Cauză pentru Facebook

Oamenilor,

Vreau să vă spun ceva, ca o doamnă de fier ce sunt în seara asta. (Nu, nu aia penibilă pe care o caută drept Mesia nu ştiu ce partid de glume de pe la noi. Sunt literalmente o doamnă de fier, pentru că sunt acoperită cu oxid de fier. Mai precis, tocmai am făcut, întoarsă dintr-o drumeţie destul de lungă, un agreabil duş cu apă-n două cu rugină, la frumosul debit de o ceaşcă de lichid roşcat / minut de nerăbdare cu porniri ucigaşe. Mulţumesc Radet sau cui o fi vinovat pentru asta, era fix ce-am visat toată ziua, târându-mă printr-o căldură care râdea de cele 20 de grade prognozate azi pentru Braşov.)

Aşa, o parte am zis deja. Azi am fost în Braşov. M-am trezit eu dimineaţă, m-am uitat la soare cum răsărea, o pasăre tocmai se găinăţa pe pervaz, deci m-am urcat într-un tren surprinzător de frumos şi am coborât la Braşov. Unde m-am căţărat pe nişte bolte de biserici chiar mai vechi decât noi, am înghiţit nişte praf (nu ştiam eu ce bine o să meargă cu rugina din apa de acasă), am văzut nişte picturi secrete – de la care am înghiţit mucegai; m-am căţărat iar, de data asta pe un colţ de piatră, în vârful căruia am stat de vorbă juma de oră, în mod reţinut şi sceptic, cu un domn despre cetăţi dacice (de ce întotdeauna când dau de cineva aparent capabil să poarte o conversaţie care începe cu cuvântul „cetate”, invariabil o dă în 20 de secunde pe daci, locuri programate şi reactivate energetic şi alte bălării?! Altfel, mişto omul. Inexplicabil.) Mers mult, alt urcuş, pe nişte multe scări (antrenamentul de a nu folosi liftul ca s-ajung în cuibul meu de bufniţă de la etajul opt mi-a dat posibilitatea să râd deloc discret de nişte tinerele care-şi dădeau suflarea pe acolo), pe urmă alte scări (da, ştiu, de la atâtea scări parcă m-am urcat în Rai, staţi liniştiţi, nu e cazul), pe care a trebuit să le şi cobor, numai ca să orbecăi juma de oră după invizibila stradă a Sforii. Plus o mulţime de alte chestii minunate, printre care şi un loc numit Icecreamland. Care chiar asta este: un loc unde pentru 5 sau 7 lei (iar diferenţa de preţ se oglindeşte în cea de dimensiune a caserolelor) poţi să umpli un recipient deloc mic (nici chiar cel mic) cu ce combinaţii dubioase de îngheţată vrei, din 16 sortimente şi tot atâtea topping-uri. Pentru că nu am dileme decizionale, am tranşat repede şi delicios situaţia cu un amestec de ciocolată cu mure, sufocat cu fulgi de ciocolată. Arăta cam aşa, după ce-am halit o parte din el:

N-o să mint. Nu e extaziantă. Dar e bună spre foarte bună, iar fata de acolo a fost atât de drăguţă încât am luat-o acasă. (A plecat când a văzut apa roşie de la duş, merci Radet, acum probabil mă crede Moise.) Locul îl găsiţi aici, că spre deosebire de mine bănuiesc că voi zburdaţi prin Facebook.

Un alt lucru bun: am găsit singurul semn care pentru mine are sens şi cu care sunt absolut de acord. L-am luat şi pe el acasă, evident, şi l-am plantat în faţa blocului:

În fine, partea a doua a lucrului pe care am zis că-l zic, ca doamnă de fier, e că în Braşov nu sunt coşuri de gunoi. Şi mă gândesc că nu-i corect, pentru că oraşul reuşeşte totuşi să rămână suspect de curat (măcar pe unde am fost eu, adică pe o diametrală prin tot oraşul şi pe un mare cerc brăzdat de tot felul de trasee şerpeşti şi tembele prin centrul vechi). Deci unii, probabil nişte biete creaturi exploatate, fac ceva în privinţa asta. Şi atunci de ce să nu donăm noi, zic, coşurile de gunoi pe care multă lume din centrul nostru vechi, şi de fapt de peste tot, nu ştie să le folosească? Iniţiez aşadar campania „daţi un coş de gunoi Braşovului”, pe care o inaugurez exemplar donând o găleată de tablă, anterior folosită ca deşteptător pentru vecini. E în stare perfectă de funcţionare, şi bănuiesc că nu numai braşovenii o să fie recunoscători pentru gestul meu.

