Ușor cu istoria pe scări, maică

Oamenilor,

Dintr-un motiv oarecare, care poate sau nu avea legătură cu faptul că citesc compulsiv toate chestiile care-mi ies în cale (aproape toate, tabloide de metrou nu pot să citesc pentru că mi se se scorojește creierul), vă citez astăzi din studiul Minoritățile din Europa de Est. Romii din România, compus de niște creaturi de la Centrul de Documentare și Informare despre Minoritățile din Europa de Sud-Est. Unde, la pagina 5 (va trebui să mă credeți pe cuvânt și pe numărătoare, pentru că paginile nu sunt numerotate), găsim următoarea chestie:

„ Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, conține referințe cu privire la tratamentele și pedepsele la care erau supuși sclavii”.

După care ne ducem și ne dăm cu capul de un perete.

Și repetăm.

Deși e de apreciat punctuația corectă, chiar dacă ignorăm faptul că „referințe cu privire la”, dacă nu e pleonasm, ar trebui să fie, avem o problemă gravă. Moldova nu avea nici un Lup pe nume Basil (și nici Busuioc, în vernaculară, în caz că-i dă prin cap vreunui traducător să facă pasul următor). Moldova a avut, în schimb, un Vasile (în franceză „Basile”, engleză „Basil”) căruia i se spunea Vasile Lupu, care nu era chiar un lup, și cu atât mai puțin singurul lup din Moldova, ca să merite o asemenea articulare hotărâtă, venită direct din hăurile franco-românei de început de secol XX să ne bântuie. Era un tip deștept, descurcăreț, probabil primul boier străin de neam care a ajuns domnitor al Moldovei.

Cât despre Codul lui Basil da Vinci din cartierul Moldova, nu pot decât să bănuiesc că se referă la Pravilă, sau Carte de învățătură, dar să zicem că putem accepta și Cod, câtă vreme despre asta e vorba de fapt: despre un cod de legi adaptat, în principal, după surse bizantine. Ceea ce e nasol de tot, chiar și pentru niște oameni care s-au dat grav cu capul de perete în urmă cu mai puțin de 3 minute, este data. Nu de alta, dar în 1654 domnitor în Moldova nu mai era Vasile (a.k.a Basil, dacă ești tâmpit) Lupu, ci ăla de i-a urmat la tron, pe nume Gheorghe Ștefan (nu, nu ăla cu pinaltiurile). Detalii.

Dar decât să ne întrebăm cum a putut un domnitor mazilit în 1653 să scoată un cod de legi în 1654 (pentru că imaginea unui Vasile Lupu – mă rog, Basil Lupul Moldovei, ceea ce-l face să semene a star porno – furișându-se noaptea în tipografia domnească din Iași, ca să tipărească Pravila aia fără să-l prindă rivalul, este periculos de comică), mai bine ne imaginăm că cineva care l-a făcut pe unul din cei mai tari domnitori ai Moldovei o buruiană animală a putut și să inverseze, fără nici un sughiț mental, ultimele două cifre ale anului.

Firește, mai ridicăm o sprânceană când ne aducem aminte că, de obicei, Pravila e datată 1646, dar problema cu sistemul de numerotare a anilor folosit în țările române medievale (bizantin și el) e că e nebun: trebuie să scazi 5508 din anul pe care-l vezi, și chiar și așa, dacă nu știi și luna datei pe care vrei s-o elucidezi, n-ai de unde ști dacă te referi la anul care ți-a rezultat sau la următorul. Pentru că anul începe la 1 septembrie. Pe scurt: pentru lunile ianuarie – august scazi 5508, pentru septembrie – decembrie scazi 5509. Vesel.

În fine, asta ar explica de ce se poate ca autorul textului, beat mort (sper sincer) să fi găsit o sursă excentrică ce dă 1645 pentru „Codul” domnitorului plantă-animal pe care l-a inventat, și pentru că era beat mort, să fi inversat ultimele două cifre, rezultând în total așa: o plantă-animal al Moldovei care a scos un cod la un an după ce nu mai era prin preajmă, fiind nițel ocupat fie cu fuga, fie cu bătăliile, fie cu închisorile turcești.

Și cu asta, încheiem povestea unui citat care mi-a scos peri albi în creier, pentru că doar în capodoperele de presă despre care scriam mai sus mai poți găsi atâtea tâmpenii pe decimetru liniar de text. Și nu e corect, oamenilor, să nu mai beau un pahar de vin în toată viața mea (și cu siguranță nu din Merlot-ul ăla fantastic de aseară, sau din celelalte două la fel de bune de dinaintea lui) dacă e corect. Pentru că babele și așa au o groază de păr alb.

