Cu ICR și cu întârziere

Oamenilor,

La fel ca și în cazul plagiatului lui Ponta (care sper că nu-și imaginează că ultimele evenimente, apoi BAC-ul, apoi alta din certurile cu Băsescu o să-i facă pe unii printre care mă număr să uite de chestiune, la fel cum aștept cu interes urmarea plagiatului de Mang și verdictul asupra celui de Udrea), și în cazul ICR ceea ce mi se pare interesant nu e ce urlă toată lumea, adică latura politică.

Relevante, ca de obicei, sunt aspectele de principiu, iar pe ăsta cineva l-a formulat înaintea mea oarecum apropiat de ce-mi umbla mie prin cap. Și pentru că am ajuns în peregrinările mele prin internet față în față cu această formulare și pentru că parțial mi se pare corectă, v-o prezint.

Un citat: „Reducerea rolului ICR, indiferent cine îl conduce, la promovarea Culturii și Imaginii României e o greșeală în sensul cel mai pragmatic. Un consumator de produse artistice nu-și va schimba părerea despre vecinul său român pentru că i-a plăcut ceva venit dinspre România.” Restul aici, iar pe post de rezumat funcționează foarte bine titlul: „ICR e pentru artiști, nu pentru țară.”

Acordul meu parțial cu punctul de vedere de acolo e cauzat de senzația mea că nu poți despărți schizofrenic cele două componente (promovarea de valoare culturală și promovarea imaginii României, ca sursă a valorii respective, peste hotare). ICR este, totuși, o instituție de stat. Nu o fundație privată. Dar sunt absolut de acord că naționalismul ca principiu de ghidare duce la mizerii sinistre în cultură (și în orice alt domeniu) și la iluzii optice periculoase în privința ei. Am mai pățit-o cel puțin o dată și chiar n-ar fi indicat să repetăm povestea atât de curând.

Ce poate, ce a reușit pe alocuri și ce trebuie lăsat să aducă ICR, indiferent sub scaunul căror orgolii stă, e perspectivă – măcar europeană dacă la cea mondială n-avem curaj să ne gândim – pentru cultura română. Familiarizare cu contextul și așezare în el. Pentru că e necesar să nu mai bocim că n-a luat Cărtărescu Nobelul, de exemplu.

Anunțuri

20 comentarii

  1. Ce-mi place cum incepi mereu cu „oamenilor” 🙂

  2. Deh, Veutzule, îmi place să cred că e unul din numitorii comuni pentru cei care ne citesc.
    Și e și o formulă de adresare pe care o folosesc des.

  3. Misto spune nenea ala. Misto si faptul ca-si asuma eventuala interpretare in cheie arogant-elitista. Si nu ma deranjeaza clivajul schizofrenic pe care il semnalezi. In absenta momentana a mecenatului de bun simt (exclud de aici fenomene gen Becali in postura cristica cu felie de piine aplicata pe post de efect de basorelief) cred ca e ok sa existe o institutie de stat care sa se ocupe de promovarea individului lasind apartenenta lui nationala in secundar (sau ignorind-o complet). Daca rezulta de aici si un efect de imagine pentru Romania, cu atit mai bine.

  4. Dragoane, înţeleg ce zici şi cumva pricep şi sentimentul că e nevoie de schimbarea radicală a paradigmei, după exclusivitatea nonvalorii promovate, printre alte motive, şi din naţionalism.
    Doar că eu nu pot să cred în discriminare pozitivă compensatorie. Adică repararea unei erori a trecutului nu mi se pare corect să se facă printr-o nouă greşeală în prezent.

  5. pai petronia, ICR asta si inseamna. articolul mi se pare oarecum tautologic sau foarte eluziv. probabil ca fatza cu detractori si urlatori, textul asta e un loc calm dar ma asteptam totusi la ceva impresii concrete despre cum si ce a facut ICR. pe sleau, pornind de la politica imaginata de directorul lui. daca rezum, apare ca e bine sa fie un ICR, pur si simplu bine ca exista. e ok. dar nu l-a desfiintat nimeni. atunci care jocul? despre ce vorbim?

