Antiverbul săptămânii face carieră

Oamenilor,

Revin cu o nouă dovadă că suntem o familie de Cassandre. Noi profețim, nimeni nu ne crede, până se dovedește că avem dreptate și atunci ne crede toată lumea, dar ce folos? Nici una din noi nu e genul de babă „v-am zis io, ha!” Ia uitați-vă la bannerul din dreapta, conform căruia blogul ăsta e un monument cultural. Acum citiți mai departe.

Mâine, la Humanitas Cretzulescu, nimeni altul decât Andrei Pleșu va prelua ideea mea cu antiverbele și va povesti publicului care pe ascuns va molfăi papanași cu dulceață despre antiaforisme. Na. Acum nu o să mă apuc să-l acuz pe Pleșu de plagiat, pentru că atât timp cât cuvintele lui nu sunt aceleași cu ale mele, nu e prim-ministru care scuipă-n sus și se face că plouă. N-o să mă apuc nici să zic aia cu mințile care gândesc la fel, pentru că sunt o babă modestă.

 

Și pentru că tot am adus vorba, vecina Manolescu de la etajul șapte a învățat că înainte de ora 14 dimineața radioul și televizorul se ascultă cu căști. Nu știu de unde, sper că nu bănuiți că aș avea ceva de-a face cu revelația ei, că nu poți să te bagi peste revelația omului. Umblă vorba că descoperirea ar fi avut legătură cu niște C4 conținut de o salată, care a explodat formând literele unui mesaj foarte precis pe tavan, dar, din nou, nu se știe sigur pentru că nu poți să te bagi peste revelația omului. Și oricum așa incident e un lucru comun, nu se poate bănui nimic malițios pornind de la el și o scrisoare anonimă în cutia poștală.

 

Asta a fost paranteza la vorbă, de fapt, că am început să scriu și mi-am dat seama că se aude liniștea. Sigur că nu-i ora 14, ba chiar e mai degrabă ora 18, dar na, poate femeia vrea să fie prudentă, sau îngrozită, sau cum s-o zice. Nu știu, că nu poți să te bagi peste revelația omului.

Despre ce era vorba, că uit teribil de mult de când vecina Manolescu de la șapte mă trezește în fiecare dimineață cu noaptea-n cap la ora 10? Teribil. Să-mi amintesc să fac ceva în privința asta. Așa, era vorba despre antiverbe. Care azi se prezintă sub forma „lucrurile bune se întâmplă celor care așteaptă”. Complet fals, nițel idiot, leneș, pasiv și nepractic. Probabil a fost prima scuză inventată de omul preistoric, care n-avea chef de vânat, ci de uitat la televizor, adică de făcut piruete în peșteră, ca să vadă bizonii de pe pereți alergând. Decât să iasă în frig și umezeală ca să fugă după ceva dihanie comestibilă (riscând simultan și să devină dihania comestibilă a altei dihănii mai dihanie ca el), omul preistoric a decis să aștepte să pice un ren preistoric cu gâtul gata tăiat fix la intrarea peșterii lui preistorice. Vecinul lui, Homo Sapiens, a preferat să-și miște curul leneș și știm cu toții la ce a dus asta.

Așadar, oamenilor, morala antiverbului e: lucrurile rele se întâmplă celor care așteaptă. Cel mai des, moartea.

 

 

Anunțuri

17 comentarii

  1. Am apreciat dintotdeauna aici rubrica „antiverbe”, cea mai interesanta din toate. Parerea mea insa nu conteaza decat pentru cei care o asteapta, aceia fiind mai ales dl Plesu, Andrei si Vechi Dilematic, posibil atent cititor al blogului surorilormarx. Dânsul a luat ideea din aer dimpreuna cu apreciarea ei superlativa si pseudonimica; e posibil. Am avea de-a face cu un plagiat de idei. Imposibil de dovedit, rafinat si elegant. La polul opus, plagiatul direct, cuvânt cu cuvânt; nu de idei, ci de fraze nemestecate, pagini intregi.
    Zic, pentru ca am observat ca 97% din populatie nu intelege ce-i cu plagiatul. E ok, dar cand il faci in teza de doctorat, atunci devine rau de tot, ti-ai stricat cariera si nu-ti ramane altceva de facut decat sa fii prim-ministru in România. Groaznic.

  2. a nu, iar mi-a furat comul?

  3. E și rubrica mea preferată, zeno, pe lângă toate celelalte. Dacă Andrei Pleșu citește blogul ăsta, foarte bine face. dar și mai bine ar face dacă ar semna în consecință petiția aia din dreapta sus.
    Akismet voise săracul să copieze și el puțin din comentariul ăla, a înțeles că așa are șanse să conducă o țară, și cred că vânează republica Internet. L-am sancționat ca atare și acum stă la rând să devină prim-ministru.

  4. pai si ce s-a povestit despre forisme, nu da nimeni de seama? lucrurile importante ramân iar marginale si toata lumea pretinde ca a fost in cura de dezintoxicare dupa bataia generala cu voturi, calomnii, minciuni si magarii?

  5. Mie mi s-au intamplat multe lucruri bune pe vremuri, in timp ce asteptam, in miezul iernii, troleibuzul 84, ca sa ma duc la facultate. Uneori, pe masura ce asteptam, aveam revelatia ca nu am ce cauta la facultate. Alteori, se baga ren la alimentara din colt si ma asezam la coada. Si asteptam sa mi se intample lucruri bune.

