Băi sportule, jos labele de pe cultură!

Oamenilor,

Știți ce legătură există între Stonehenge, pictura religioasă ortodoxă și chiloții Danielei Crudu?

Ok, v-ați trezit din leșin? Beți un pahar de apă cu zahăr și vă zic, deși sigur ați ghicit: jurnalismul sportiv online din România.

În România există niște site-uri de sport, ca să poată admira poporul, ba chiar și să comenteze, cururile iubitelor fotbaliștilor care nu mai înscriu de mult în altă parte, fotbaliști cu porecle de mafioți și mafioți printre fotbaliști. Și cam atât, că doar nu există alt sport pe lume în afară de fotbal, iar la noi chiar nu ai despre ce altceva să scrii pe tema asta. Bun. Adică nu bun, dar să trecem mai departe.

Între site-urile românești de sport (mai ales Prosport, GSP și Sport.ro) și site-urile Libertatea sau Cancan cu greu poți găsi deosebiri – ceea ce e logic, pentru că personajele și știrile despre ele sunt cam aceleași. E greu să găsești altceva decât chiloți murdari în fotbalul românesc, or, am stabilit deja că alt sport nu există. Deci jurnalismul sportiv se bagă prin bordeluri și boscheți și scoate știri pline de interes pentru antropologii care studiază impactul nonvalorii asupra civilizației. Asta înțeleg.

Dar rog frumos să-mi explice și mie cineva ce treabă au site de sport cu știrile culturale. În ce moment și cum se rezolvă nevoia de a umple spațiul online (mult mai cuprinzător și mai flămând decât al unui ziar, e drept) prin progresia:

–       Bă, s-a mai drogat Mutu recent? S-a mai retras Chivu de la Națională?

–       Nu…

–       S-a împăcat Cristea cu fufa aia a lui?

–       Care din ele, șefu?

Pauză.

–       A mai apărut careva în vreo rețea de mașini furate? S-a mai frecat vreunul de prietena altuia prin vreun club?! S-a mai scărpinat în nas Messi?!?!

–       Ăăăăă…

–       Bă, ce draci facem, cum umplem site-ul azi?

–       ……………

–       Bă, care știe ce-i aia Stonehenge? Am auzit recent cuvântul ăsta. E vreo marcă de adidași lansați de Ronaldo?

–       Șefu, nu e chestia aia medievală care-i una din alea șapte minuni ale lumii antice? (Ăsta e redactorul care crede că Soarele se învârte în jurul Pământului. Vocea lui se aude din coșul de gunoi.)

–       Hm. Altceva?

Liniște.

–       Șefu (sare tot ăla, scotând capul din coșul de gunoi, cu un tăițel chinezesc scurgându-i-se încet pe frunte), am fost anul trecut în vacanță la sârbi și m-a târât soacră-mea într-o biserică. Am văzut acolo niște OZN-uri zburând pe lângă capul unuia care stătea pe o cruce. Eh?

–       Da, bă! Da! În sfârșit! Ăsta-i subiectul de azi. Bagă mare!

Redacția se împrăștie ca potârnichile, să nu-i vină șefului ideea să-i asculte și la geografie, că toți și-au făcut update și acum au hărți de iOS6.

Probabil credeți că am luat-o razna. Vă asigur că ceva luat razna s-a întâmplat aici, dar nu în curtea mea. Acum două zile, site-ul Prosport titra vesel că s-au făcut descoperiri noi în legătură cu Stonehenge, minunea lumii medievale (și dacă e să credem un comentator, cu o oră mai devreme același articol zicea că Stonehenge e una din cele șapte minuni ale lumii antice). Titlul a fost preluat identic de Mediafax (!), amândouă articolele trimițând la sursa de pe Gândul.info. (Care era scrisă corect.)

Azi, Soarele și Luna devin OZN-uri pe Sport.ro. Mai precis, reprezentările lor simbolice, care flanchează crucea în orice scenă a Răstignirii din arta religioasă cel puțin ortodoxă (uitați-vă în orice biserică de la noi, pe peretele din stânga, cum stați cu fața la altar, căutați un tip abia ieșit din duș, cu prosopul încă pe el, pus la uscat pe o cruce mare). Imagini pe care și un copil ar fi în stare să le identifice ca simbolizând Soarele și Luna devin „obiecte stranii, la doar 250 de km. de România”! Elemente obișnuite în pictura religioasă ortodoxă, la doar 250 de km. de România! Într-o biserică din Serbia! Care-i parțial ortodoxă! Și se află la 250 de km. de România!! Uau!!! (Șoc, groază și teroare, sunete de ambulanțe și elicoptere, toată lumea fuge spre adăposturile anti-atomice.)