  6. Pai nici eu nu zic de discriminare pozitiva. Idea ar fi ca exista niste alte chestii care se ocupa de promovarea Romaniei ca atare, printre care si ministerul turismului (nu discut despre calitatea promovarii). Aia sa ramina cu ale lor. Logica ICR era sa promoveze artisti (din nou, nu fac evaluari). Pe considerentul asta, si doar pe asta, pozitia aia mi se pare rezonabila.

    Din pacate nu am urmarit cu prea mare atentie activitatea ICR. Cum, tot din pacate, nu urmaresc activitatea artistica romaneasca in general. Asa ca discutia, din punctul meu de vedere, ramine la nivel de principiu.

  7. Ce e aia ICR ?

  8. Da vin chu, te așteptai la inventarul lucrurilor bune făcute de ICR de la mine sau de la autorul textului ăluia? Nu de alta, dar omul nu asta-și propunea, iar mie mi-e lene. Parțial din cauză că proiectele ICR sunt destul de bine promovate și se găsesc aici. Astea-s doar cele de anul trecut. Raportul începe la pg. 19. Jocul despre care s-a țipat mult zilele astea e mutarea ICR din subordinea președintelui în cea a Senatului, chestie care pentru mulți echivalează cu o politizare a Institutului. Adică cumva o lesă, când era una din puținele instituții culturale fără așa ceva, cel puțin nu una evidentă. Textul la care am trimis eu discuta însă un alt aspect, discuție în care am intrat și eu aici, pentru că aspectele politice mă lasă rece și așa o să mă lase și în continuare, pe căldura asta.

    Dragoane, eu zic că doar trăind în relativă conexiune cu lumea din jur, ceea ce știu că faci, și tot afli destul despre activitatea ICR. Chestii organizate de ei se aud la știri măcar o dată la două săptămâni.
    Tocmai cu faptul că România nu are nevoie să fie promovată ca nație, sau că nu ăsta trebuie să fie scopul ICR, eram și eu de acord mai sus. Doar că mi se pare necesară o nuanță, pentru că premisa textului ăstuia mi se părea cumva că valorile promovate de ICR ar trebui dezbrăcate de o amintire a faptului că reprezintă cultura română. (Și aici mai fac o distincție: cultura română, nu România.) Or, asta nu mi se pare că răspunde chiar complet scopului ICR. Sigur: criteriul de valoare să fie principal. E nevoie de asta. Însă ICR nu și-ar respecta complet identitatea, cred, dacă ar uita că valoarea respectivă trebuie să poarte eticheta „X% made in Romania”.

    A, în cazul în care nu ne întrebi retoric-filosofic, ICR e acronimul Institului Cultural Român.

  9. aha, cum ar fi sa observam pe de-o parte ca exista o agitatie politicoida din cauza faptului ca ICR-ul
    a fost trecut din subordinea unu in subordinea doi. intr-adevar, asta a dat apa la moara criticilor de tot soiul. din pacate majoritatea lor sunt aberante si umplu spatiul degeaba.
    pe de alta parte, textul tau, petronia, pare sa caute delimitarea de zumzetul asta politic prin dezbaterea unui decupaj dintr-un articol. adica sa reflectam la ce zice un tip. ok. citesc si nu pricep pentru ca nu vad ce e de priceput. azi in sfarsit ma duc si la situl cu pricina ca sa vad ca e vorba de un articol al lui Sociu. ok. si citesc. asa mai pe sarite, ca timpul sta oblic pe la noi. bineinteles ca n-am priceput care e faza, imi zic, pentru ca si textul asta e un truism cras. apa in piua. e foarte talentat Sociu, foarte bine scrie el, dar a-i citi articolul inseamna o pierdere de timp.
    bref, e scrisul unuia dintr-o margine de lume care pare adulat in urbea lui. ce spune el, ca unul dintr-o suta de scriitori devine cat de cat cunoscut? ca unul dintr-o mie devine citit si laudat? ca unul din cinzeci de mii ia premiu nobel pentru literatura? corect. dar toate astea sunt arhicunoscute. articolul pare o logoree cu atat mai dezdanajduitoare cu cat nu propune absolut nimic nou. poate se vrea un semnal de alarma impotriva intoarcerii la un sistem gen cantarea româniei, exacerbarea nationalismului, tiparirea operelor lui ponta si manga in mii de exemplare. dar pe ce lume traiesti, dle Sociu? nu mai bine ai citi d-ta despre ce fac alte tari, cum isi pozitioneaza ele institutele culturale internationale? sa vezi de pilda cum se descurca Goethe Institut sau Instituto Cervantes, ca sa numesc macar doo institutii de cultura care isi propun cam ce vrea si ICR. la naiba, un asemenea institut nu va fi niciodata izvorâtor de premii nober si nici macar de premianti. asa ca d-le Sociu, e bine sa scrii, e bine sa ai idei si pana, dar de data asta nu ti-a iesit absolut nimic. aberezi frumos. sau cam asa

  10. .
    .
    .
    .
    .
    .
    .

