Când se poate

Oamenilor,

Pentru că prea ne-am obișnuit să ne văicărim că vai, ce urâte și ce gri sunt blocurile din orașele românești, și pentru că io una m-am săturat să mă obișnuiesc cu lamentările astea așa cum m-am săturat de epopeea plagiatului lui Ponta (subtitlu „Cum să te faci că plouă când ești scuipat în ochi”), să vă prezint cum poate să arate o soluție la oroarea unor betoane sinistre într-o lume în care ea nu arată așa:

(via căși de lucs)

Să vă povestesc deci despre proiectul Fundacja Urban Forms, un grup de cetățeni cu ochi din Polonia care a decis că nu se mai poate cu peisajul lunar din jur și că soluția românească de mai sus nu-i nici o afacere. Așa că s-au uitat oamenii puțin de jur-împrejur, căutând un loc pe care să-l scoată din hidoșenie. Au ajuns cu ochii la orașul Łódź și s-au gândit că e suficient de urât și suficient de promițător în același timp încât să merite salvat. Și au pus de Urban Forms Gallery, dar nu numai pe hârtie. Nu, au chemat niște artiști și le-au zis:

„Bă (sau cum s-o fi zicând „bă” în poloneză)! Vedeți voi zidurile astea gri și hidoase?”

„Vedem”, au zis artiștii încercând să vomite cât mai discret care în ce tufiș avea mai aproape.

„Pensule, culori, schele. Hai!”

Și hai a fost. Prima etapă a proiectului a fost gata în septembrie 2011 și o puteți admira aici. Iau și io o poză, sper să nu se supere nimeni. De acolo o iau și-i aparține unui personaj numit Aryz, care a venit tocmai din Spania ca să facă o bucată din Polonia mai privibilă.

Ăsta e unul din multele exemple de anul trecut.

Anul ăsta, dansul începe din nou și primul la serviciu e Shida. Restul blocurilor sinistre vor fi salvate în septembrie, ca și data trecută.

Io zic că succes. Că vreau să văd așa ceva și în București nu mai zic, pentru că nici măcar cu transformatoarele Enel începute anul trecut nu s-a mai făcut nimic. Nu zic, dar poate pricepe cineva că numai cu „vai, ce țară urâtă avem!” nu se schimbă nimic. Băi, ca să vedem că avem orașe urâte nu trebuie mai mult decât ochi. Deocamdată, se schimbă în fiecare an niște pereți pe Verona, la Street Delivery. Foarte bine, dar dacă în loc să lucrăm în fiecare an peste ce s-a făcut anul trecut, am lucra în altă parte, mai puțin central și mai mult eficient, ce-ar fi?

Anunțuri

14 comentarii

  1. eu cred ca daca blocurile respective ar fi vopsite in alb sau in crem sau alte culori de „bun simt” ar arata mult mai classy decat niste desene cu digimoni :)pe un fundal cu pereti cu aspect nespalat de la ceausescu’ incoace

  2. Samira, eu cred mereu că desenele cu digimoni sunt mai classy decât culorile uniforme de „bun simţ”, cu condiţia să fie faine, normal. Dar nu zici rău că am putea începe măcar prin a le spăla pe ale noastre, dat fiind că praful e adevăratul brand naţional.

  3. va suparati daca ca zic ca casile de lux albastru cu galben mie-mi par oribile? parca l-au lasat pe seful de bloc sa aleaga culorile… :))
    unele din desenele de pe cladiri sunt chiar interesante, pacat ca n-au considerat necesar sa repare macar putin inainte…

  4. ps- primu’ fu gresit, al doilea voit. 🙂

  5. Cum să ne supărăm, Cora, dacă tocmai spre comparație am pus poza aia? Și am făcut asta numai pentru că nu am una cu un loc care mi-a scos ochii, de am crezut c-am nimerit într-o variantă macabră a orașului Barbie sau ceva. Brr…

    Cât despre reparații, nu știu. Poate era treaba altcuiva, intra la altă categorie și nu mai era acoperită de costurile proiectului ăstuia artistic. Or, știm bine că n-au inventat românii alergia la scos bani din buzunar. Poate ideea era să le lase așa cum le-au găsit, în afară de desenat pe ele. Nu știu. Poate pentru contrast. Poate din delăsare. Poate că de fapt au făcut reparații, ba chiar restaurare, și au integrat intervenția atât de bine încât nu se cunoaște. Ce-i drept, ar fi păcat să cadă tencuiala cu desen cu tot, mai ales că nu te doare mai puțin dacă-ți rupe capul o bucată de zid colorată față de una normală.

