…etc. Am ajuns insa la concluzia, ca pentru moment, sunt cam puturos….vad ca altii s-au apucat de lucruri serioase, agricultura intensiva in mijloc de padurice, unde cativa tineri ingineri agronomi au cultivat putin cannabis. Ma intreb daca nu erau descoperiti, la cat se ridica cash-ul? Plec si eu in cautare de locuri pentru cultivat astfel de plante.
    pt iTaci: vreau adeverinta, ca peste ani o scot la licitatie si fac bani pt salvarea celor care vor disparea. Ce stii tu, scop nobil…..aha, gata, voi cultiva si cannabis tot pentru ei. 😉 Ma astept ca semnatura Petroniei in duet cu musiu’ sa valoreze o avere.
    Se aude? Sa semnati pe ea cu marker, ca sa iasa in evidenta…..

  18. @doru. pari a fi bântuit de pragmatism si de o forma de tineretze. combate, nu te lasa doborât.
    nota trad.: in lipsa Petroniei si a balaurului-dragon, indemnurile mele pot valora greutatea lor in gaz metan lichefiat. nu că simti asa un suflu nou?

  19. în lipsa noastra, orice suflu e mercaptan.

  20. Doru, semnăturile mele valorează averi când sunt puse pe cecuri, în rest cred că mai bine îmbăt şi io un păianjen tăvălit prin tempera neagră şi-l pun să alerge pe-o foaie, o semnez şi ţi-o dau ca felicitare post-post-modernă, că şi-aşa m-a înveselit pe mine o dată termenul ăsta şi mi se pare valorificabil.

    Alexandre: pe căldurile astea ia foc şi spuma din stingătorul de incediu, aşa că depinde unde sunt situaţi piromanii. Înţeleg totuşi că iTaci e mai aproape de tine şi că vremea e cum mi-ar plăcea să fie mie, deci nu se lasă cu grătar.

    Doru, în urma întrebării lui iTaci sper c-ai învăţat o lecţie: dacă simţi un suflu nou, nu-ţi aprinde o ţigară.

  21. Ba se poate lasa si cu gratar, totul e sa nu-mi trimita ploaie iTaci, din nord, de prin Bahamas sau din Wallis si Futuna, unde vinde el adrese ip.

  22. Să lăsăm grătarele. Se impune o precizare gravă: cum adică „în lipsa Petroniei”?! Nici io, nici vreuna din verişoarele mele, nici Alexandre nu lipsim niciodată de aici. Pândim în umbră uneori şi tot uneori mai aţipim pe-acolo, că suntem bătrâne, e răcoare, întuneric, ni se face somn. Dar mai mult de 10 minute nu dormim niciodată, clipurile Piticuluigras cam ştiu asta.

  23. Crece dorea sa zica daca ne lipseste noua ceva. Ce ne lipseste, Petronia ? Nu ne lipseste nimic.

  24. acuma ca s-a trecut de ora aproape dooshpe, sa explici tu maestre ce-i aia „bistouquette” (cuvant amploaiat mai sus in text), sa prinda si piticugrass. nush pe unde scoti camasa ca toata lumea-i cu ochii cat cepele pe dumneata.

  25. io n-am treaba, sunt departe in insulele caimac

  26. Bistouquette înseamna biloute pe la ch’ti, pe acolo

  27. Credeam ca esti în insulele Caraiman;


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s