Jegul nu e fabricat de cei de la Sport.ro, ci preluat dracu știe de unde, de pe vreun site de teorii ale conspirațiilor extraterestre, fiindcă clipul video e în engleză.

Dacă e ceva straniu aici, e lumea în care asemenea vietăți nu mor călcate de mașini în timp ce se închină la luminițele clipitoare extraterestre ale semaforului, nu crapă pentru că resping vrăjitoria penicilinei și nu intră cu capul în pereți unde văd un semn „Exit” sau „Ieșire”. Și au și drept de vot.

Anunțuri

A nymphoid old lady in hipstesaur hell

Oamenilor,

Nu garantez că în toate serile de la Animest o să fie ca sâmbătă seară, adică nu știu dacă o să mai aveți ocazia să vedeți un puști cu pula-n cruce fugărind o călugăriță, un Hitler-rață ieșind din ou urlând cât îl ține ciocul „Sieg Heil!” sau un trailer cu o amazoană care se luptă cu niște dinozauri făcuți din bugetul pentru scobitori al Somaliei, pe fondul căruia o voce imposibilă repetă obsesiv: „A nymphoid barbarian in dinosaur hell”. De ce repetă asta? Pentru că e titlul filmului, mai precis al unuia dintre cele mai delirant de proaste filme care s-au făcut vreodată, dacă nu mă credeți poftim tagline-ul: „The prehistoric meets the prepubescent”. În ciuda realității vizibile că eroina rămăsese repetentă de multe ori la prepubescență.

Cum spuneam, nu știu dacă mai aveți în serile următoare ocazia să vedeți ceva la fel de nebun, dar eu vă sfătuiesc să încercați. Mai ales dacă pentru voi, ca și pentru mine, lumea are mai mult sens în desene animate decât sub formă de filme cu oameni. Am râs cu lacrimi două ore, cu pauze de adoptat o falsă mutră pansivă când părea să fie cazul de așa ceva.

A, și poate aveți noroc să primiți o sticlă minusculă de vodcă Tazovsky, care nu e cea mai rea vodcă din lume. Nici pe departe, de fapt. Trebuia să încep cu asta, știu. Hai să încercăm:

„Oamenilor,

Nu garantez că în toate serile de la Animest o să se dea moca vodcă Tazovsky în sticluțe minuscule, ca sâmbătă seară, adică … ” și recitiți de la capăt.

În caz că vreți să calculați probabilitatea de vodcă / proiecție, uitați ceva date.

Și da, titlul înseamnă exact ce zice.

Urban art to the rescue

Oamenilor,

Tocmai m-am întors din oraș cu zece croissante bune, o bucată de sârmă ghimpată și o dilemă: pata aia de vopsea roșie care șiroiește de pe țeapa lui Ghilduș din Piața Revoluției, imediat sub ghemul făcut frigăruie, era acolo de la început?

 (foto furată de aici)

Asta era dilema cu care m-am întors, nu o întrebare pe care v-o pun vouă, pentru că între timp am aflat răspunsul: nu. E completarea adusă, aflu de aici, de un graffer pe nume Kero, care a aruncat niște pungi cu vopsea în cartoful traforat, clarificându-i astfel sensul într-un mod la care Ghilduș nici n-a visat. Deși ar fi trebuit, poate, s-o facă, scutind bucureștenii de multă hermeneutică pe lângă. Există și filmarea evenimentului, chiar.

O să ziceți că e vandalism, și sigur că în mod obiectiv e. Dar e vandalism de reparație, așa cum graffiti pe zidurile hidoase construite de oameni fără ochi sau pe metrourile dintr-un Univers post-apocaliptic te fac să nu mai vezi zidurile hidoase construite de oameni fără ochi, respectiv metrourile din Universul post-apocaliptic.

Eu zic că țeapa e mai ok așa, deși mi-a luat 10 luni să observ îmbunătățirea (să zicem că din cauză că de obicei trec pe acolo noaptea și sunt cam chioară). Dacă sunteți de altă părere, sunteți doamna mama lui Ghilduș și vă rog să închideți calculatorul și să vă bateți copilul cu el.

Dacă vrea careva să folosească titlul pe post de nume de grup sau inițiativă artistică, luați-vă gândul. E al meu.

La blogul lăudat de mine să vă duceţi cu remorca

Oamenilor,

Mi-e memoria ca ceaţa de azi dimineaţă din Bucureşti, când m-am trezit speriată că iar am adormit cu faţa în farfuria de lapte şi iar o să mor stupid, aşa că nu ştiu: de câte ori v-am recomandat ceva, râzând cu lacrimi şi crampe de stomac, v-a plăcut?