    Da vin chu, am încercat să las locul ăsta absolut gol, pentru că oricum nu pot să aduc nimic nou, că totul s-a scris deja și de fapt nu fac decât să observ truisme. Dar mi-am dat seama că n-o să ai cum să-ți dai seama că asta am făcut, deci a trebuit să scriu totuși un comentariu în care să nu spun nimic nou, ba chiar să spun că nu spun nimic nou și că de fapt nu am scris acest comentariu.

  11. ba poti, ba poti. si trebuia sa remarci ce sever am fost cu Sociu, hehe. nu inteleg cu cine se cearta el, sau pe cine descaleste, sau cui i se adreseaza. adica ce-i cu asta:
    „Reducerea rolului ICR, indiferent cine îl conduce, la promovarea Culturii și Imaginii României e o greșeală în sensul cel mai pragmatic.”
    este asta singura justificare a scrierii articolului? dar cine vrea sa-l „reduca” pe ICR? si ce-i aia la urma urmei „promovarea Imaginii si Culturii Romaniei”? oricum, neaparat clar in mesaj este cuvantul „greseala”. sa nu dea dracu sa cadeti in greseala. zau dle Sociu, pentru asa ceva mai bine megem la predica de duminica. hehe. daca prindem vreo pomenire, ne facem si cu un pahar de vin;

  12. Greșit, dacă prindem o pomenire ne facem așa: verzi, apoi în ordine cu colivă, cu vin, cu întrebări curioase, cu propuneri de afaceri, cu reclamații asupra stării națiunii și Bisericii, iar cu vin, iar cu colivă, iar cu vin, iar cu colivă.

    Am remarcat eu ce sever ai fost cu Sociu, ce n-am înțeles e de ce. Adică omul zice că ICR nu trebuie să se concentreze obsesiv pe naționalitate ca prim criteriu în promovarea ălora pe care-i promovează, ci pe valoare. Chestie cu care nu prea ai cum să nu fii de acord. Sau? Te pomenești că ai vreun văr ultranaționalist.

    Cu ce nu sunt de acord e că a scris „Imagine” și „Cultură” cu majuscule. E suspect.

  13. schiuzmi, era un citat chestia aia cu literele mari. nu io, ci iel a scris cu litere mari, asa ca pe el sa-l intrebi si lui sa-i zici ca e suspect. te rog.
    zici tu „omul zice că ICR nu trebuie să se concentreze obsesiv pe naționalitate ca prim criteriu în promovarea ălora pe care-i promovează, ci pe valoare.”
    pai nu inteleg. ICR se concentreaza obsesiv pe aia si nu pe valoare? de când? dintotdeauna, de cateva luni, de mâine? sau nu, dar, deh, ne e asa o frica de nibiru. ceea ce justifica amplu ploaia de vorbe?
    complet aberant sa-mi vorbesti de nadia comaneci, cristi puiu, norman manea etc, e ca si cum altii pe care-i critici ar vorbi despre mesterul manole. care e relevanta? cultura comuna? slab. aici e vorva de ICR, de proiecte culturale finantate sau finantabile de ICR. care sunt alea care lipsesc? care sunt alea care au functionat? asta ar fi „pagmatismul” pe moment, si nu bezmeticeala scrisului de dragul numelor si cifrelor. io zic doar ca Sociu bate campii, dar nu e chiar asa rau, ca si pe camp sunt lucruri dragutze.

  14. 🙂 Petronie, ma creditezi cu mai mult decit e cazul. Sint mult mai deconectat decit banuiesti. Nu de alta, da’ nu ma uit la stiri, le citesc. In fuga. Si astia nu pun pe prima pagina chestii culturale, asa ca nu ma lovesc de ele. Asta este un razboi pe care il port de multa vreme cu mine insumi si una dintre intrebarile serioase. Pentru ca nu stiu ce am cu cultura romaneasca, da’ ceva ma tine departe de ea (ma refer la chestiile care se intimpla aici si acum, pentru ca altfel am mult respect si placere pentru chestii mai vechi).

