Doi porumbi și-o tufă de ferigi

Oamenilor,

Vineri seară, sună la ușă careva. Așteptam să vină omul pe care trebuia să-l bat pentru că apometrul face ca elicopterul, așa că am lăsat toporul după ușă și am deschis. Când colo, M., un fel de cunoștință din alte timpuri – din specia celor care n-ar trebui să cuvânte. În fine, las ușa, îi fac loc să intre, „Bună” – „Bună”, „Ce mai faci?” – „Ăăăăă… Ce cauți la mine-n casă?”, politețuri din astea de început.

Nu vă chinui cu toată povestea, pentru simplul motiv că creierul meu e suficient de deștept încât să fi șters nu mai puțin de 2 ore din seara de vineri. (Din păcate pentru mine, nu din motivele pentru care șterge de obicei ore.) Să sărim direct la momentul de dinaintea momentului în care i-am plantat lui M. o ferigă în cap, și prin „în cap” vreau să zic chiar în cap, nu cum zic oamenii de obicei greșit că poartă un fes urât în cap, vrând să spună de fapt „pe cap”, pentru că nu poți să ai un fes în cap și să fii viu. Nu, M. poartă acum o ferigă în cap, dar nu cred că cineva din cunoscuții ei observă vreo diferență.

Dar să revin. Trecuseră vreo 2 din cele mai anoste ore pe care le-am petrecut în viața mea. Zic să-i închid gura cu ceva, că nu înțelesese de primele șaișpe dăți când i-am explicat că nu mă interesează ceasul ei biologic și nici dacă ar trebui să-și ia mașină. Așa că scot niște porumb din ăsta de fiert, și-l bag la microunde (dacă nu știați că se face în 6 minute, și nu mai trebuie să așteptați juma de oră, să vă opăriți și să spălați oale după aia, aflați acum și fiți de acord că cine nu are bătrâni nu știe la ce poate fi folosit cuptorul cu microunde).

M. vede că pun porumbul în cuptor și zice vag: „a, ce fain”.

Mai scot unul și face: „a, pentru mine?… Vai, ce bine, știi, porumbul e foarte sănătos… Dar eu sunt la dietă…”

Unele babe o mai iau razna câteodată, eu cred ferm că de la lipsa de zahăr. Mă uit la ea cu juma de ochi și-mi explică doct: „depinde cu ce topping îl mănânci”. Clipește cunoscător, convinsă că mi-a zdruncinat temeliile lumii.

Acum mă uit la ea doar cu un sfert de ochi, că nu merită mai mult. Și decid că dacă orzul nu trebuie stricat pe gâște, porumbul nu trebuie stricat pe M., dar o ferigă ar fi exact ce-i trebuie. Pentru că sunt atât de grăbită s-o servesc, nu mai apuc s-o mai scot din ghiveci, dar M. e fată de treabă, nu se supără ea pentru atât lucru. Nu s-a supărat ea nici când mi-a folosit prosopul de față să se șteargă la cur, în excursie în clasa a șaptea. Din greșeală.

Așa că vă întreb și eu pe voi: cu ce mama dracu topping își mănâncă oamenii porumbul fiert pe planeta asta? Că în afară de cazul în care ți se urcă pisica pe el și ești prea somnoros ca să-ți dai seama, și bagi porumbul în gură cu știulete și cu mâță cu tot, chiar nu pot să-mi imaginez ce poți să mai pui pe el în afară de sare?

Anunțuri

9 comentarii

  1. Sare si unt eventual 🙂

  2. daca n-ai paprika, merge foarte bine cu un vâr de cutit de cesiu-137.

    in al doilea rând, porumb la microunde înseamna explozie de cocosei de porumb. pe când reteta de porumbel la microunde. sau pisica, din greseala.

  3. Mihaela, la reţeta cu pisică te referi? Că sună bine.

    Urma Th., ăla e porumb uscat ce zici tu acolo. Explodează de frustrare că nu mai are apă în el care să fiarbă în contact cu microundele. Eu una îl înţeleg, şi eu explodez uşor când sunt deshidratată.
    Cesiul ăla nu îngraşă? Sigur? Nu de alta, dar i l-aş recomanda lui M., să poată mânca şi ea porumb fiert liniştită. Pentru feriga din cap ce-i sugerezi?

  4. ştiu un scârbos care punea vegeta pe porumb…

  5. Nuuuu,nu la pisica 🙂 sunt mare mare iubitoare de feline de-astea mici si marsave 🙂 nu am decat 3 :-)Mi-ai facut o pofta cu porumbul…

  6. Deci de fapt e vorba despre faptul că cele 3 fiare nu sunt în siguranță și simțeai nevoia să le anunți cumva că o să le mănânci, Mihaela. Bine gândit. Și ale tale te spionează pe net? Pe mine mă spionează pisicile Marx și nici măcar nu-s ale mele.

  7. nu se poate feriga in cap, o planta asa de iubitoare.
    de umezeala. si care se inmulteste prin spori. de unde vine si indemnul pe care il auzim mereu pe ici pe colo: spor!
    sau, in latina: SPQR ! vezi wikipedia, nah.

  8. Păi în ideea asta am și transplantat-o, Urma Thurman, că în capul lui M. e o mlaștină. Din fericire, nu-i și una senatorială, că ar fi avut imunitate și nu mai scăpam de ea.

    Boemule, data viitoare când îl vezi făcând asta aplică-i tratamentul M. Eu zic că dă rezultate, M. pare să fi dezvoltat o antipatie inexplicabilă pentru porumb fiert. Și goffre, dar asta trebuie să se datoreze unui scurtcircuit.

  9. Doamne, Petronio, dragă! Nu mai zice de porumb că zău trebuie să-ți cumperi o ferigă și pentru mine!!! Da să știi, prosoapele sunt în siguranță! Eu nu încurc capetele la care trebuie să le folosesc!
    😆


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s