Rock is dead, they say. Long live rock !

Aseară. Petronia era în bucătărie, purta un pulover vert anglais şi se uita cum Fraila flamba un pluton de clătite cu dulceaţă de vişine care leneveau lasciv şi gourmet într-un platou. Restul, adică Rhetta, Veta şi cu mine şedeam tacticos în salon şi pufăiam din nişte trabucuri. Mă uitam la Rhetta cum se uita la Veta care citea jurnalul fără ochelari. Pentru că parol că n-are nevoie. Veta, adică. De ochelari. Austria ? Ei, aş. Clinică ? Ce clinică ? Nţ. Nuuu, Veta n-a fost să se opereze de cataractă, că nici de aia n-are nevoie. Adică de operaţie. Nu. Pur şi simplu Veta era niţel mioapă când era mică şi acum gata, cu trecerea secolelor deceniilor anilor i-a trecut. Pardon, i s-a corectat. Dar mă rog, să revenim. Ca’va’s’zică, Petronia se uita la Fraila care se uita la flacăra albastră de pe clătite, eu mă uitam la Rhetta care se uita la Veta, şi dintr-o dată toată armonia asta paşnică a unei seri obişnuite de miercuri se văzu întreruptă:

RHETTA (cu aerul de a se face că bănuieşte că Veta consultă rubrica deceselor): Şi ia zi, mă soro, e mort, mă ? Mai mişcă ?

VETA (impasibilă, mimând că n-a auzit): …

RHETTA (ridicându-se brusc şi cu furie în picioare şi ţintind cu arătătorul drept spre candelabru): Veturia E. Marx ! (pentru că, dacă nu ştiaţi, ăsta e prenumele întreg al Vetei, pe care însă Rhetta îl pronunţă doar ca un soi de cri de guerre, chestie care anunţă nori grei şi belicoşi) Veturia E. Marx ! Creatură nesimţită, când îţi pun eu o-ntrebare să-mi răspunzi numaidecât, auzi ?

VETA (coborând încet şi plictisit jurnalul până la rădăcina nasului): Ciii-neee-măăă, Izbăşoooiu de la opt ? (ridicând ziarul cât să-şi ascundă iar capul) Nu fi proastă mă, că de-abia sunt două ore de când l-au dus cu salvarea la Floreasca, când să apuce să şi… Te-ai sclreozat şi tu, da’ rău, aşa… Cum o să…

RHETTA (cu ochi micşoraţi şi o undă volatilă de maliţie în glas): Eee-tee, Izbăşoiu. Nuuu, măăă, nu mucegaiul ăla zaharisit. Ălalalt. Rockul, soro, rockul. (cu privirea spre candelabru, descriind cercuri cu mâna dreaptă şi apăsând ceremonios pe litere) Rrroooo-ccckkkulll. Ia zi, a murit rockul sau încă nu ? Ce zice jurnaul ăla al tău ? Hm ? Ce ? Că-n topurile din două mii unşpe, cam ciuciu rock, hă ?

VETA (ridicându-se şi ea brusc în picioare, mototolind ziarul, zvârlindu-l cu furie pe duşumea şi ameninţând cu pumnul stâng): Rhetta E. Marx, fiinţă ignobilă, infamă şi perversă ! Află în primul rând că dintre noi două, tu eşti aia care se hrăneşte zilnic cu actualităţile necrologice din toate ziarele, nu eu, nemernico ! (ţintind convulsiv cu arătătorul drept spre Rhetta) Şi mai află că o să te-ngrop eu mai întâi (bătându-se cu pumnul stâng în piept) eu ! EU ! Eu pe tine, în strigătul lui Daltrey (imitându-l: yeaaaaaaaaaaaa !) din Won’t get fooled again ! Şi o să am vreme o mie de ani să tocmesc bocitoare să te jelească pentatonic până să moară rockul. O mie de ani, auzi ? Major şi minor, dacă vrei !

De restul replicilor – pe un ton crescendo – vă scutesc, fiindcă, aşa cum era de aşteptat, sosi şi clipa:

RHETTA şi VETA (în cor): Musiu Alexandre, oficiază, te rugăm.