A, dacă vreți să vă distrați (în special pe seama femeii moldovene medievale, care pare să fi fost cea mai la îndemână formă de entertainment, citiți și voi Pravila lui Vasile Lupu, a.k.a Codul lui Basil, Lupul Moldovei).

Anunțuri

17 comentarii

  1. Ca de obicei babelor, excelent scris, superb povestit, in ciuda subiectului mai mult sau mai putin interesant.

  2. putin cam elevat subiectul pt cornul meu, dar chiar si asa – m-am distrat copios! 😉

  3. unii oameni n-ar trebui lăsaţi să scrie – deşi viaţa ar fi, probabil, mult mai plicticoasă fără ei 😦

  4. Ca sa parafrazez o colega de facultate care a vizitat in aceeasi zi si gradina botanica si pe cea zoologica, Basil al nostru a fost un domnitor de-a dreptul „boologic”. De unde extragem si un mare boo!!! pentru logica autorului recenzat de matale.

    Interesanta mi se pare mie si folosirea cuvintului „sclavi”. Nu ca ar fi complet incorect, da’ e sigur neadecvat. Pe la noi s-a vorbit mai degraba despre robi.

  5. Acu’ am gasit o postare pe un blog unde Basil le Loup de Moldavie si romii apar impreuna. Dar cu datele puse corect, nu amestecate ca in cartea matale. Interesant ca autorul a preferat sa se inspire dintr-o sursa franceza intr-un loc in care sursele romanesti ii erau mult mai apropiate. Si posibilitatea de a face greseli stupide puternic limitata.

    http://histoireetsociete.wordpress.com/2012/08/28/lhistoire-des-roms/

  6. vad ca te preocupa romii. care de fapt nu existau pe vremea lui bazilica lupu pen’ca se chemau altfel, eventual tzigani. rupt de context, citatul da impresia ca tziganul era vânat in tara lui si adus cu fortza si cu lantz la picior ca sa lucreze pamantul si sa culeaga bumbacul, ce naiba, doar asta e cliseul cunoscut de bravul traducator francez al pasajului cu romi din pravila lui basil. in imaginatia acestuia, lupul moldovei lucra cu sclavi pe
    marile plantatii din estul lumii civilizate, asa cum stia de la stramosii lui, tot francezi, care aduceau indivizi de prin nigeria si-i vindeau la americani ca sclavi. din care comertz iesea un ban bun, folosit in razboaie europene si constructii de catedrale gotice. buun.

  7. ma emotioneaza sa vad ca oamenii isi mai ies din pepeni pentru lucruri asa marunte. frumos!

  8. Simina, prostia manifestata in detalii tehnice e cea mai periculoasa, d-aia facem urit. Cind vreun nene politician spune prostii la tv e rau, da’ e un rau cumva ok, ne-am obisnuit cu el, oricum nu ne asteptam la prea multe. Stii ca poti sa iei un studiu, o carte, ceva si sa te lamuresti. Mai nasol e cind alea, studiul, cartea, ceva, sint cu prostii. Mari. Enorme. Bozoomorfe.

  9. Aolio, oamenilor, da’ nu i-ar plânge unul dintre voi de milă bietului Vasile Lupu, cum a făcut el ditai bisericoaia Trei Ierarhi şi nici măcar n-a auzit lumea de el cât să nu-l boomorfizeze, cum bine zicea colega de omorât neuroni a Dragonului.

    @ Ami: subiectul, na, e ok să nu te intereseze, deşi e esenţialmente vorba despre prostie, iar prostia e un subiect universal.

    @ Ultimulunicorn: sincer, şi io m-am distrat copios, datorită faptului că sunt o babă multifuncţională şi pot râde şi plânge în acelaşi timp.

    @ Scorpia: ai dreptate la ambele capete de acuzare.

    @ Dragon: adjectivul şi derivatele lui se reţin spre utilizări viitoare, le prevăd un viitor luminos şi umed. De la lacrimile de râs.

    Că bine zici, eram aşa ocupată să mă crucesc la prima parte a frazei, că n-am observat prostia din final, cu sclavii. Cauzată, fireşte, de aceeaşi traducere.

    Sunt totuşi destul de multe surse pe net unde apare Basil le Loup de Moldavie, dar diferenţa făcută de o virgulă în plus şi o particulă posesivă lipsă e priceless, nu?

    @ Urma Thurma: Nu mă preocupă în mod deosebit, am dat de chestia asta şi era mai interesantă decât peretele din faţa mea, aşa că deh. Sigur că se chemau ţigani, la fel cum bine a observat şi Dragonul că sigur că se chemau robi, nu sclavi. Deşi recent un cetăţean istoric a încercat să convingă un auditoriu că cei doi termeni au o istorie comparabilă în ţările române. Dacă a reuşit sau nu, o să zic când i-oi termina de citit studiul, dar tare am dubii, măcar şi pe motiv statistic aplicat documentelor prin care mi-am băgat eu ochii.
    Cât despre impresia de rom adus cu arcanul să lucreze pe plantaţia de bumbac, el n-are nici o şansă să fi căpătat impresia asta din Pravila lui Vasile Lupu, pe care o doare în cotor de provenienţa şi identitatea robilor ţigani, de care se preocupă strict cât să enumere ce chestii n-aveau voie să facă şi cum puteai să-i omori dacă le făceau. În general.

