Colecția de cărți babane: The Devil’s Dictionary

Oamenilor,

Știu că am fost puțin în comă, dar dacă mai sunteți din întâmplare pe aici vă povestesc ce am visat, iar dacă sunteți și voi tot în comă, păi să vă trezesc, nu? Da.

Am visat o carte, pe numele ei The Devil’s Dictionary. Ea era cam la fel de tare ca și Bibliografia Generală a lui M. H. Simionescu, la care v-a trimis pentru râsetele noastre cele de toate zilele Rhetta acum o mie și ceva de ani. Conținea exact ce spune titlul, adică un dicționar. Care însă dicționar e atât de tare încât vă jur că am început să plâng ca o babă senilă amintindu-și de soldatul rus care i-a furat găinile și alte chestii mai puțin înlocuibile, când mi-am dat seama că el a fost scris deja, și nu l-am visat eu în premieră. Mdap.

Să fie clar, singurul motiv pentru care Ambrose Bierce a publicat această carte în 1906, și nu eu, e că eu eram mă ocupam cu pictograme la vremea aia. La fel cum singurul motiv pentru care el a fost „the laughing devil of San Francisco”, și nu eu, e că eu eram pe vremea aia în Petra.

Fără alte introduceri, oameni cu simțul umorului, vă prezint The Devil’s Dictionary, din care încerc să mă abțin să citez tot și mă mulțumesc cu:

ADDER, n. A species of snake. So called from its habit of adding funeral outlays to the other expenses of living.

ALLIANCE, n. In international politics, the union of two thieves who have their hands so deeply inserted in each other’s pockets that they cannot separately plunder a third.

BACKBITE, v.t. To speak of a man as you find him when he can’t find you.

BAIT, n. A preparation that renders the hook more palatable. The best kind is beauty.

CANNON, n. An instrument employed in the rectification of national boundaries.

CAT, n. A soft, indestructible automaton provided by nature to be kicked when things go wrong in the domestic circle.

DELUGE, n. A notable first experiment in baptism which washed away the sins (and sinners) of the world.

DISTANCE, n. The only thing that the rich are willing for the poor to call theirs, and keep.

EMBALM, v.i.To cheat vegetation by locking up the gases upon which it feeds. By embalming their dead and thereby deranging the natural balance between animal and vegetable life, the Egyptians made their once fertile and populous country barren and incapable of supporting more than a meagre crew. The modern metallic burial casket is a step in the same direction, and many a dead man who ought now to be ornamenting his neighbor’s lawn as a tree, or enriching his table as a bunch of radishes, is doomed to a long inutility. We shall get him after awhile if we are spared, but in the meantime the violet and rose are languishing for a nibble at his glutoeus maximus.

Și mă opresc aici, pentru că nu-s Ponta, mă doare mâna de atât copy-paste. Și apoi, când râd prea tare am tendința să tremur cu casă cu tot. Încercați și voi.

 

LE: Ba nu, nu mă opresc, pentru că nu vă trebuie foarte multă greacă și nici mai multă teologie decât știe Gâdea ca să înțelegeți:

EUCHARIST, n. A sacred feast of the religious sect of Theophagi.

Și atât mai zic:

MAGNET, n.Something acted upon by magnetism.

MAGNETISM, n.Something acting upon a magnet.

The two definitions immediately foregoing are condensed from the works of one thousand eminent scientists, who have illuminated the subject with a great white light, to the inexpressible advancement of human knowledge.

MONKEY, n.An arboreal animal which makes itself at home in genealogical trees.

PHYSICIAN, n.One upon whom we set our hopes when ill and our dogs when well.

PORTUGUESE, n.pl.A species of geese indigenous to Portugal. They are mostly without feathers and imperfectly edible, even when stuffed with garlic.
RED-SKIN, n.A North American Indian, whose skin is not red – at least not on the outside.
SAINT, n.A dead sinner revised and edited.
Anunțuri

Tomeito, tomato, praz…

Oamenilor,

Am făcut rost de ochelari, deci sunt înapoi pe baricadă. Îmi pun ochelarii, văd ce se întâmplă prin țară, mi-i scot, cobor de pe baricadă și mă dau de câteva ori cu capul de perete. (A se observa că am învățat totuși ceva din experiențele recente, mi-am scos ochelarii înainte să construiesc o ușă nouă.)