Ăsta e de obicei momentul în care eu sau Petronia (depinde care dintre noi se nimereşte-n salon şi care în bucătărie) ne ridicăm, scoatem din secrétaire-ul Louis Philippe din salon o cutie măricică din lemn învelită în catifea vişinie, o deschidem şi nu le lăsăm să-şi aleagă pistoalele, le alegem noi pentru ele, că altfel s-ar căsăpi înainte să se dueleze dans les règles de l’art.

Aşadar am încuviinţat, m-am dus, am luat cutia, am deschis-o, am scos pistoalele, am înarmat babele, le-am aşezat spate-n spate, le-am spus să facă fiecare cincisprezece paşi – că salonul e mare – după care m-am îndreptat spre bucătărie să-nfulecăm clătitele, doar Petronia şi cu mine, fincă Fraila – ca de obicei – sughiţa panicată de după frigider Achtung ! Achtung ! cu castronul de salată pe cap. Între salon şi bucătărie oricum e perete de rezistenţă, aşa că nu vă fie teamă.

Şi-n timp ce mâcam o clătită, bombănind-o pe Fraila că uitase un sâmbure de vişină, stăteam şi mă gândeam: ce rost au toate discuţiile astea ? Că rockul – ce-o fi el – e mort, ba că nu e, că anii şaizeci, că yuppies, că lumea s-a tâmpit, că spirit of revoliuşăn, că mind’s eyes, că promotorii, că gusturile, că vedetele, că banii, că una, că alta. Întrebarea eu zic că e următoarea: mă, noi nu cumva am îmbătrânit, mă babelor ?

Haidi, gata,

Fiţi cuminţi,

Vă pup.

Anunțuri

21 comentarii

  1. Alecule, bag eu seama ca tu cu siguranta ai imbatrinit. Nu de alta, da’ ai uitat sa schimbi numele personagiilor in stenograma. Asta, sau Veta e iar in faza in care ea se acuza, ea se scuza. Faza frantuzeasca, cum ar veni, „qui s’excuse s’accuse”.

  2. Mauvaise excuse vaut mieux que pas d’excuse.

    Am apdeitat.

  3. Acest raspuns ridica un nou semn de intrebare, cum se zice pe frantuzeste atunci cind faci un apdeit noaptea?

  4. Da, Alexandre, ai dreptate, e de rău: am îmbătrânit. Dar nu din cauze de rock, asta cu siguranţă nu. E parte din cremele noastre Gerovital, care ne ţin aşa de vii de stăm în geam şi luăm alocaţii, nu pensii. E clar că ne-am ramolit când, în loc să luăm şi noi doi pistoalele de rezervă, să răsturnăm canapelele, să ascundem Tonitzii (sau să răsturnăm Tonitzii şi să ascundem canapelele, în funcţie de cât de mult am apucat să bem deja până la momentul acţiunii) şi să ne alăturăm distracţiei, c-o clătită într-o mână şi o armă în celelalte, noi o păzim pe Frida aia, Fraila, cum îi zice. Care mai şi face clătite cu sâmburi. Pf…

  5. Dragoane, raspunsul e un oxymoron: mise à jour nocturne.

    Vorb-aia:

    Are tot ce si-a dorit
    Ea-i artista, n-are trecut.
    Iti ia-ntunericu’ din noapte
    Si zi neagra ti-a facut.

  6. Da, Petronia, pffff…

    Si iarasi da, cu siguranta rock-ul nu e etiologia senectutii noastre. Mai greu e sa pitim însa Piliutzii aia de saispe kile. Dar razbim.

    Oafei aleia de Fraila îi trântesc o fresca si vreo daoua basoreliefuri în cap daca mai uita vreun sâmbure, ‘r-ar ea sa fie.

  7. Cu tot cu perete, fresca, sper. Nu de alta, da’ mi-e lene să ţi-o decapez. Probabil din cauză că sunt bătrână. Din fericire, fiind toţi bătrâni, nu mă poate acuza nimeni de nimic pentru că toţi uită.
    Ha?

