Street TheLiver-y

Oamenilor,

După cum știți deja, în weekendul care tocmai a murit s-a întâmplat adunarea orășenilor mai urbani decât ei înșiși, a oamenilor care au impresia că iarba există în oraș numai dacă un eveniment hip o plantează cu termen scurt de valabilitate pe asfalt și, în general, a oamenilor care cred că Bucureștiul e un oraș mare și, vai de noi, ne sufocă. Sper că suntem pe aceeași pagină, adică în momentul ăsta ne gândim toți la Street Delivery.

Care-n sine nu-i o idee tocmai proastă, așa, cu principiul ei de forum al culturii urbane. Doar că, la fel ca orice idee, e parazitată de chestii cu care are legătură la Pașcani, sărind peste șase linii cu bagajele-n spinare.

De exemplu, mă impresionează până la lacrimi de râs cum se aduc spre moarte lentă și tristă vederii în fiecare an niște petice de iarbă anemică, pe care să stea la discuții importante cetățenii mai urbani decât metroul. Dacă stai în București și ți se face de contact cu iarba (nu aia, ailaltă), există niște parcuri în care poți să-ți vopsești într-o veselie pete verzi pe haine, spre testarea demonstrativă a puterilor magice ale lui Ariel. Detergentul, nu mica sirenă.

Dacă pui o piscină gonflabilă în care să se înfigă lumea cu picioarele după ce s-a murdărit de iarbă, iar nu-i mare minune, că te simţi ca și cum ai venit neinvitat la un grătar în curtea vecinului și i-ai deranjat omului copiii de la bălăceală. Dacă pui și tarabe cu jucării, o să iasă un fel de bâlci. Doar că mai cool, bineînțeles.

Iar dacă locul viermuiește de turme de oameni atât de speciali fiecare în felul lui încât sunt identici între ei, fără excepție amețiți sau fumați destul încât să aibă fețele alea stupide de ”coaie, ce cool mă distrez în momentul ăsta!”, o să reușești să enervezi baba care face slalom printre ei și berile pe care au venit să le dea pe gât pentru că nu se pot duce la terasele din centrul vechi. (E campionat european de fotbal, au suficienți clienți încât să fie mofturoase.)

Pe lângă toate aceste lucruri rele, cu care trebuia să încep ca o babă cârcotașă ce sunt, rezultatul e fix un fel de bâlci de Moși cu întârziere (nu știu câți dintre voi au apucat aceste vârfuri ale vieții sociale urbane, dar în caz că nu știți despre ce-i vorba, păcat.) Jongleri și bețe în flăcări? Bifat. Tarabe cu bragă și mâncare? Bifat. Poze la minut? Bifat. Tribuna nemulțumiților din principiu? (”Dă-ncoace manifestul ăla, să-l semnez!” ”Dar, domnule, nu v-am zis încă împotriva a ce protestăm!” ”Nu contează, dă-l încoace, eu protestez din principiu!”) Bifat, firește. Roșia Montană? Bifat, cu mirarea că Maia Morgenstern a scăpat o ocazie atât de bună să se mutileze în public. QED. Bâlci.

Ce n-am zis încă e că nu mi se pare un lucru rău. Așa, cu toate stupiditățile prezente, bâlciul (în forma lui pozitivă, nu peiorativă) e o realitate urbană necasară de când lumea. Ba chiar una cu un fel de farmec, dacă reușești să treci peste imbecilitățile triste.

Și dacă tot am făcut efortul să trecem peste ele, să mai fac o jumătate de efort mai încolo ca să ajung în memoria-mi împănată cu alcool la ceva chestii faine care s-au împrăștiat în weekend pe strada Arthur Verona.

Încep cu Dacioți până-n Mongolia, care nu e, așa cum am crezut inițial, exodul protocroniștilor în căutarea ultimului spațiu colonizat de daci. Acest proiect de recuperare a identității culturale dacice se va întâmpla la un moment dat, scopul fiind să demonstreze, așa cum am zis, că dacii au colonizat și Mongolia (pe lângă China, ambele Americi și o bucată de banchiză arctică, după cum era datoria oricărui hiperboreean care se respectă). Se va dovedi, așa cum urmează să afle toată lumea, că invaziile mongole au fost de fapt avanpremiera pusă la cale de daci a operei ”Lassie se-ntoarce acasă”, iar răzeșii lui Ștefan cel Mare au interpretat nefericit de greșit intențiile tătarilor. Trista neînțelegere culturală a dus la un regretabil fratricid, sub motto-ul „what we have here is failure to communicate”, vorba înțeleptului.

Să lăsăm însă la o parte aceste dezvăluiri epocale, pentru că atunci când veți fi pregătiți pentru ele vă vor fi cu siguranță prezentate. Eu le știu pentru că am surse de încredere și cu rezistență mică la tortura prin lecturi din istorici antici.

Revenind de la ce nu este la ce este de fapt Dacioți până-n Mongolia, e vorba despre o Dacie și niște oameni care și-au propus s-o împingă până-n curtea lui Gingis Han. Probabil că vreți să aflați mai multe dacă nu știți deja despre ce-i vorba, deci puteți să încercați aici.

