Livetext-uim iar. FC Basel-Oţelul Galaţi

Oamenilor,

Nu ştiu cât v-aţi distrat voi data trecută când aţi avut livetext de la un meci (România-gazon-Franţa, acum opt zile), da’ pentru mine a fost amuzant, aşa că repet fără preaviz experienţa. Nu există pentru asta nici un alt motiv în tot Universul (şi-n cele paralele sau ondulate sau îmbulinate) decât că altfel echipamentul echipei elveţiene s-ar irosi.

Aşadar:

min. -2: filmare din tunelul dinspre vestiare, cu echipele înainte de intrarea pe teren. Dau cu ochii pentru prima dată de echipamentul lui FC Basel. Leşin de râs, mă trezesc, plâng de râs, nimeresc nişte taste ca să vă spun şi vouă, în caz că nu vă uitaţi la meci sau retina v-a fost arsă. FC Basel constă din 10 oameni îmbrăcaţi într-un roz pentru care „aprins” este un eufemism banal şi un portar costumat în gri, probabil din raţiuni de asortare. Mi se pare foarte posibil ca, la pauză, jucătorii Oţelului să refuze să se întoarcă pe teren din cauză că celor de la Basel le plac prea mult intrările din spate.

min. -1: la intrarea celor două echipe pe teren, tribunele înnebunesc şi aruncă maimuţoi de pluş, flori şi boa de pene spre echipa lu’ Basel. Jucătorii ies din rând, culeg cadourile cu zâmbete modeste şi fac plié-uri graţioase. Izbucnesc câteva scandaluri în tribune, între unii tipi şi nevestele sau prietenele care abia acum înţeleg multe lucruri.

min. 17: de 17 minute încerc să mă uit la altceva decât la rozul echipei elveţiene, întrerupt timid de negrul şorturilor. Nu reuşesc.

min. 27: unui om de la Basel i se interzice să-şi mai folosească braţele aşa. Arbitrul îi face semn să îmbrăţişeze adversarii mai ca şi cum ar fi ceva de fotbal.

tot min. 27: hipnotizaţi de echipamentul adversarilor sau poate pur şi simplu pentru că, în calitate de gentlemen, nu pot să-i atace, jucătorii de la Oţelul îl lasă pe Frei (zău!) să tragă destul de riscant pe poartă. Respinge pisiceşte Grahovac, care apoi îşi spune c-ar fi bine să se abţină de la aşa intervenţii. Nu de alta, dar ălora de la Basel sigur le place ca cei în care trag să se pisicească.

min. 35: joacă şi Cabral. Brusc lucrurile încep să aibă sens.

min. 36: galeria românească, formată din vreo 300 de oameni (ceea ce mi se pare o greşeală strategică, fiindcă grecilor le cam plăceau băieţii şi dracu’ ştie ce înţeleg din asta rozaliii), domină clar fondul sonor al stadionului. Deloc de mirare, vocile de soprane ale galeriei elveţiene nu sunt greu de dominat şi probabil nici nu vor să fie.

min. 39: strategia de diversiune a FC Basel funcţionează. Cu ochii la rozul imposibil, Oţelul ia gol. Basel scores, zău.

min. 45: FC Basel, încă în roz, pleacă la vestiare să-şi aranjeze părul şi să-şi pudreze nasul.

Pauză: din vestiarele echipei elveţiene se aude înfundat ceva care seamănă cu un vechi cântec românesc: „viaţa e roz şi roz e echipa toată / buzele noastre au gust de îngheţată…” O turmă de jurnalişti preia ştirea şi Dorinel Munteanu plănuieşte schimbări în consecinţă. În repriza a doua, pe teren vor intra pentru noi Naomi şi Solcanu.

min. 53 : decis să pună capăt zvonurilor, Huggel comite un fault violent.

min. 54: Ibeh şutează spre poarta elveţienilor. Din păcate, din cauza rozului turbat, trebuie să facă asta cu ochii închişi.

min. 56: la fel şi Antal, care şutează prea sus. Arbitrul pare şi el chiorât sau înduioşat de echipa roz, pentru că uită să fluiere o fază suspectă.

min. 58: GOL! 1-1. Antrenamentul gălăţenilor dă roade. Au devenit o echipă ninja: pot juca fără să se uite la adversari. În plus, portarul FC Basel fiind îmbrăcat în gri, poţi să-l priveşti ca să vezi unde e şi să poţi trage la poartă în consecinţă. (În sfârşit am putut folosi şi eu majusculele şi semnul exclamării. Abia acum devine un live text adevărat. Ar mai trebui vreo 4876 de semne de exclamare, dar ştiţi, tasta mea „!” e bolnavă.)

min. 61: unul de la Oţelul scapă cu mingea spre poarta lui Sommer, dar pentru că din raţiuni de autoconservare nu se poate uita la adversari, mingea e trimisă de un flamingo afară.

min. 63: jucătorii Oţelului încearcă să evite pressing-ul prea strâns la elveţieni, precum şi intrările ălora prin alunecare.

min. 70: cu ochii făcuţi praf, Pena iese ca să intre direct în operaţia de înlocuire urgentă a retinei. În locul acestui erou îşi sacrifică eroic vederea Gabi Paraschiv.

min. 78: schimbare la echipa de flamingo. Intră, din păcate, unul la fel de roz.

min. 83: sătul de atâta roz, Sălăgeanu cere şi primeşte roşu. Echipa primeşte şi ea ceva: gol din penalty (min. 84).

min. 87: deoarece cantitatea de roz depăşea toate normele internaţionale în vigoare şi ameninţa să creeze un dezastru de orbire în masă, un flamingo pe nume Huggel îşi ia şi el zborul de pe teren.

min. 90: Grahovac (care-i portarul Oţelului) îşi ia cartonaş galben în careu. În careul advers.

min. 91: Am omorât în sfârşit ţânţarul care mă enerva de o oră.

min. 94: echipa de flamingo a bătut Oţelul cât a fost cald. Asta numai pentru că flamingo sunt păsări protejate şi nu ai voie să le jumuleşti. Pentru retur, angajăm braconieri.

FC Basel e proprietatea unor Oeri. Este evident în ce echipament va juca de-acum Steaua. Nici n-ar trebui să-i fie greu, lucrătorii de la Drumuri şi Poduri probabil vor de mult echipamentul ăla nou.

min. 90+20: la talk show-ul de după meci, prima întrebare a moderatorului e dacă Oţelul a avut ghinion în seara asta. Abia acum meciul e complet. Şi sigur c-a avut ghinon, pentru că n-a avut destui ochelari de soare pentru toţi jucătorii, care acum stau în vestiar cu comprese cu muşeţel pe ochi.

28 comentarii

Comments RSS TrackBack Identifier URI