  6. Eu îl știam sub forma: ”Lucrurile bune li se întâmplă celor care se așteaptă la ele”, ceea ce e parcă altceva. 🙂

  7. Iui, ce mă spăriași!
    Ai emoticoane!!!
    ‘ce nu ‘săși, bre, că era să fac hartatac de-ăla de inimă când văzui arătarea aia galbină rânjindu-mi

  8. Așa de tare m-am impresionat, că am uitat să închei cum se cuvinte comentariul anterior, adică cu: ”!”

  9. Aolio, de unde-ați înviat, bre? Nu că nu mă bucur, ba chiar plecasem ieri într-o misiune de recunoaștere prin internet, să văd dacă mai trăiește careva, și începeam să am față de Wall-E.

    Zenon, chiar am fost în cură de dezintoxicare, dar nu de bullshituri politice (nu știu voi cum sunteți, dar eu sunt vaccinată), ci de uraniu. Nu contează ce și cum, important e că acest blog nu e radioactiv. Sper. De unde să știu eu ce s-a povestit despre aforisme? Doar nu era să mă duc să-mi ascult propriile idei. Vorbesc singură destul, nu-i nevoie să vorbesc singură cu vocea lui Pleșu.

    Zâna Eficienței, păi da, dar nu ți se întâmplau lucrurile bune pe care le așteptai, după cum se și vede din faptul că troleibuzul ăla pare că nu venea niciodată. Lucrurile bune care se întâmplă în afara programului de așteptare nu se pun, că așa putem să considerăm că toate lucrurile bune care ni se întâmplă vreodată vin ca răspuns la o mare așteptare, ceea ce pe mine mă îngrozește. Nu s-a inventat cartea suficient de mare încât să am atâta răbdare.

    Șilavarăcald, în primul rând vreau să te înjur cât de civilizat pot eu, pentru că abia am scăpat de moarte vara asta, și tare mă tem că nickname-ul tău aduce ghinion și prevestește rele. Asta unu. Doi, da, avem emoticoane, ceea ce nu avem prea des este ocazia să ne amintim de ele. 🙂 Închipuie-ți ce șoc am eu când le descoperă cineva, de exemplu tocmai am uitat o jumătate de pisică afară, semnul tău de exclamare nu se compară. Plus că probabil nici nu urlă.

  10. Petronio, adica tu vrei sa ne spui ca lucrurile neasteptate sunt mai bune? Va sa zica, madam Manolescu a fost extrem de bucuroasa de varful ala de cutit de C4 din salata. Nu astepta asa supriza si cineva – nu zic cine – i-a facut placerea.

    Sa nu uit, vreau sa-ti spui ceva asa, confidential. Cum procedez?

  11. Petronia Marx, asta cu radioactivitatea nu e opusul tv-inactivitatii si nu ne jucam cu ea. ca nu se dezintoxifica. sper sa citesc o dezmintire in comentariul urmator. care sa te dezbrace de aura misterioasa iradianta.
    da si ba da, trebuia sa mergi sa asculti ce zice Plesu pentru ca daca aforismul pare o condensare maxima a unor adevaruri îndoielnice, atunci antiaforismul ar fi tocmai dimpotriva. de unde tot interesul sa aflam si noi ce si cum anume.

    Zâna Eficientii, nu reiese cum a ramas cu facultatea si renii. de ce-i asa confidential? io am stat la coada la oo si m-am pomenit însurat. pe vremea comunistilor „coada” era ca „hora in sat” pe timpul mioritzei.

  12. Adică să mă duc să ascult o lăbărţare îndoielnică de adevăruri minime, Zenon? Da’ ce, am băut Săniuţa cu pâlnia? Nu nu. Plus că probabil a fost aglomerat, că Pleşu e unul din conferenţiarii la care dă bine să caşti gura, aşa că sigur a fost rând. Or, ai aflat pe propria-ţi piele ce grozăvii se pot întâmpla când stai la rând.
    Cine să mă dezbrace? Lăsăm aura radioactivă unde e şi mai întâi prestăm ceva alcoale preliminare, bre. Nu merge aşa simplu cu babele.

    Zâna Eficenţei, ca o adevărată babă ce sunt, am tras cu ochiul pe vizor şi ţi-am livrat pachet la uşă un porumbel mesager. Vezi dacă l-ai primit sau ţi l-am trimis din greşeală pe cel gata făcut ciulama. Uită-te sub preşul de la uşa de e-mail prin care intri la noi.

  13. la rând nu se intâmpla mare lucru. la coada, da. diferenta e cruciala.
    la el ca intre alcooluri si preliminarii. dealtfel io ma gândeam la dulceata aia, mai ales. sa fi gustat anti-afurisismele si sa fi povestit dulceata zilei.

  14. Îmi pare rău, Coană Mare, dar nu la mine trebe să vii cu lăcrămațiile. În sezonul ăsta am fost suspendată de către madamele Silavarăcaniculă & Silavarăsecetă, ori astea n-au știința mea a dozării delicate e efectelor. :I

  15. Noa, că pe ăsta nu-l ai! Adică straight face. Adică (mai încerc o dată): 😐

  16. Ba-l ai! 😦
    Mă duc să-mi dau palme și să-mi pun o compresă cu oțet direct pe circumvoluțiuni.

  17. Un lucru bun e ca vreau sa dooooorm…ce ziceti?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s