Fiind babă străzi cutreieram

Oamenilor,

Știți cum confundă lumea Bucureștiul cu orice altă capitală de la marginea zonei de interes pentru Univers în ceea ce privește Europa. Ați auzit multe dovezi strigate sub formă de salut de diverși de prin diverse trupe, în general gluma fiind pe seama Budapestei.

De data asta, însă, n-a mai fost cu muzicieni, ci cu microbiști. În drum spre campionatul european de lupte de stradă, niște suporteri ruși s-au rătăcit prin București. Nu s-au panicat ca spaniolii care au zburat la Budapesta ca să vadă finala UEFA din România, pentru că rușilor le e totuna. Ei se simt bine cam peste tot prin treimea asta de Europă, fiind știut că partea cu „suntem peste tot acasă” din imnul Rapidului a fost inspirată de o băută zdravănă cu niște microbiști ruși.

Decizând că un bilet nou de avion de la București la Varșovia le-ar amenința proviziile puse deoparte strict pentru alcool, bâte și biletul de adus înapoi acasă fiica truditoare prin Europa, suporterii ruși rătăciți la București au decis să pornească mai departe pe jos. Însă nu înainte de a lăsa pe un gard un semn al trecerii lor pe aici. Un semn folositor, ca să nu mai plângă smiorcăiții de români după ceasuri și tezaur.

Ori asta, ori Iliescu și-a deschis o mică afacere cu însemne stradale, chestie care ar fi foarte îngrijorătoare, fiindcă ar însemna că trebuie să căscăm ochii ca lemurienii după plăcuțele care avertizează „atenție, cad mineri”. Mai ales zilele astea.

Anunțuri

7 comentarii

  1. În memoria colectivă a bucureștenilor există anumite celule care se numesc -după unii autori; Capșa, Foișorul de Foc, Piața Obor, Herăstrău, denumiri populare care ar trebui sigilate, don’t touch, în schimb cluburi mai populare ivite în Romană, Dorobanți, sau chiar în Herăstrău devin sacre, alde Bomboo! Să vină minerii!

  2. Păi Scorchfield, specia asta este foarte imprevizibilă şi uşor de scăpat de sub control. Tu n-ai văzut cu ce măcel se lasă o paşnică plantare de panseluţe? Dacă-i chemăm să dărâme chestii nu mai rămâne piatră pe BCA din Bucureştiul ăsta.

    Zic mai bine să ne ocupăm noi discret de probleme. Eh? Eu am aşa: un buldozer, patru bâte de baseball, o catapultă şi vreo 300 de ghiulele, cinci lăzi de rachete sol-sol, un Sukhoi PAK-FA T-50 şi trei termite. Dacă scoate fiecare ce are pe sub pat, cred că nu ne trebuie mai mult de două nopţi.

  3. da’ mi-a plăcut cu lemurienii

  4. De fapt mă refeream la unul singur. Ăla dramatic. Cred că despre ăla vorbeşti şi tu, Davinchu. Nu de alta, dar nici un alt fel de lemur nu poate fi util în asemenea caz cu potenţial tragic. Trebuie vedere periferică. De la aia în persoectivă cred că lumea şi-a luat gândul de mult în ce-l priveşte pe marele autor de panouri stradale cu studenţi aplatizaţi.

  5. eu o sa atac din flancuri cu poneii… dar pe cine atacam?

  6. sa fim lamuriti cu ajutorul lemurienilor cum devine aia cu panoul despre aplatizarea studenților. Cel din poza de sus se adresează unui garaj, ce treaba avem, n-ar fi mai usor sa bem

  7. […] pictură, nici pisici. Doar o dovadă că strada, ca și nitroliera mea, suportă de toate. Și plăci scrise de Iliescu & co., și firavele exemple de prezență a inteligenței în stare liberă. […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s