    @ Simina Badica: fix cum zice Dragonul. Doar că eu mai zic în plus şi că ăsta nu e un lucru mărunt decât dacă-l priveşti de pe Lună. Altfel e o enormitate, cu atât mai mult cu cât e într-o chestie care se vrea serioasă.

  10. am mai zis parca. odata eram intr-un oras din india si am vazut tzigani, oameni foarte asemanatori cu restul populatiei vizibile pe strada dar total diferiti ca si comportament. vorbind de tzigani cu un tip de culoare deschisa, a venit vorba de unde se trag tziganii. spre surprinderea mea, tipul a zis ca din românia.
    ca sa recapitulam. in viziunea vest-europeana (sa zicem asa, pe scurt) românii sunt un popor sclavagist care a inrobit o parte din propria populatie si a declarat-o „roma”. urmeaza concluzia. (pe care n-o dau.)

  11. Babo, din pacate genul asta de demersuri ratate risca sa te convinga ca chestiile astea care ar trebui sa fie minunat de altruiste si umane, facute cu multa dedicatie si pasiune, sint de fapt facute in dorul lelii, folosind doar ultimii 3 nanometri de la axonii aia morti la betia din seara dinainte.

    Ceea ce poate fi rezultatul a doua posibile cauze, fie cei care le savirsesc sint deja convinsi de inutilitatea muncii lor, asa ca nu-si mai bat capul (cu intrebarea fireasca la cap ce decurge de aici: de ce n-o lasa moarta), fie din chestiile astea au iesit niste fonduri si printre bunii samariteni s-au strecurat si niste buni ciupitori.

    Una peste alta, daca vreunul dintre cei care au participat la elaborarea raportului aluia vine si-mi spune ca e o treaba serioasa, eu unul o sa-i rid in nas. Din pacate. As fi preferat sa-mi scot palaria (casca de motocicleta sau de santier, palarie n-am)

  12. Pardon, e tirziu. Motocicleta mea nu poarta casca, dar eu port. Asa ca e „casca de motociclist”. Pe de alta parte… nici santierul nu poarta casca. Nu mai inteleg nimic 😀

  13. Hai ca devine hazliu. Ai vazut partea cu „legile votate in acea perioada” (sec. XV) pe aceeasi pagina, ceva mai jos?

  14. Dragoane, am senzaţia că populaţia unei asemenea instutuţii cam are dureri la un metru de utilitatea muncii pe care se face că o face din când în când. Aşa că poţi să laşi casca unde e, că face treabă bună, spre deosebire de vide supra.

    N-am văzut. La faza cu Basil am renunţat definitiv. Deşi s-ar putea să mă răzgândesc, în lumina noilor descoperiri despre democraţia feudală din Evul Mediu românesc. Unici, ca întotdeauna.

  15. Urma Thurma, ba chiar concluzia devine de-a dreptul necesară, aşa că furnizeaz-o repede, înainte să deducem că de fapt am colonizat toată planeta, că io nu mai pot cu hiperboreeni, trebuie să am măcar o săptămână în care să nu aud de ei.

  16. Babo, daca te intorci la protocronisti si ceilalti isti aparuti de la inventarea natiei romane incoace (adica doar vreo 150-200 de ani), vei constata printre alte idei nastrusnice si pe aceea ca noi am umplut lumea de democratie. Totusi, nici macar la ei nu se vorbea despre votari de legi. Oare se punea si problema cvorumului? Sau a boicotului?

  17. Ei, Dragoane, aiurea, pe atunci era ca şi acum. Cu 10 daci îţi făceai cvorum de 300. Şi după ce terminau de votat legile şi anexarea Romei îi trimiteai, fireşte, la Termopile,unde istoricii se înşală din nou: au fost daci, nu spartani, şi au fost doar 10, nu 300, ăsta fiind singurul motiv pentru care au luat bătaie. Ăsta şi pentru că voiau ca grecii s-o păţească într-un fel sau altul, ca să nu aibă cum să le fure ideea cu democraţia. Numai că ai naibii plagiatori (se spune că pe conducătorul lor îl chema Viktoras Pontas, nume din care deducem că fusese printre colonizatorii care au fondat fie Histria, fie Tomis, ocazie cu care a furat ideea democraţiei) au palmat-o şi au patentat-o. Nişte barbari.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s