Making a Point

Oamenilor,

Probabil că nu ştiţi, dar de asta apar io să vă spun. În ţara asta, mai precis în partea ei bucureşteană, există nişte lume cu o idee fixă, dar nu rea : cartierul nu e o chestie nasoală, care înseamnă câini, băieţi cu care ai vrea să te întâlneşti numai dacă eşti într-un tanc şi fete cu care ai vrea să te întâlneşti, dar nu mai ai bani de antibiotice, dărâmături pe post de case şi în general lipsă de orice bun. Lumea asta s-a adunat într-un grup care se numeşte Make a Point, care fix asta face : demonstrează ceva. Nu doar cu manifeste scrise frumos, şi nici cu fotbal jucat cu cetăţenii din Aleea Livezilor din Ferentari, căutând stomacurile goale de spirit olimpic.

Nu, oamenii şi-au luat o bucată dintr-o hală sinistră, aflată într-o zonă cam la fel, şi şi-au făcut galerie de artă contemporană şi evenimente. Care evenimente se învârt în jurul câtorva idei, dar mai ales a două: că centrul oraşului nu trebuie să aibă monopol asupra culturii lui şi că există salvare culturală pentru cartiere. Dacă vreţi să-i vizitaţi, joia au proiecţii de filme, pe lângă toate celelalte chestii mişto pe care le fac. Îi găsiţi la http://makeapoint.ro/point/home_ro.html sau în Postăvăria Română, care este, da, în Pantelimon. Poate v-aţi săturat să auziţi de el numai de la BUG Mafia. Se poate şi altfel. Nu zic că ce fac ei salvează Universul. Zic că e un pas practic, concret şi optimist, făcut de nişte oameni în stare să mi se facă simpatici până şi mie.

Acu’ am terminat cu prezentările (« popor, Make a Point. Make a Point, poporul »), puteţi să vă duceţi până la ei în zilele următoare. Dacă stau să mă gândesc, mai bine vă ziceam de ieri să vă duceţi azi, pentru c-a fost vernisajul cred că uneia din cele mai tari expoziţii pe care au avut-o acolo. Şi nu se-ncurcă. Păi să vă dau nume, nu? Începem cu Nicolae Comănescu, preferatul Rhettei. I-aş fi zis să vină să-l bată pe umăr, da’ joia e ziua ei de spălat pe cap. Continuăm cu Kuki Constantinescu (căruia îi aparţinea tabloul la care m-am holbat cel mai mult, în ciuda faptului că io nu prea mă omor după realismul fotografic), Suzana Dan, Dan Perjovschi (după care nu mă omor şi atât), Lea Razovsky (care a fost responsabilă cu umorul expoziţiei, pe care-a umplut-o literalmente de rahaţi de câine. Nu adevăraţi, am testat.), Ştefan Ungureanu şi mai sunt. Toţi faini, mai puţin rezerva pe care deja am formulat-o şi care-i personală, deci probabil toţi faini.

Bun, dacă nu vreţi să vă căraţi pân-acolo, treaba voastră. De meritat, io zic că merită. Uitaţi încă un motiv: oamenii de acolo îşi tratează musafirii la vernisaje şi alte evenimente cu nişte bunătăţi de nu-ţi vine să-ţi crezi ochilor şi papilelor gustative. Ia fiţi  atenţi, în seara asta, vreo 20 de tarte cu fructe, nici una în dublu exemplar. A fost bătaie pe ele, şi de data asta chiar nu am putut să râd de pişcotari (ştiţi voi tagma, cei care vin la vernisaje pentru haleală, nu pentru expoziţie), că aveau dreptate să se înghesuie. Poftim exemplu :

Na, puteţi să consideraţi că numai datorită bunătăţilor se cară destul de mulţi oameni pân-acolo la fiecare eveniment. Io cred că, poate, şi ceva din ideea lor prinde.

