Oamenilor,
Mai ţineţi minte când toate muile aferente unei săptămâni întregi se adunau în curtea CFR, cu mine ca expeditor? Azi avem episodul doi din seria care începe să se contureze sub numele de „Haiducii civilizaţiei”, datorită revelaţiei că cel mai de succes hoţ din buzunare al Bucureştiului este RATB. Un mecanism care funcţionează la limita dintre mârlănism, mişcare browniană şi normalitate, graniţă peste care chiar trece câteodată în direcţia cea bună.
Mai puţin la capitolul „taxare”, unde normalitatea e la fel de departe ca Luna. Ca Lunile lui Jupiter, de fapt. Ştiţi treaba: dacă vrei să călătoreşti cu vreun mijloc de transport în comun, trebuie să ai un card pe care să încarci călătoriile achitate, pentru că lui RATB nu-i mai plac biletele. RATB iubeşte copacii. Probabil de-aia nici nu foloseşte aerul condiţionat vara. Iubeşte şi tehnologia. Probabil de-aia nu o oboseşte cu cerinţe absurde, gen să fie logică şi funcţională.
Asta nu-i aşa o tragedie, mai ales că (cel puţin la început, nu ştiu acum cum o fi) primul card era gratuit, scoteai banu’ şi pentru bucata de plastic abia dac-o pierdeai pe prima sau te aruncai cu ea în buzunar într-un vulcan. Nu-i o tragedie pentru cei care stau în Bucureşti, dar pentru turişti e o absurditate să cumperi aşa ceva pentru trei drumuri într-un oraş în care n-o să te mai întorci, probabil, niciodată. Este, în schimb, un pericol pentru toţi laolaltă, fiindcă aparatele alea electronice de scăzut călătoria de pe card deseori dau erori stupide şi te trezeşti şi amendat cu banii luaţi (la început, de casiera de la care ai cumpărat călătoriile). Şi mai ales e nasol pentru că foarte puţini oameni ştiu să folosească tâmpeniile astea, iar cu mijloacele RATB nu circulă numai babe perspicace sau, în lipsă de perspicacitate, perseverente sau posesoare de topor, aşa ca mine. Şi nici numai tineri, în stare să dibuiască sistemul de funcţionare sau măcar să dea suficienţi pumni în el încât să meargă. Merg şi bătrâni care habar n-au ce buton trebuie să apese sau că trebuie să aştepte să vadă mesajul de confirmare pe afişajul ăla idiot dacă nu vor să fie blatişti cu acte în regulă.
Cel mai groaznic e în cele două autobuze expres către aeroporturi, care altfel sunt o idee chiar bună dacă nu mai ai rinichi de vânzare ca să plăteşti un taxi. Astea două au tarife speciale, deci aveau cartele speciale şi când existau încă bilete. (Era un circ, că uneori nu se potriveau cartelele de la 783 la 780 şi invers, m-am mai plâns eu o dată de asta.) În ele prinzi mereu control. Iar controlul mereu prinde, la rândul lui, ceva. E ca pescuitul cu bateria: nu dă greş. Mai nou (şi mai practic) controlorii sunt nişte recuperatori reformaţi, după cum arată şi după cât de prietenoşi sunt. (Cu asta sunt de acord, după ce am văzut o controloare firavă pocnită de un blatist cu tupeu.) Dar, în expres, ăştia sunt vameşi: confiscă leii de rezervă ai unora care vin din provincie şi pleacă în străinătate, de pe Băneasa ori Otopeni. Sau leii de colecţie ai turiştilor, care şi să vrea nu ar putea citi dacă aparatul e de acord cu intenţia lor de a plăti călătoria sau nu.
Ce-i de făcut, pentru că totuşi e ok călătoriile să coste şi achitarea lor să fie verificată? E de făcut aşa: casierele de la chioşcurile RATB, în loc să urle că n-au rest, să spună fiecărui călător care achită altceva decât un abonament că trebuie să ţină cardul pe cercul negru până apare afişat un mesaj care zice că s-a validat călătoria. Altfel, nu stă nimeni să se uite pe camera video dacă ai fâţâit cardul ăla prin faţa maşinăriei sau nu. Degeaba intervin călătorii cu mărturia că au văzut omul chinuindu-se să valideze şi au auzit aparatul piuind sinistru (a „mai încercaţi o dată”, dar de unde să ştie diferenţa cineva care nu l-a mai auzit niciodată?) Sau, mai bine, să-şi ţină gura şi să dea o hârtie cât o carte de vizită, sau cât jumătate de carte de vizită, pe care să fie desenate un aparat din ăla şi un card. Şi faptul că dacă ai deja un abonament pe chestia aia trebuie să apeşi butonu’ 2 ca să-ţi ia din călătoriile separate. În explicaţii complicate, menite să demonstreze că ştim cuvinte multe şi lungi, ne putem împiedica toţi, băi RATB. Da’ nu toţi luăm bani pentru asta de la cetăţenii care au naivitatea să creadă că nu se poate să plăteşti ca să iei amendă.