 

A, în caz că se întreabă careva, deşi mă îndoiesc, să mergi pe bolţile unei biserici foarte vechi arată cam aşa:

Anunțuri

12 comentarii

  1. 🙂 Me indreptam si noi cam intr’o saptamina intr’acolo. Confirmam calitatea inghetatei si serviciilor adiacente ei (n’am putut lua fata acasa din motive evidente :D). Iar cosuri de gunoi sint, doar ca arata altfel si sint, e drept, ceva mai rare.

    Ah, si faina strada Sforii. Dupa ce o gasesti 🙂

  2. Uaaaai, locul ala – adicatelea Icecreamland – este fantastic dintr-un motiv important: orice varsta ai avea te trasforma intr-un copil in magazinul cu jucarii. Faptul ca m-am jucat eu cu aparatele de inghetata mi s-a parut genial, in ciuda simplitatii manevrei 😀

    Abia astept saptamana viitoare 😛

  3. Dragoane şi Dragoano, distracţie plăcută deşi n-aveţi nevoie de urare.
    Dragoane, misterul să fie că-n Braşov coşurile de gunoi sunt camuflate? Că altfel, în afară de Piaţa Sfatului, unde erau câteva, e de groază. Am mers un km cred cu o cutie goală de suc în mână. Am dat de unul uitat la un colţ fix când mă gândeam să întreb un localnic, la urma-urmei sunt în fiecare oraş obiective secrete, de care nu poţi să dai altfel.

    Dragoano, că bine zici. Bucuria asta am simţit-o şi eu, dar mă îndoiesc c-au simţit-o şi ei, fiindcă tare mă tem că după mine au trebuit să repare maneta maşinii cu îngheţată de mure, de care am tras cam energic. Era să rămân cu ea în mână, mai precis. Să mâncaţi şi pentru mine.

  4. a inceput meciu

  5. Au dat chiar şi gol.

  6. ce de rapidisti in bucuresti! sau sunt calatori cfr?

  7. Cred că au fost toţ rapidiştii existenţi plus mulţi curioşi care voiau să vadă Arena Naţională cu gazon.

  8. macar au vazut goluri multe.

  9. Mda. Şi mai multe ratări. Păcat că recomandarea mea, să se scoată ultimele 10 minute din fiecare meci de fotbal, nu a fost încă luată în seamă.

  10. Mai multe ratari

  11. Încă mai multe ratări, Maria? Bune chestii te găseşti să urezi oamenilor. Ştii, scopul e ca mingea să fie băgată-n poarta echipei adverse, nu în spaţiul dintre bare şi steagurile de la colţurile terenului.

  12. ce enigma e omul, da’ ce enigma e baba. doar acum citesc postul asta si ma mir. cum de ce? pai la Brasov am fost ieeu! eu m-am catarat, eu am etc etc. chiar asa coincidenta cere interpretarea care se impune: sunt Petronia. mdah.
    sau nu. cale de mijloc nu vad.
    i-adevarat ca tocmai joia aia am circulat cu trenul privat de la Brasov la Zarnesti, acolo am umblat vreo noo ore in bucla (una singura). intâi am ajuns la Diana (cum mai spuneam undeva), apoi am alunecat pe grohotisul din brâna caprelor, am ajuns la varful Padina Popii (in mod neasteptat, cum lucrurile mergeau invers). si peste tot pustiu, nimeni. zero, nada. dupa ce-m mancat toate afinele care mai erau in garantie la peste doo mii altitudine, coborât-am coborât la Curmatura unde izvorul secase de atata seceta. ca-n moartea caprioarei, domne. de acolo la fantâna lui Botorog (construita cum era de asteptat chiar de domnul cu acelasi nume in amintirea a doua femei din familie) unde m-am adapat in sfarsit dar vânatorul nu m-a nimerit.
    mici deosebiri nesemnificative: nu consider de demnitatea mia sa intru in magazine de inghetata.
    apoi, orice gunoi se duce acasa intr-o galetusa miniatura, acolo se pune in galeata normala si ea se plimba la o galeata gigantica numita „gunoiuL”. asa se face la Brasov si orice om al muntelui o stie.
    mdah, sa lasam strada sforii pentru ca ea are o utilitate speciala. sa vedem cine a gasit libraria „classique”


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s