 

Later edit: la cererea expresă a cetăţeanului iTaci, care de pe meleaguri străine duce dorul rahaţilor de câine care umplu Bucureştiul, poftim:

Anunțuri

41 comentarii

  1. oh, boy… ce hipstereala…
    acum au atacat si cartierele? deja e prea mult.

  2. mi-e foaaaaaameeee >:)

  3. Doamne! Ce bine e la tara !Noi nu avem cartiere. ..VACI in adidasi de plastic sau scuter rosu da,costume argintii sclipicioase purtate la nunti facute de forma da…Pacat ca nu avem cartiere !

  4. dupa cum a remarcat si antevorbitorul meu, piticugras, aceasta pare mai curand o incercare [un essai, une tentative] de colonizare a periferiilor de catre centru, decat viceversa.

  5. Pitice, eşti invidios că nu ai prins tartă din aia, ştiu. Lasă, uită-te pe site şi vezi când mai au evenimente, încerci atunci. Ştim cu toţii ce telefon ai, chiar nu eşti în poziţia să strigi „hoţii”.

    Pişcotarule, acelaşi sfat ca pentru Pitic.

    Alina, da, dar dacă n-aveţi cartiere cine vă face prăjituri şi vă arată artă contemporană?

  6. K, e posibil ca diferenţa să fie numai în capul meu. Nu cred că e vorba de o colonizare, în sensul de a impune cultura unui centru periferiilor. Mai degrabă de valorificarea terenului folosind, e drept, o paradigmă culturală care aparţine centrului.

  7. anyway, daca placintele alea sunt atat de yummy pe cat arata voi fi prezent acolo, data viitoare, fara sa-mi pese deloc cine pe cine colonizeaza.

  8. Eu asta şi încerc să declanşez aici: colonizarea locului spre valorificarea potenţialului de tarte cu fructe. Tarta, nu arta, e chestia importantă. Şşşş…

  9. nu stii ce telefon am…deci nu merge sfatul 😀

  10. Ţine-l în buzunar, nu ţi-l cere nimeni contra unei felii de tartă. E în regulă.

  11. vreau tarta…si somn…

  12. Poţi să-ncerci o tartă cu somn, deşi gustul de peşte e cam pronunţat, aroma păstârnacului nu-l acoperă. Nu, nu apare-n poză, degeaba ronţăi monitorul. Somn cred că ai, păstârnacul poţi să-l înlocuieşti cu ce ai prin frigider.

  13. arte si tarte. dupa cum arata cele din urma, plus citare catorva din artisti si a unora din nazbatiile lor, avem de-a face cu cetateni creativi care vor sa atraga atentia Petroniei ca sa se vada „scrisi” pe blogul sistermarcs. in plus, au gasit un spatiu de expozitie la pret minim, periurban. mai pui putina curiozitate si un pic mai mult snobism centrifug, gata evenimentul.
    o poza cu rahatii de caine nu-i posibil? mi s-a parut o chestie draguta, m-as fi dus numa’ si pentru asta, pen’ca snobi suntem si noi. da’ ma-sa mare, trebe sa umblam prin calanques si sa facem baie in minifiordurile astea de pe langa cassis, via marseille, meditând la ubicuitate. iti, cadou de-albastru mediteranean.

  14. Foarte frumos ce se intampla, da’ pacat de Postavarie, as fi vrut si eu o stofa faina de acolo. In alta ordine de idei, cei de la Make a point ar trebui sa isi actualizeze site-ul….la rubrica http://makeapoint.ro/point/info_despre_ro.html

  15. mersi de articol & comments
    ne updatam si site-ul, dar am fost foarte prinsi.
    va asteptam!

    Make a Point

  16. iTaci, cetăţenii mi-au atras atenţia de mult. Pentru poza cerută de tine, uită-te în postare. Meditezi la ubicuitate uitându-te la valuri? Ce chestie, şi io la fel, dar uitându-mă la rahaţi de câine.

