Întâlnire de gradul Moş Nicolae

Oamenilor,

Azi-noapte am cotonogit un cetăţean despre care suspectez că era Moş Nicolae. Cel puţin aşa s-a legitimat când i-am dat timp s-o facă, şi tind să-l cred având în vedere unele chestii.

Dar să-ncepem cu începutul, adică cu mine dormind ca un înger (respectiv cu urechile ciulite, pentru că mă aştept la oarece represalii din partea unui vecin ce s-ar putea să nu aprecieze upgrade-ul pe care l-am făcut maşinii lui, care acum este un frumos BMW seria 3 decapotabil, ceea ce-şi dorea probabil de mult. Sper să ningă în curând.) Foşniturile şi celelalte zgomote suspecte din hol m-au făcut, deci, să sar din pat ca un ninja: în linişte şi eficient. Din trei paşi eram cu mâna dreaptă-n gâtul infractorului, în timp ce bâta de baseball din stânga îşi făcea de lucru salutând ospitalier restul corpului.

Când m-am oprit din făcut pe comitetul de întâmpinare marxian, văd un tipuleţ care ar fi semănat teribil cu Moş Crăciun, dacă n-ar fi avut barba mai scurtă şi sacul plin de nuiele, de parcă-nghesuise o pădure întreagă acolo. Mafiotul. Purta un costum cam ca de Moş Crăciun, numai că era verde, drept pentru care l-am întrebat:

– Ce-i cu asta, ai pus maşina la 90 de grade? Te rupe frac’tu în bătaie.

– Pe curu’ renilor, a mormăit frustrat, deşi ceva din vocea lui mă făcea să bănuiesc că i-am dat o idee. Asta-i pijamaua mea. Toate costumele noastre sunt la curăţătorie, anume le-a dat acum dementul, n-a putut să le ducă mai devreme sau mai târziu, că mai devreme era în vacanţă (Puerto Rico, decadentu’) şi mai târziu era poate prea târziu, că vine Crăciunul şi curăţătoria mai are la rând şi costumele elfilor şi blănurile renilor şi sacul şi tot. Totdeauna e vorba despre Crăciun. Marea prioritate… Noroc că-i generos (ochi daţi peste cap) şi mă lasă să vin înainte. Ştii cum le zice? My 19 days of fame. De parcă n-aş fi eu cel mai tare dac-aş avea la dispoziţie industria pe care o are el în spatele „hohoho”-ului.

Mai are un pic şi ori plânge, ori îmi sparge vaza de cristal. Decid să-l consolez cumva.

– Da, dar tu nu obligi copiii să spună poezii.

Se luminează. Nu, nu adică i se înseninează moaca, ci începe brusc şi foarte concret să strălucească cu o lumină mov, cu buline albe. La Moş Nicolae glob disco nu m-am gândit niciodată în copilărie, m-ar fi ajutat să primesc mai bine scrisorile lui dezamăgite de refuzul meu de-a fi ipocrită (cuminte măcar în săptămâna de dinainte).

– Da, măcar nu fac asta. E prost, i-am zis că nu mai durează mult şi-o să-i bage vreun preşcolar precoce bradu-n cur dac-o mai dă mult înainte cu poeziile. De parcă nu s-ar fi plictisit şi el de ele, de câţi ani le tot ascultă pe aceleaşi şi aceleaşi şi aceleaşi… Are o memorie cumplită. De ce crezi că-şi face liste cu obraznici şi cuminţi?

Pare uşor înveselit de turnura luată de discuţie, aşa că decid să-l trimit înapoi de unde a venit cu starea asta pozitivă de spirit. Să nu zică nimeni că n-am şi eu spirit al sărbătorilor.

– Că bine zici. Din nefericire pentru tine, mie îmi place să primesc cadouri. Şi-mi plac brazii care nu au fost folosiţi pentru o clismă, mai întâi. Deci nu prea pot să te ajut. Mai ia nişte lapte, e cald, nu c-ar fi nevoie la căcatul de primăvară de afară. A propos, nu poţi să ningi?

