Mamiţa contraatacă

Oamenilor,

N-a murit nimeni. Nimeni cunoscut mie, adică, pentru că sunt sigură că pe undeva prin lume între timp au murit zeci de mii de oameni. Ăsta e doar un fel mai lung de-a vă informa că n-am păţit nimic.

Am însă o întrebare furioasă : mai durează mult bâlciul cu maidanezii şi legea care ne dă voie să-ncepem să-i împuşcăm ? Vin alegeri, deci iar se discută cu maxim interes pentru siguranţa cetăţeanului despre câini. Eu nu mai am răbdare, de-o lună se tot câcâie ăştia că hâr, că mâr, puterea zice că opoziţia e nasoală că nu votează odată legea, opoziţia face pe lupul moralist paznic la câini, ONG-urile se bagă, ca de obicei, doar în vorbă nu şi-n faptă, plângând că vai bietele animăluţe, iar mie încă mi-e frică atunci când dau de-o potaie pe stradă.

Deocamdată, lucrurile stau aşa : da, nu-i ok să omori nişte animale în mod crunt (bineînţeles că n-o să fie bani de eutanasiere civilizată, după cum de altfel nici înclinaţia spre aşa ceva nu există, deci probabil o să se întâmple chestii cu otravă, pietre şi alte schingiuiri). Dar iar da, nici să fii făcut cotlet pe stradă nu-i tocmai ok, iar chestia asta poţi s-o ignori numai dacă-ţi mişti curul cu maşina şi ca să cumperi pâine de la colţ sau dacă ai paznici în jur permanent. Deci nu prea poţi s-o ignori, dacă eşti ceea ce se cheamă, cred, un cetăţean oarecare. Şi, pentru ultima oară da, ONG-urile amatoare de salvat animale zic o groază de chestii, dar nu propun nimic concret, sau în orice caz nimic fezabil, iar bocetele dezlănţuit-miloase ţi le permiţi, repet, numai în situaţia de colivie de mai sus. Idei teoretic morale avem toţi, să nu-mi tihnească pantalonii negăuriţi de colţi de javră dacă nu.

Chestia care m-a enervat totuşi cel mai cumplit s-a întâmplat într-o seară, când la o adunare se discuta treaba asta cu junglă vs. oraş şi noi în care trăim de fapt. Io tăceam filosofic, pentru că dacă nu mă-ntreabă nimeni prefer să nu sar voluntar cu declaraţia că aş deschide prima fabrică de mănuşi din blană de câine şi mi-aş aproviziona-o singură. Când deodată, mâna mi-a zburat spre buzduganul pliant din geantă şi, cu el cu tot, direct în capul unei domniţe care tocmai repeta o poezie a cărei sursă am găsit-o abia mai târziu : nu e vina câinelui că te muşcă, ci a ta. După ce am pansat panseluţa inocentă (inocentă la maximum, aş zice io), am dat o căutare prin internet, să văd de unde-şi luase ideea. Am zis : inocentă la maximum. N-avea cum să fi fost ideea ei.

Şi ghiciţi peste ce dau : peste asta, unde o fiinţă pe nume Doina Păun scoate, nu pot decât să bănuiesc că pe gură, următorul răspuns la întrebarea dacă este vina oamenilor pentru atacurile câinilor : „Categoric! Intotdeauna este vina oamenilor. Intotdeauna. Si cand musca un caine e vina omului. Chiar daca nu a aluia care a fost muscat, a aluia care l-a agresat inainte. ” Totul bine şi psiho-roz, numai că există două probleme în legătură cu mentalitatea asta. Prima, că raportul câini care m-au atacat / câini pe care i-am atacat este, în cazul meu, 6 / 0. Iar eu chiar n-am chef să sufăr pentru că un idiot înaintea mea a pocnit potaia respectivă. N-o fi având câinele nici o vină, dar eu de două ori n-am nici o vină – o dată că nu l-am lovit eu mai demult, a doua oară că nici în prezentul în care mă muşcă nu i-am făcut nimic. Problema nr. 2: potăile nu muşcă numai pentru că sunt traumatizate. Muşcă şi din instinct de teritoriu, iar asta se întâmplă pentru oamenii mor de mila lor şi-i cresc pe lângă blocuri, ca pe nişte câini de pază. Ori câinii de pază sunt nişte chestii de găsit la curte, unde există un gard în jurul lor care le delimitează teritoriul şi-i împiedică să mă halească pe mine. Observ totuşi că sunt de acord cu Doina Păun : şi de data asta e vina oamenilor. Că le dau mâncare.

Organizaţia „Cuţu, cuţu!” (n-am un umor aşa de penibil încât s-o fi inventat eu, chiar aşa se cheamă) să facă bine să discute deci şi cu organizaţia „Ham, mrrrr, haţ – poc !”, pe care o conduc eu. (Imn: „Stârpiţi şi câinii vagabonzi / Sunt înarmaţi şi vă trimit în corzi”.) De fapt şi pentru că supa asta leşioasă se întinde atât, tot vina oamenilor e.

108 comentarii

Comments RSS TrackBack Identifier URI