Pe care… l-am băut (N° 17) : un premiu meritat

Da, mă babelor,

Marele premiu merge la domnişoara Mimi. Lauri, podium, standing ovation, confetti, şampanie, fanfară, poze pe scara avionului, contracte grase, tricouri cu dedicaţie, fundaţia Mimi, flacăra olimpică, brelocuri, copii pozaţi cu Mimi, bulevardul Mimi fost Dacia, noul Austin Mimi 1.8, 16V.

Fincă a găsit prima şi v-a mai dat şi un hint în plus, şi da, mulţi spun că e mai interesantă cartea decât filmul. Dacă tot nu v-aţi datără seama, e vorba de Fahrenheit 451.

Mai iau premiu domnişoara Corina, Afanasie Inorogovici Piticugrasov (cu menţiunea sto gram în ascunzişul din masă), Dan Sukhoi (pe credit), noul cititor care se ştie (cu menţiunea „Sufferin’ succotash!”), Petronia (cu menţiunea Petronia), draksor (cu menţiunea închis pentru renovare), cârcotaşul imobiliar (cu menţiunea la mansardă), Noemi von Kronstadt – Marx (cu menţiunea The Shorts – Annabelle, la plus belle fille de Bruxelles), iTaci (cu menţiunea fără menţiune), litera A (cu menţiunea Olympic ’64)  şi Raluca, printr-un miracol şi prin preajmă. Şi toţi pe care i-am uitat.

Monorail-ul ăla cu care se dădeau Julie Christie şi Oskar Werner (adică Guy Montag: Montag fincă ieri era luni, ja ?) chiar a existat. L-au făcut franţujii de la SAFEGE prin 1963 – construiseră un kilometru jumate de linie la Câteauneuf-sur-Loire, unde-l încercau – şi parascovenia chiar era să devie metrou parizian, pe o parte din traseul liniei opt. Aia mov, mă. N-a fost să fie, păcat. Au pus japonezii ideea-n practică la ei acasă, hai diridam şi sayonara. Peste ani de zile, vagonul ajunsese pe post de dependinţă şi coteţ în curtea unui răzeş franţuz; nişte entuziaşti l-au luat pe cinjmii de franci ca fier vechi şi l-au cărat la o unitate militară, cică să-l restaureze. N-a fost să fie: a.m.r. zero, hai liberare, unitatea s-a cărat, ciuciu vagon, casare, nici ăia de la URACA nu-l mai repară. Poza e luată de aici.

Iar casa e aia unde stătea Montag cu nevastă-sa (nu mai ştiu cum o chema, ăăă… Aa, da, Linda – Linda, you’re absolutely fantastic !), jucată tot de Julie Christie. Cică e de vânzare, merită ca rezidans segonder. Poza ciupita de aici. Fancy, numai că gazonul ăla e cam părăginit.

Gata, hai, să vie premiile ! Începem cu vinul şi scriem aşa:

Chiar şi pe vipia lipicioasă şi de sufleţi sleiţi a verii din Principate, cea care-mpinge cu puls proletar pulimea estivală afară din casă către hidratări ventripotente la umbra unei beri, preacinstitele noastre obrazuri boiereşti se răscumpărau cu fason şi dichis, criteriu şi panaş – a se citi l’art et la manière – la lumina unui pahar de vin. Jamais homme noble ne hait le bon vin, spunea Rabelais, iar astăzi, cu voluptatea conspirativă a saturnaliilor de budoar, am să vă torn în pahar un Grand Vin de Bordeaux. Pentru că pelerinajul de azi într-acolo e menit: către viile bordeleze, şi mai precis în Haut-Médoc, fief al bunului rege Henri IV.

În polisemia aiuritoare de parfumuri şi gusturi care înseamnă Bordeaux, vinurile de răsfăţ solar din Haut-Médoc au rasă, putere şi eleganţă de pur-sânge, complexitate, rafinament şi generozitate, toate învelite într-o cuminţenie aproape serafică.

Vinul ăsta de azi, mezami, aproape că era să nu fie, pentru că după prăpădul filoxerei de la sfârşit de veac nouăsprezece, altă pacoste avea să pustiască aproape de tot viile prin partea locului. Prin 1923,  auzi dumneata: apropitarul de atunci, contele Tchernoff, rus cu sânge subţire, minte la fel şi apucături de cavalcadă de stepă, a şi-a pus în cap să crească el vaci în loc să facă vin. Numai că solul ăla neprimitor de pietriş, argilă şi calcar nu lasă să crească decât via. Şi ce vie, le hasard fait bien les choses, nu-i aşa ?