  8. Desigur, Petronia. Pot sa supralicitez si cu o coloana ? As opta pentru un capitel corintic, finca e mai contondent, nu de alta.

  9. care mai de care sa se laude cu batrânetea.
    altfel, textul e minun (taiat) bun (taiat) bunishor. acolo la ritualu de ingropaciune, puteai sa zici bocitoare rock. rock-metal
    si mai cred ca Fraila e portugheza. in rest, prea fain.

  10. Fraila nu e portugheză, Fraila e refugiată politic. E fostă săsoiaică, pe urmă fostă refegistă şi de acolo s-a refugiat politic. De prin ’72 încoace, de când nemţii au zis că halt, să nu mai zică nimenea domnişoară.

    Acuma, treaba cu bocitoarele pentatonice. Scuze pentru ambiguitate, nu m-am gândit că ai putea să te gândeşti că sunt Navajo, tătăroaice, grecoaice sau şanteuze Sami. Sunt bocitoare pentatonice rock, da. Şi una chiar e mai metal, cum zici tu, e ciufulită şi răguşită, piţigăie cu niţel fuzz.

  11. tocmai vin din calculator si acolo toate mp3-urile rock zaceau fara suflare!
    doar mp3-ul denisa tzipa si nastea un mp3 mic.
    ce o sa ne facem?

  12. Piticegrs, confunzi: mp3-urile tale rock erau cu Fred si Barney, de-aia.

    Si de când e denisa maritata cu un solist de muzica usoara ?

  13. mp3-urile mele rock sunt cu Cristi Zapada si Ura de dupa ushe si altii.
    Elefantis canta rock? il am si pe ala.

  14. Însemneaza ca nu ai deloc mp3-uri rock, asta însemneaza. De fapt la tine a murit mp3-ul, aia.

    Tu chiar ai elefantiazis ?

  15. radea ciob de oala sparta. stie tot internetu ca tu ai sindromul francezului saltaret.

  16. Au facut misto de tine, ti-au fabricat o pagina de wikipedia cu chestia asta care nu exista ca sa te lauzi la prieteni cu ce stii tu. Si pe ei sa-i umfle râsu-n pumni.

    SFR nu-nseamna sindromul ala, înseamna Societatea Franceza de Radiotelefonie. Sau de Radiologie, Radiestezie, Reumatologie, Rock…

  17. ba exista! si ce ai sarit asa? vezi? vezi? ai sarit.
    eu nici nu trebuie sa caut pe internet. eu ma gandesc la un sindrom si cand ma duc pe internet, il gasesc acolo.
    intr-o zi am zis sa caut sindromul desteptului. imediat a sunat cineva la usa si eram eu care intram in casa si zic: m-a chemat cineva?

  18. Daca am sarit, se cheama ca sunt saritor, nu saltaret. Saltaret e când faci salt înainte la armata, sau când pui salteaua de la Ikea pe acoperisul renoului.

    Si sindromul ala pe care-l cautai tu nu e al desteptului, e al monologului cu un schizofrenic. Bine ca n-ai asa ceva, am verificat eu, ti-am furat soneria. Temporar. Numai sa-mi zici cine e ala care iesea pe usa de la lift si m-a îndemnat sa fac asa ceva.

  19. eu am doar sintrom de procrastinare. adica stau locului si privesc calm. nu sar pe canapea, pe lustra sau peste oi, asa cum faci tu.

  20. Sintrom© cu procrastinare înseamna când nu-ti iei Sintromul când ti-a zis doamna doctor de la policlinica cu plata sa-l iei finca ai adormit cu capul pe telecomanda sau pe tirbuson.

    Si eu nu sar deloc, stau linistit pe sofa cu un pahar de Château Bouscaut în mâna. Doar câteodata, în jarden, sar peste arici când am uitat sa-mi pun pantofii. Ca sa nu-i strivesc.

  21. Aha. Am inteles tot. Ca sa nu-si striveasca pantofii, musiu sare in jarden descult peste arici. Si apoi uita. 😀


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s