    Raluca, na, nu e vina lu’ Make a Point, că n-au omorât ei industria uşoară din România. Însă ai putea să cumperi tu însăţi un spaţiu acolo, că e de unde, şi să deschizi o fabrică nouă.

    Alma, n-ai de ce, n-am minţit decât prin omisiune, nezicând că aveţi şi-o canapea şi că a fost şi bere aseară. Ziceam şi asta, da’ n-am vrut să influenţez părerea obiectivă a Piticuluigras.

  17. agenți, Petronia, nu dorul ci cunoasterea. Căci numai când cunosti te poți feri eficient, nu-i asa?
    Dacă nu exista deja de mult timp atunci va exista din clipa asta „teoria atractiei universale a rahatului de câine pentru talpile pantofilor”, pe care toată lumea a putut-o observa in câteva cazuri particulare, nu mă indoiesc deloc. Iata-ne aici (vezi poza de sus) intr-un caz flagrant revelat de experimentul „making a point”: tânărul rahat trage spre pantofii din dreapa in loc sa aprecieze designul peretelui din stânga.

  18. primul cuvânt era „eheheh” dar mașina asta desteapta l-a înlocuit cu „agenți” profitand de o clipa de neatentie. Cine știe ce va face in lipsa mea…

  19. Petronia, sa stii ca nu e o idee rea deloc, cam cat o fi mp?

    Au avut si bere? Hai ca asta-i prea de tot! Asta imi aminteste de Incubator107, o alta chestie foarte draguta care se intampla uneori tot intr-un fel de fabrica: http://www.incubator107.com/

  20. @ cervelatu: cum adica agenti? nu inteleg asta cu agentii. ce vrei sa spui?

    @raluca: nu te crede nimeni ca cand erai mica aveai bere in incubator. nici nu exista beri atat de mici!
    107 e ala de la intrarea in crevedia?

  21. D. Cervelatu, autocorrect-ul telefonului cauzează neînţelegeri şi mai mari de atât. Încearcă tu să explici unei babe oficiale c-ai vrut să scrii „remis”, nu „penis”.

    Raluca, fain pont, merci, o să investighez despre ce-i vorba, chiar par similare.

    Pitice, crezi că numai tu ai descoperit pâlnia şi sticlele din minibar? Raluca a avut chiar o iniţiativă lăudabilă, dacă a vrut să le crească. Mai bine era dacă încerca să scoată pui de vin, dar să nu fim răi.

  22. baba surda nu aude dar le potriveste.

    domnisoara raluca poulet uraste berea! ce tot o lauzi aci ca creste beri!? daca era asa, de mult o aveam concubina.

  23. Nu-i adevarat ca urasc berea, o iubesc nespus, mai ales pe Chimay, dar ma multumesc si cu Leffe, desi nu dinasta aveam in incubator cand eram mica, dar deh, acum am crescut si m-am mai sofisticat.

    Piticule, cred ca taman de aia nu suntem concubini, ca nu suporti concurenta in materie de bere!

  24. Pitice, răspunsul Ralucăi dovedeşte că are dreptate, sunteţi ca doi magneţi cu aceeaşi polaritate. Care polaritate se cheamă „bere”. E drept că polaritatea ei pare superioară, da’ nu zic, că nu mă pricep la fizica berii. Nici la chimia ei, drept pentru care vă las să creşteţi beri liniştiţi, dar separat, că altfel ies spume.

  25. da da , ce sa zicem, oamenii nu are oo in frigider si ea bea bere leffe.
    mai bine sa zica cum consuma cocktailuri fine pe data de 17 septembrie intr-un bar de noapte!
    iata cine ne da noo sfaturi in aceste vremuri de nici bere nu bem! iata!

  26. Piticule, exista o relatie cu iz de corolar intre lucratul la uzina pe vreme de criza si incapacitatea de a procura bere. Io zic sa vinzi sticlele si sa cumperi 2-3 carti, cine stie ce inveti din ele.