12 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Omul ala e sfartecat de cutzitele brutusilor si tie-ti arde de RATB.
Tu nu ai suflet. cainoaso! trebuie sa te eutanasiem. Nu te injur, iti vorbesc cu caldura, ca de la un om de 50 catre unul de 80. zgriptzuroaico!
Sa fim calmi. de asta avem nevoie acum.
Vipero.
Ce? Geoană pare foarte calm. Distonocalm chiar. Ceea ce ar explica multe, de fapt cam tot ce a făcut în ultimii trei ani.
Şi ultimul lucru care se poate spune despre mine e că aş fi câinoasă. Bestie, monstru, grizzly turbat şi constipat, caracatiţă înnodată, arici veninos, viperă cu coarne de triceratops, ce vrei, dar câine nu.
Doamna Arici, nu inteleg ce aveti cu domnul geoana. el v-a spus doar lucruri de bun simtz. indiferent ce scrieti pe aceste forumuri.
si nu o sa plece de aici pana nu avem o discutie civilizata!
triceratops e un fel de demonul de iliescu?
Nu, Iliescu e caracatiţa, că are trei inimi, din care două l-au trimis la Elias în seara asta. Norocul lui că a treia nu-i sensibilă la urările de a-l vedea „în” catafalc ale lui Geoană, că aveam de Crăciun prostănac fript la rug pentru vrăjitorie.
vaaaaai! la ce salon e? vreau sa-i trimit un buchet mare de crini.
Nu poţi, că Crin nu poate fi legat pachet. Nu de alta, dar nu mai are cine. Tocmai i-a trimis pe toţi de la 112 să facă chestia asta cu Geoană.
Jegosii ratbisti m-au amendat azi tocmai in timp ce validam cardul si aparuse (eroare imbecila a boului de Urdarescu, mafiotul din spatele cutiilor acelea portocalii) un mesaj cu „credit insuficient”. Apare jegoasa aia muista de controloare, imi ia cardul, il pune la aparat, mi-l valideaza (o calatorie), ma face smecher si imi ia si amenda. Oriunde ai fi acum in orasul asta gri: esti o cretina muisto! Cer scuze pt limbajul deviant de stanga.
Domnule, va vad om serios. cu pletele alea in autobuz? de ce nu mergeti sa cantati in Club A? ce cautati in autobuze?
Un grup de pensionari ne-a sesizat intruziunea dumneavoastra zilnica. De ce nu va luati un cal? sunteti om tanar.
Va astept la Dabuleni ca sa va indrum in viatza.
Asta chiar că e o amendă cretină, Dürer Vicuslusorum, şi în mod ideal ar trebui s-o conteşti. Chiar în instanţă, dacă-i cazul, dar nu ştiu dacă toată lumea are răbdarea cu care un cunoscut al meu s-a apucat de parcurs toate etapele procesului ăstuia. Pe care l-a şi câştigat.
Mircea Geoană, ai dreptate. De mult am vrut să scriu despre cât de tare mă enervează pletele zburătăcite, din cauza cărora nu mai poţi să apuci o bară, un mâner, că imediat tragi pe careva de păr. Şi mai şi protestează, de parcă eu aş fi umplut autobuzul cu mase sufocante.
Da’ domnule Geoană, dumneata n-ai nişte lacrimi de şters? Vând ştergătoare, le-am cules de pe parbrizul unei maşini parcate căreia nu i se mai oprea alarma.
eu cred ca Iliescu e un highlander. il banuiesc de mult.
Io zic sa nu va mai agitati atata … daca ramane tot Oprescu primar, maidanezii o sa fie reciclati in controlori RATB, iar noi o sa punem scurt mana in dreptul pacemaker-ului, o sa zicem ‘engage’ si o sa ne trezim la Otopeni. Fara bagaje, evident, ca alea o sa se rataceasca si o sa ajunga la Timpuri Noi, cu peron pe stanga.
După expunerea ta amănunțită, am priceput din prima că m-aș încadra cu succes la categoria de moșneag nepriceput, așa că zic pas de pe-acum și vin cu elicopterul personal la București… sau cu roaba, trotineta, rolele, skateboardul… Nu știu, să văd ce mi-a mai crescut prin bătătură de la ultimul inventar.