Dar să citim: Château Larose – Perganson 2000. Haut-Médoc. Cru Bourgeois, se-nţelege. Alcătuit simbiotic după didascaliile de alchimişti ale vrăjitorilor creatori de vinuri de acolo: vreo 55% Cabernet Sauvignon şi restul Merlot. Primul aduce matricea complexă, forţa, cuminţenia şi longevitatea, iar Merlot-ul, fruct, prospeţime şi rotunjime.

Odată scos din pimniţă şi trecut cu băgare de seamă în carafă vreo trei ceasuri, gata:

Roba: Rubiniu sprâncenat, dar vivace şi sclipitor.

Aroma: stare instantanee de vrie plată în răspântia dintre veacuri: foc de artificii şi festival de fructe roşii, cacao, prune uscate şi o notă furişată de lemn-dulce.

Gustul: putere, rotunjime şi generozitate, taninuri topite catifelat, un boisé discret.

Finalul: prelung şi absolut în afara vremii, bien-être ingenuu şi vorba franţuzului: on a volé la cuisse de Jupiter !

Haidi gata,

Fiţi cuminţi,

Vă pup.

Anunțuri

23 comentarii

  1. ala e un tramvai in australia?

  2. de ce tramvai si de ce în australia ?

  3. hehe! [acelasi troll face]

  4. Fatza de troleu ?

  5. bai baeatule. australia e la antipozi. deci are antipozii pe dos. pricepi? adica e ca cum oameni aia merg cu capul in jos.
    mi-a scris varu alexe din sidney si tot varsa berea pe el. pentru ca statea cu capu in jos. cumplita tzara…

  6. Piticule, daca e adevarat întreaba-l pe varu Alexe ce se-ntâmpla accolo când fetele merg îmbracate cu fuste. Sau rochii.

  7. nu conteaza. important e ca au tzatzele in sus.

  8. Ca parasutista aia a ta de 94 de ani ?

    Oricum, poarta sutien. De acolo vine soutien-gorge. A fost un francez în vizita acolo si nu a înteles de ce le ajungea sub barbie.

  9. doua degete de cumintenie serafica, va rog. si-o pricomigdala.

  10. Depinde unde porti alunita.

  11. intr-o cutiuta de sidef

  12. Eu credeam ca e adevarata.

  13. e o mouche de beaute adevarata, zboara si sta unde vrea ea.

  14. Multumesc, multumesc, ma scuzati ca am intarziat de la decernare, dar am fost ocupata cu niste castinguri si niste filmari, intelegeti…

  15. sa avem putintica atentie. io am dat primul raspuns corect la intrebarea din titlu. se poate verifica la:

    …. prin iTaci on 12/09/2011 15:40

    titlul e cel mai important, da sau nu?
    da. atunci rog sa mi se trimita premiul unu ex-equo prin curier special. si suplimentul de dulceata de miercuri.

  16. Dulceata-ti trimetem, ca nu ne-nduram. De care vrei ? Avem de toate, porto franco.

    Numai ca unu. Filmul nu se numeste Prin Fahrenheit 451; ci doar Fahrenheit 451. Scurt. Doi: am zis eu ca acceptam sa se depuna contestatii ?

    Da de trimis, îti trimetem.

  17. nu, ca n-am zis io de parfumul „fahrenheit”. io am raspuns corect „yes, you are” la intrebarea din titlu „do you think i’m anti-social ?”

  18. Pe ce te bazezi ?

  19. nu ma bazez, dar vreau dulceata cu orice pret. trisez, tradez, deturnez, candidez la guvern si presedentie, fac orice. merg si la servici.

  20. Daca esti trader, nu-ti dau.
    Renunta si o sa ai dulceata. Avem din toatele câte un pic, la ultima livrare am primit opt borcane cu dulceata de maline, ceea ce însemneaza saptezeci si patru la suta din productia mondiala.

  21. stocul asta strategic te face stapanul bursei. cu doar jumatate de borcan poti sa rezolvi criza euro si sa-ti gasesti un loc central in pantheonul grecesc.

  22. Nu creca rezolv grecii, finca or sa trebuiasca sa se-mprumute si mai abisal pentru o amarâta de tartina, asa ca… Mai degraba îmi rezolv bugetul personal, macar o data sa fie balanta excedentara, sa ma duc si io la jarden, la opera sau la une partie de campagne, ori sa schimb cureaua de distributie.

  23. Eu am citit cartea.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s