  27. dar cine zice ca nu am bere? eu ma refeream la un vecin. ce tot te bagi tu?
    si ce sa inveti din doo, trei carti? iata ce cultura au netizenii din ziua de azi! doo carti! hah!

    desi am vrut sa iau cartea aia care avea un vapor in ea si trebuia sa il lipesti cu aracet.

  28. Aia nu e carte, e catalogul cu modele de tapet de la Ikea.

    Si e gratis.

  29. piticugps@+ nu ma cheama cervelatu ci decervelatu, sa stii. asta confirma temerile lui noemi. cu „agentii” e ca io am scris eheheh si iTaci mi-a schimbat cuvantul in „agentii” ca asa vrea el si Petronia pare ca stie de ce. intr-o zi am vazut o sticla de bere care avea inauntru o corabie cu panze. e imposibil sa bagi o corabie intr-o sticla de bere.

  30. ntz. imposibil e sa o scoti intreaga. eu am reusit. ca mi-a ramas in gat ca nu am stiut ca e bere cu corabie.

  31. aud pentru prima oara ca berea se poate scoate din sticla. de obicei sunt surd

  32. se poate scoate doar berea cu para sau vanata in sticla.
    daca e cu corabie, nu. ca corabia curge prima si te ustura in gat.

  33. daca e o corabie de pirati in sticla cu bere si tu bei, atunci te captureaza, scot vaslele din cala si te pun sa vaslesti pana spui cine a scris miorita de stil nou. dupa asta se face si nunta cu dar

  34. bai Ixtl, ce tot imi bagi corabii in gura? in bergenbier nu exista asa impuritati.
    fugi iute si adu-mi o vodca. ca trebuie sa imi revin dupa asa meci. de 2 ore injur cu glas de puber.

  35. @ petroniamarcs : Internetul, my dear friend 🙂

  36. cine e fata din poza? imi pare placuta si neajutorata. poti te rog sa ii zici noul meu numar de telefon?

  37. ma refer la prima poza! doooh.

    sa ii zici ca sunt un tanar harnic si educat. chestii de astea. ca am reno! desi nu e bine sa zici de masina. spune-i ca am pian.

  38. Prea târziu, deja am dat numărul tău fetei din a doua poză. A fost foarte încântată, pentru că i-am dat şi adresa. A zis că o să te aştepte la uşă cât e nevoie, dacă nu-i deschizi. Te descurci tu.

  39. hate U!

    O sa atac indarat cu 6 clipuri cu denisa! nu o sa-ti mai fie somnu somn! o sa inveti versurile!

    fata aia mi se cuvine! cea din prima poza! ce tot zici de a doua poza?
    a doua poza e urata! nici nu e poza!

  40. Cum mă, e un picior sexy în a doua poză, biata fată ar fi aşa de tristă dac-ar vedea cum o desconsideri… Noroc că n-ai wireless ca lumea, de nu se prinde şi pe covorul de la uşă. A propos de ăla, fata tocmai mi-a scris că cică bravo ţie, ai gusturi bune la covoare de pus pe hol. Abia aşteaptă să ţi le vadă pe alea din casă.

  41. dimineata cand mi-e foame, ma uit la culorile tartelor din prima poza. un sentiment ma leagana asa, cum ar fi dupa ce am luat vitamina C cu lingura de supa, din neatentie. moment in care incep sa ma holbez la tabloul din fundal, da, acela care pare negru, ca la unul de Kuki Constantinescu. imi zic, arta pentru arta, tarta pentru tarta. si pentru mine nu?
    deunazi am vazul intr-o expozitie un munte de pricomigdale. vizitatorii luau fiecare cate una. dar mesajul? mesajul era ca muntele scade vazând cu ochii.
    arta pentru arta e un fel de sex pentru sex.

    a fost ora 9:35. nimeni nu e scutit de un mic buletin de stiri.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s