În rest, în legătură cu scena și manifestările pe care le-a suportat, am sperat tot timpul că se va urca pe ea cineva în stare să dărâme, cu vocea, boxele sau barosul, statuia lui Păunescu. Nu s-a întâmplat, însă cineva tot a reușit, voit sau nu, o ironie mișto: punându-i pe cap maestrului un tricou de culoarea lui preferată. Dovada, așa cum a înțeles telefonul meu chior ziua şi orb noaptea s-o capteze:

În rest, bâlciul Street Delivery a funcționat, pare-mi-se, mai puțin interesant decât în alți ani. De văzut erau oricum cam muzica și graffiti live, ca mereu. Partea cu muzica a cam suferit, sau poate îmi lăsasem eu dopurile pentru urechi acasă și de fapt e vina mea că am putut să aud versurile pieselor lălăite de unii. E o chestie de care mă fac vinovată des, na, și la care majoritatea celor ieșiți pe Verona și prin Grădina Icoanei în weekend păreau să fie imuni cumva. Deci ne vedem la anul, când va fi interesant în ce direcție o s-o ia graffiti-ul de pe calcanul ăla. Contrastul dintre culorile nebune de anul trecut și paleta sumbră de anul ăsta e promițător.

Și poate la anul avem noroc și nu mai respirăm muște. A mai remarcat cineva avalanșa de muște extrem de mici și de respirabile și înghițibile care bântuie Bucureștiul de săptămâna trecută? Au venit și ele la Street Delivery? Le-a adus vreun ecologist? Știți pe cine putem da vina? Aștept sugestii. Nu de alta, dar am muște din alea și-n chiloți și nu sunt zoofilă.

 

PS: Am trecut azi pe Arthur Verona. Se vede că oamenii de la curăţenie au muncit să repare dezastrul, dar ceva traume mizerabile sunt. Oare ce-ar fi dacă măcar unul dintre ecologiştii cărora le dă palpitaţii soarta speciei extrem de rare a ierbii de mijloc de brazdă ar rămâne când se închide Street Delivery şi ar strânge gunoaiele lăsate de cultura urbană atât de cool şi de hip hip ura când e vorba de pozat în preocupări serioase?

Anunțuri

10 comentarii

  1. de necitit?

  2. Nu ştiu, da vin chu. De necomentat?

    Sau te referi la Păunescu?

  3. Nu credeam ca o sa citesc vreodata asa postare in blogu asta…
    Am fost candva la hipstereala asta si am baut o bere cu oameni care nu beau bere. Am stat pe iarba cu oameni care nu stau pe iarba.

    Evenimentul e deosebit, e un eveniment cu papion, e un Nicusor Dan al orasului, e o betzie cu parintii lu logodnica-ta.

    De fapt nu am citit tot. dar stiu si fara sa citesc.

  4. Marco Polo spre mai la nord [Mongolia] (când el s-a dus mai la sud, spre China), de Paul Chinezul de la Timișoara nimeni nu știe nimic, surorilor scrieți-mi că vreți asta și veți avea o surpriză!

  5. Scorchfield, declar aici deschis că ne interesează pe toţi soarta lui Paul Chinezul şi mai ales cum de-a ajuns el să-l cheme Paul dacă era chinez. Numai cu hiperboreeni să nu fie.

    Pitice, nu credea nici postarea asta să te vadă zicând cât de bună e hipstereala. Acum sughiţă de mirare, ceea ce s-ar putea să aibă un rezultat bun, dacă-i sar cămăşile de pe ea. Cam la vreo şase paragrafe, înţeleg. Eu sughiţ de mirare că am ajuns ziua în care să par că-mi pasă cât de lungă e o postare pe care o scriu.

  6. nu am zis niciodata ca e buna hipstereala!
    Ori vrei sa scot dosarele si sa zic cum hipstereai acolo si ma rugam sa bei o bere???

    Am reusit sa citesc tot. As zice ca o sa te coste mult atatata trafic de litere pe internet. Mai ales ca nu ai avut ce lauda ca sa merite.

    Dar frumos, asa imi placi. Esti adorabila graso.

  7. Ba tocmai ai zis. Oricum şi-a dat toată lumea seama că-ţi place hipstereala de când fugeai pe-acolo trăgând ecologistele de păr şi călcând iarba în drum spre taraba cu bere.
    Acu’ sunt hipsteră că nu beau bere la Street De-Liver-y? N-auzi că erau valuri de bere şi tsunamiuri de băutori de bere hipsteri peste tot?

    Am o înţelegere cu vameşul de net, primesc reducere la litere en-gros.

  8. mai bine ne ziceai ce mai faci, ca nu dau doo parale pe fantomas-pantera roz sau ce-o fi pe soclu, nu reiese. deloc, precum petele la spalat. cu ariel, care mica sirena.
    ah, chinezu ala de vest a’ lu sco e un biet cneaz caruia unii i-au pocit numele de-a ajuns chinez. bine ca nu l-au si vopsit in rosu-dragon.

  9. Numai minciuni, eu treceam pe acolo intamplator. Mergeam la meditatiile de pian la doamna Bergenesco.
    Am zabovit in parcul Ioanid doar ca sa tin locul in rand la toaleta, unei frumoase fete cu sticleti.

  10. Fac că mor, da vin chu. Da’ grav, direct proporţional cu gradele, şi nici măcar nu e vorba de grade amuzante, din alea potabile. Şi eu când mor am tendinţa să fiu cam leneşă. E un defect pe care mi-l recunosc.
    Acum na, normal că nu reiese, n-am zis niciodată că telefonul meu e foarte util la pozat dacă nu e întuneric, lumină, ploaie, soare, eclipsă sau război pe undeva prin lume? Am zis. Dar de înţeles reiese, dacă ştii cam pe unde se iese din parc spre unde stă de obicei scena.

    Pitice, oamenii stau rând la toaletă cu sticleţi cu tot pentru că sticleţii atacă cetăţenii care sunt înainte în rând. Mi se pare foarte eficient, sunt ca un fel de buzdugan, numai că sunt mici şi mulţi. O tehnică specială, care permite babelor să urle la oameni că de ce nu stau la rând. Când ăia săracii să vrea şi n-ar putea să stea locului.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s