  6. Intelesesem eu pe dos.
    Si eu sper sa nu cada tencuiala dupa, mai ales ca munca artistilor e deja depusa… Nu ma mira sa nu fi avut bani de tencuiala, adica buget mic, pot chiar sa speculez ca artistii au lucrat mai mult degeaba… ca de obicei.

  7. Ce-i drept, Cora, nu am găsit pe site-ul ăla (sau nu am căutat suficient de atent) chestii referitoare la finanțarea proiectului. Dacă mă gândesc mai bine, nu prea m-a interesat aspectul ăsta, pentru că mi se pare la fel de normal și să fi fost niște bani și să fi lucrat ăia gratis, pe bază de mândrie de artist, iar banii să fi acoperit eventual cazarea pe durata realizării lucrării și ceva mâncare. Știu că de obicei lumea se ghidează pe principiul „tertium non datur”, dar eu de obicei când am de ales între două variante între care nu mă pot hotărî le aleg pe amândouă sau o inventez pe a treia.

    La fel cum pot să inventez în mintea mea speranța că poate au angajat și un restaurator care să fi fixat suprafața măcar prin injecții cu mortar sau cu chestii mai complexe și mai bune la casa omului.

  8. Pai nah, mie imi plac asa colorate…macar ne inveselesc

  9. Gata, mi-am luat pensùla, culori…merg pe naturiste și mă apuc de „văcsât” gardu’ la mine-n sat, că nu se mai poate! Nu știam de unde mi se trage depresia de azi. Noroc că atunci cănd mă ia, viu pe aici că…din ”doo” una: ori îmi trece de tot, ori mi-o adâncește (vorbim în continuare despre depresie) și atunci îmi las venele lungi pentru un eventrual concurs.

  10. Ofloarealbastra, păi și mie îmi plac așa colorate, numai că așa colorate ca la polonezi, nu așa colorate ca la noi.

    Dagatha, m-ai prins. Ăsta era și scopul: să vă sugerez subliminal un plan de acțiune, să vă fac să puneți mâna pe pensule, pe culori, pe pisica vecinului, pe vecin… Și să schimbăm felul în care arată blocurile românești.
    Dar cum adică te deprimăm uneori? Că mă îngrijorez. În general, pe noi lucrurile care ne deprimă ne înfurie ucigaș, ceea ce mi se pare o atitudine mai practică decât depresia singură.

  11. nu bre, nu voi mă deprimați, aici îmi trece!!!
    :-)))

  12. Eu zic ca sunt faine si as vrea asa ceva si pe cadirile din Bucuresti. Avem prea putina culoare si mult prea multa monotonie in arhitectura, eu as da drumul unor descreierati de artisti sa-si faca de cap. Plus, dezbaterile cu „ce a vrut de fapt ala sa deseneze acilea” ar putea inlocui cu succes telefoanele scoase din buzunar de handi sociali cand schioapata conversatia.

  13. Isleepwithfred, fix despre asta era vorba. Da. Din păcate, acum că ştim că citeşti gânduri de babe Marx, cel mai bine pentru tine ar fi să nu mănânci clătite în următoarea perioadă. Şi dată tot nu le mănânci, dă-ni-le nouă, că e păcat să se irosească. Nu?

  14. […] măcar să știu să fac asta), vă întreb: vă mai amintiți voi când am lăudat eu niște polonezi în legătură cu pictat niște blocuri? Eh, ia ghiciți voi cine a pictat un calcan de bloc din […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s