    Revenind la tentativa noastra de polemica, cred ca partea aia de promovare pe care o reclami tu este oarecum implicita. Nu de alta, da’ nu cred ca ICR se apuca sa promoveze Salman Rushdie. Patronat fiind ceva de ICR, componenta „Roman” e destul de prezenta si evidenta.

    Pe de alta parte (ca sa ajungem iarasi la acelasi insuportabil acord), ai dreptate :D. Daca ar exista o atitudine programatica de evitare a „romanismului” din reteta, din motive de desprindere de nationalismul cultural comunist, de exemplu, atunci n-ar fi bine si ICR si-ar incalca in mod cras statutul de institutie de stat. Dar nu cred ca este cazul. Desi, daca vrem sa fantazam un pic, coborirea in istoria recenta, cu citeva citate nouazeciste din publicatiile actualului presedinte al ICR ne-ar putea oferi argumente pentru o astfel de teama 😀

  15. schiuz bis, citisem „ai” si era „a”. bun.
    dar profit de invocarea suspiciunii ca, in rezumat, sa-l acuz pe Sociu ca face politica in camuflaj. hehe. in afara logoreei se contureaza doar paranteza cu patapievici, cel „inregimentat politic”. ahaaaa, balauru din povestire.

  16. in final am scris ca Sociu face un comentariu politic camuflat intr-un balot de truisme. mi l-a furat azkimet

  17. L-ai speriat pe Akismet, Da vin chu, asta-i explicația. Sau poate eu sunt însăși ICR și cenzurez. Eh?
    Numai că dacă elimini chestiile care nu-ți plac sau cu care nu ești de acord dintr-un text cred că ai destule șanse să obții orice concluzie vrei. Absolut oricare.
    De exemplu, dacă mă uit la textul pe care eu însămi l-am scris, eliminând diverse părți din el s-ar putea deduce fie că sunt anti-România, ceea ce e fals, fie că instituțiile de stat sunt toate inutile, ceea ce iar e fals, fie că România tocmai se îndreaptă spre un naționalism pe care eu îl denunț din poziție de ultim apărător sau ceva, ceea ce nu numai că e fals, dar sper că nu devină adevărat vreodată.

  18. mah, io nu ca-mi place sau nu. pe mine ma deranjeaza ca oamenii astia nu scriu cu folos bun, asta e tot. ar putea s-o faca, dar de ce n-o fac, mister. sa fim sortiti sa ramanem mereu intr-o logica de talk show zeflemizant? ce naiba. spune-mi si mie ceva interesant, dle Sociu, si nu pe limba de lemn. spune-mi, daca potzi, ce e bine sau nu e bine in ce-a facut patapievici, dar concret, nu idei verzi pe peretzi. nu-mi spune ca e inregimentat, ca asta e politica. spune-mi baddragon ce anume din ideile hr pataviciene noozeciste duce la o privatizare a ICR. spuneti-mi cum vedeti voi un proiect cultural, dati-mi repere de politica culturala reala la firu ierbii si nu-mi vorbiti de vedete ale literaturii, filmului sau gimnasticii care, intr-adevar, nu au nicio nevoie de ICR.

    iesind la drumul mare european sau mai rau, mondial, avem de-a face peste tot cu subventionarea culturii, a cercetarii stiintifice, a educatiei, a sistemului medical etc si toata lumea chibiteaza despre asta, ca ce prost se aloca banii, ca ce risipa se face, ca se poate si fara, ca unii iau prea mult, ca pe criterii politice. dar incearca dta sa intri intr-una din bransele astea, sa vezi ce inseamna. incearca sa definesti dta „valoarea” in cultura, sa simti cum îndata iti sare juma’ de lume in cap. sa punem vorbele cu carul, la ce bun? sa comentam despre florile si fanul din car, asta da, mereu o placere.

  19. […] Cu ICR și cu întârziere, Bloguri și blogări, Bună dimineața de la mănăstire Related Articles Share […]

  20. Intrebarea era la obiect. Credeam că e PCR fara burtă.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s