Oricum, nu mai contează. Nu mai contează, pentru că am dat de cel mai tare blog din lume (normal că fără al nostru, care pluteşte deasupra lumii pe norul de ni l-am cumpărat din petiţia aia din dreapta sus). Aşa cum Dicţionarul Diavolului al lui Ambrose Bierce este pur şi simplu cea mai tare variantă în engleză a Bibliografiei generale a lui M.H. Simionescu, aşa este acest blog cea mai tare variantă în engleză a ceea ce aş scrie eu dacă m-aş ocupa numai de o parte dintre lucrurile care mă amuză, adică alea medievale. Comorile Nibelungilor sunt mărunţiş.

S-o luăm de la început şi pe scurt. Blogul se numeşte Got Medieval şi e făcut de un doctorand în istorie medievală la Yale, pe nume Carl S. Pyrdum, III. Da? Bun. Un lucru interesant despre Carl ar fi că „has a Bacon Number of 4, easily the lowest Bacon number of any proper academic medievalist”, deci în ciuda meseriei secrete e un tip foarte popular.

A, să vă fac să citiţi blogul omului, că ăsta era scopul.

  1. Vă zic doar despre ce-i vorba: porno medieval comentat cu un umor delicios, cu auto-ironie, şi cu tentă schizofrenică (dacă nu vă pricepeţi să urmăriţi dialogul autorului cu el însuşi şi cu alter ego-ul său în notele de subsol, nu meritaţi să vă dau pontul). Sigur, e vorba şi despre o poziţie foarte mişto şi la mişto împotriva degenerării adjectivului „medieval” (pe care-l foloseşte lumea ca pe pătrunjel, referindu-se la chestii cu care i-ar fi fost ruşine oricărui medieval cumsecade, fie pentru că sunt prea tâmpite, fie pentru că sunt prea cuminţi). Şi dacă împănaţi misiunea asta nobilă cu ilustraţii autentice, de multe ori pornoase şi de şi mai multe ori suspecte rău, şi cu referinţe contemporane, probabil o să vă întrebaţi ce iese. Bun.
  2. Poftim definiţia din dreapta sus: „Medievaladj. Of or relating to a period of time between periods designated as ancient and modern.2humorous Of a blog, exhibiting a pedantic tendency to criticize casual usage of the aforementioned word, esp. of blogs that do not really post all that often and don’t maintain a proper blogroll. 3. Exhibiting the behavior of a crowd at the opening of an IKEA. 4. Displaying savagery on par with the use of a leafy biennial plant to taunt one’s co-workers. 5. Relating to the period in which it was fashionable for ambulatory genitalia to wear jaunty headgear.6. Used to describe a period of history incompatible with Orlando Bloom’s overwhelming dreaminess7. During that period, women didn’t wear chainmail bikinis, but they totally should have.”
  3. Ok, încă o mostră. Această postare este despre cum, în ciuda războiului pe care-l are Carl cu cei care folosesc aiurea termenul “medieval”, există un caz care îţi dă voie să-l aplici pe spinarea unor fundamentalişti creştini moderni. Cazul în speţă este monstrul din Loch Ness, care apare atât în cartea de biologie a respectivilor fundamentalişti creştini, cât şi într-o poveste din Evul Mediu, în care Sf. Columba face manevra Heimlich pe dihanie, ca să salveze miraculos un tip pe care tot el îl pusese să înoate prin apă ca să atragă monstrul. Nu pricepeţi nimic sau nu credeţi că se poate. Foarte bine. Citiţi. Eu vă zic atât: Sf. Columba n-a vrut să creadă relatări de mâna a doua ale unora peste care a dat în timp ce ăia tocmai îngropau o victimă a lui Nessie. Şi pe bună dreptate, pentru că “Men you come upon randomly whilst they are burying someone in the forest might have reason to lie about what happened pre decease of the buriee, after all. ”
  4. Dacă ştiţi engleză, şi ştiu că ştiţi, mergeţi de vedeţi tactică militară cu maimuţe săgetate-n cur, călugărite la copacul cu puli (aici îmi cer scuze, de mult voiam să vă povestesc despre imaginea asta recurentă în Evul Mediu occidental, dar nu mai găseam poza pe care o ştiam, după cum de altfel n-o găsesc nici acum) şi pornoşaguri în boscheţii din marginalii. Nu mă credeţi pe cuvânt, vă rog.

Da, toate alea subliniate sunt link-uri la alte postări. Pentru că L’Oréal, sau cum era.