Pentru că politica rămâne totuși o chestie care mă interesează cât balega de ren, mă duc în bucătărie, îmi pun o oală de cafea și mă apuc să caut alte motive de dat cu capul de pereți, că nu-mi place să mă repet.

Aflu așa că Băsescu, despre care înțeleg că e încă un fel de președinte, a confundat zilele trecute Craiova cu Croația, fix sub nasul unui ministru al Croației Maxima. Pfff. Asta-mi scoate din cețurile întreținute de vapori de alcool ale memoriei o întâmplare care ar putea să fie oarecum semnificativă.

Era prin 1958, sau poate prin 1985, nu-i mare diferență și oricum cui îi pasă. Dormeam în patul meu, sau poate în al altcuiva, să nu fim chițibușari. În Maroc, sau poate în Baroc, deși asta ar însemna vreo două secole și ceva de eroare și nici n-ar face mare lumină în problemă. Nu-i nimic, mâncăm un praz și ne trece. La un moment dat m-am trezit, sau poate m-am înverzit, nu contează, și am pus de cafea. Ori poate de saftea, deși nu mi-e foarte clar cum ar putea să funcționeze asta. Probabil la fel ca un ministru al Craiovei, adică impecabil. În fine, că așa nu mai ajungem nicăieri, după ce mă trezisem sau poate mă înverzisem din patul meu sau al altcuiva în Maroc sau în Baroc, în 1859 sau în 5981, nu contează, și pusesem de cafea sau de saftea, oricine ar putea confunda astea două, s-a întâmplat ceva.

La ușă a sunat un curier. De fapt, la fel de bine aș putea să spun și că a murat un cuier, pentru că e o confuzie ușor de făcut de orice om cu capul întreg. Nu trebuie să fii foarte tâmpit ca să nu știi care e care. Așa, curierul care a sunat sau cuierul murat a scos de undeva un atlas. La fel de bine ar fi putut să fie un atlaz sau un barcaz, doar că în cazul ăsta povestea n-ar mai avea foarte mult sens. Sensul nu pare să fie însă un criteriu pentru nimic zilele astea, dar să zicem că era vorba despre un atlas.

Sprijinindu-mă de ușă, sau poate sprijinindu-se ușa de mine, nu că ar fi vreo diferență, am deschis atlasul. La faza asta, omul (sau cuierul murat) mi-a întins un pix. Sau un chix, dar cu ăsta nu se poate scrie. Nu-i nimic, nici cu Craiova nu se poate juca fotbal, în timp ce cu Croația da, zic eu cu sadism.

În fine, odată cu pixul sau cu chixul a venit rugămintea pentru mine, ca una din babele supreme ale omenirii, să fac un pustiu de bine și să trag niște granițe (sau niște caracatițe?! Eh, mare diferență.) prin atlasul ăla. Nu de alta, dar se pare că lumea era pe punctul de a se lua pe ea însăși în cap. Motivul? Franța era confundată cu Frecăței, jud. Tulcea, nimeni nu se putea hotărî între Spania și Strehaia, lumea care avea treabă la Iași nimerea plină de draci în Irlanda și locuitorii din Sovata rătăceau bezmetic pe străzile Suediei. Nici nu mai încep să zic ce se întâmpla cu cei din Spermezeu și Vatican.

Înțelegând pe deplin dramatismul situației, am luat pixul și am tras cu hotărâre niște linii pe atlasul ăla afurisit. Sigur că eram beată sau mahmură (asta dacă nu eram, din întâmplare, ceată, ceea ce cu personalitățile mele multiple este perfect posibil), deci îmi tremura mâna în ultimul hal. Uitați-vă doar pe harta lumii și o să vedeți cam care-i ultimul hal. Din păcate, abia când am ajuns la final, adică la America de Nord, mi-am dat seama că pot să folosesc o riglă. Sau poate o rigolă, n-o să se supere nimeni pentru așa detaliu.

De atunci, oamenilor, nimeni n-a mai confundat Craiova cu Croația. Din 1859 sau 5891 sau 8915, să nu fim chițibușari. Asta ca să vă dați seama pe ce atlasuri vechi au învățat unii geografie. Cred că București e capitala Budapestei în ele. Eh, e o confuzie ușor de făcut, ba una pe care cântăreții o fac destul de des. S-ar putea trage concluzia că omul își dorește să fie star rock. Sau piatră stas, nu poți să știi niciodată cu chestiile astea.