Dă din cap că încearcă, îşi pune sacul pe umăr şi se îndreaptă spre uşă, cam strâmb şi şchiopătând niţel. Discret. Nu destul încât să-mi ţină râcă pân’ la anul. Din uşă se întoarce şi zice:

– Deci ăm… S-anunţ la anul, când vin, da?

Dau din cap că da, pentru că nu pot să deschid gura, ar curge o cascadă de ciocolată şi n-am chef să fac curăţenie la şase dimineaţa. Plus că ciocolata se duce greu, ştiu de altădată.

S-a întors şi-a plecat. L-am trimis şi la voi, suficient de insistent încât să înţeleagă ameninţarea. Sper, că n-am chef să mă car după el să-l ciomăgesc iar tocmai până-n insula Andøya.

Anunțuri

8 comentarii

  1. mosu e verde…

  2. Mă rog, acum e cam vânăt, verde o să devină în vreo patru zile. Apoi gălbui. Cam asta-i progresia cromatică a echimozelor, din câte-mi amintesc de la primele lecţii de patinaj.

  3. oare zboara deasupra bucurestiului? petronia, la mine de ce nu vine mosu?

  4. Ori pentru că n-ai fost cuminte, ori pentru că (mult mai plauzibil) n-ai ştiut să-l convingi în modul potrivit la momentul potrivit. Încearcă la anu’, că io i-am dat IP-ul tău şi i-am arătat o direcţie generală, dar drept să zic părea cam buimac după contactul cu ospitalitatea mea legendară.

  5. Petronio, te-a facut Mosu’, asa abatut cum a stiut sa se dea la plecare. Ca la mine una n-a ajuns. Si iar a trebuit sa fac si sa dreg eu in ghetele tuturor celor dragi.
    La anu’, faci bine si il tii ostatic, ne suni, facem o lista lunga si bine chibzuita, pe care i-o trimitem lui frac’su, spre rascumparare. Ti- o spun prieteneste, ca Zana ce sunt, ca ii stiu pe astia doi – neam de zgarciobi, numai beteala si luminitzele de ei. II suspectez de ceva vreme ca sunt mana in mana cu madam Merkel.

  6. sunt din ce in ce mai incredintat ca nu va trece mult timp si vom avea povesti pentru copii redactate de Petronia, daca nu cumva sunt si inca nu le-am observat yo ca un nedezmeticit. seara la orele unicei, legendarei „noapte buna copii” ma tot astept sa aud vocea radiofonica a povestitoarei noastre. ca decat jocuri on si offline super-violente, decat reclame cu orori si jurnaluri tv cu vesti bune, mai bine, mai copii, o poveste clara si raspicata cu un fel de mosh Nae neortodox si cu eterna vaza de china deasupra capetelor mafiotilor precum sabia lui sofocle (referinta aproape culturala), sau ma rog, ca sa priceapa si ceilalti, ca drobul de sare de pe bufetul acela inalt, mobila stil; nu ala de la „capra cu trei iezi” care aduce si lapte-n tzâ-tze, prea e freudian.

  7. Deci, ai amețit omul complet de cap de nu m-a nimerit nici pe mine. Nu ziceam nimic, dar văd că nu-s singura omisă. Nu-i nimic, de-acuma știu ce să fac: pe 24, luna curentă, pe-nserate, îi ațin eu calea Moșului, îmi iau cadourile, le iau și pe ale tale, să-l scutesc de-un drum și de-un cucui, după care o să mă laud deșănțat pe blog că i-am dat adreselor tuturor cunoscuților și că mie mi se vor cuveni toate mulțumirile pentru cadourile primite. Așa!
    x(

  8. am. (?) am vrut sa pun o poveste aseara dar am adormit. asta

    si pentru varianta mai lunga, aici

    http://www.youtube.com/watch?v=cIDv1jJhoxY&feature=related

    somn usor


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s