Urban art to the rescue

Oamenilor,

Tocmai m-am întors din oraș cu zece croissante bune, o bucată de sârmă ghimpată și o dilemă: pata aia de vopsea roșie care șiroiește de pe țeapa lui Ghilduș din Piața Revoluției, imediat sub ghemul făcut frigăruie, era acolo de la început?

 (foto furată de aici)

Asta era dilema cu care m-am întors, nu o întrebare pe care v-o pun vouă, pentru că între timp am aflat răspunsul: nu. E completarea adusă, aflu de aici, de un graffer pe nume Kero, care a aruncat niște pungi cu vopsea în cartoful traforat, clarificându-i astfel sensul într-un mod la care Ghilduș nici n-a visat. Deși ar fi trebuit, poate, s-o facă, scutind bucureștenii de multă hermeneutică pe lângă. Există și filmarea evenimentului, chiar.

O să ziceți că e vandalism, și sigur că în mod obiectiv e. Dar e vandalism de reparație, așa cum graffiti pe zidurile hidoase construite de oameni fără ochi sau pe metrourile dintr-un Univers post-apocaliptic te fac să nu mai vezi zidurile hidoase construite de oameni fără ochi, respectiv metrourile din Universul post-apocaliptic.

Eu zic că țeapa e mai ok așa, deși mi-a luat 10 luni să observ îmbunătățirea (să zicem că din cauză că de obicei trec pe acolo noaptea și sunt cam chioară). Dacă sunteți de altă părere, sunteți doamna mama lui Ghilduș și vă rog să închideți calculatorul și să vă bateți copilul cu el.

Dacă vrea careva să folosească titlul pe post de nume de grup sau inițiativă artistică, luați-vă gândul. E al meu.

Anunțuri

28 comentarii

  1. Detaliul roșu face deosebire între o bizarerie (credeam ca e un monument dedicat lui Dracula) si o opera semnificativă. Care confirma covârsitor intuitia

  2. Babo, in multe cazuri distanta dintre extreme e uneori extrem de mica 😀 D-aia si-a permis, de exemplu, Iliescu sa cheme minerii ca sa-i goneasca pe golani din Piata.

    Obiectiv vorbind, mizeria lu’ Ghildus nu avea ce cauta acolo. Asta e un fel de corolar 0 al sistemului axiomatic al obiectivitatii aplicat in cazul particular „teapa lu’ Ghildus”. Ba cred ca e mai rau, „teapa lu’ Ghildus” nu poate fi definita intr-un spatiu obiectiv. Ea este pur si simplu un non-sens (este ca si cum ai incerca sa analizezi obiectiv un electron galben, sferic, cu masa de 5.43 kilograme si raza de 2.45 ani-lumina). Asta invalideaza orice aplicare a criteriilor obiective la orice alta actiune care are ca subiect tlG.

    In consecinta, actiunea lui Kero nu poate fi judecata ca fiind „obiectiv, un act de vandalism”. Kero nu face nimic altceva decit sa creeze un aproape-sens dintr-un non-sens, non-sensul fiind atit de mare incit aducerea lui in spatiul obiectelor cu sens este imposibila (asa ca raminem doar cu aproape-sens).

    Da, stiu, mi se poate reprosa ca arta nu e obiectiva, ci subiectiva. Dar cine imi reproseaza asta n-a citit tot capitolul despre subiectivitatea artei. Are si ea regulile ei, limitele ei. (cine nu ma crede, sa afle ca punctul de la sfirsitul propozitiei anterioare nu este de fapt un punct, ci reprezentarea mea, subiectiva, a argumentului definitiv si incontestabil ca am dreptate. Si daca nu-l intelegeti nu e treaba mea, e a neintelegatorului.)

  3. sunt extrem de dezamagita. credeam ca exponatul e un coif picat accidental prin trapa de evacuare a unui platou cu clatite romulan si asteptam restul harnasamentului. iar vandalizarea tzepei suna atat de upper new age art avant la lettre, incat incadrarea defectuoasa in vreun sistem axiomatic ne doare cat ne-a durut incastrarea bideului lui duchamp in estetica lui boileau.

  4. Urma Thurma, de acord, detaliul roșu face tot, de aia încep să cred că Ghilduș s-a rugat trei ani de tipul ăsta, Kero, să-i completeze opera cu ceea ce el uitase să adauge.

    Dragoane, come on, e obiectiv un act de vandalism în ideea în care vandalismul înseamnă să intervii fără autorizație asupra unui monument public. Dar, cum spuneam, există vandalisme pozitive, care înlocuiesc non-sensul cu aproape-sens, ceea ce e bine.

    După cum vezi, și propozițiile mele se termină de obicei cu puncte. Ba chiar în pondere covârșitoare față de alte semne de punctuație.

    Noemi, cred că ideea ta merită valorificată într-un performance separat: țeapa să iasă din bideul lui Duchamp direct în dosul lui Ghilduș, iar Kero să arunce cu vopsea roșie în toată povestea, situată pe o platformă rotativă, pentru ca acoperirea să fie completă. Mai ești dezamăgită? Dacă da, aruncăm și o recitare din Boileau, făcută de Ghilduș sau de Kero în timpul evenimentului.

  5. perpectiva aproape eschatologica a ultimului paragraf lasandu-ma iar fara grai, ma invrednicesc sa scriu cu mana zvacninda fraza adanc-superficiala care urmeaza chiar aici: daca urma thurma e un diavol (she has killed bill) si noemi e un inger (indeobste) atunci petronia e pur si simplu umana.

  6. Și Ghilduș ce e?

    Nu pot să ascund că e rândul meu să fiu dezamăgită, totuși. Și pur și simplu, și umană, e prea mult.
    Ce-i drept, mi s-a zis și mai rău, de fapt.

  7. protestez fioros. petronia, propun sa-l killerim. eu ii cant la pian, iar tu cauta tigaia aia careia igp bucuresti ii datoreaza scaderea infractionalitatii in primul semestru al anului curent.

  8. softly. killing me softlyiii. si cu pianul acordat. mmm

  9. „…iar Kero să arunce cu vopsea roșie în toată povestea, situată pe o platformă rotativă, pentru ca acoperirea să fie completă”.
    Nzt… si asta s-a facut. Hirst ar rade pe sub mustata Giocondei lui Duchamp, asezat pe „fantana”. 🙂

    Cat despre „teapa”… oare cine o fi decis pentru trofeu… aaa, opera? Iliescu insusi?

  10. curat softly, după buget:)

  11. comentariu’ meu de astazi se adreseaza cu (post sau) pre-cadere conducatorilor de doctorat, sper mult numerosi, care citesc regulat acest blog cu uimire, fie ea incantata sau oripilata. sau nu. le sugerez un subiect de teza, cu plagiere imposibila, deci original si fara obligatii (e placerea mea), in domeniul analizei socio-antropo-literare si politiste: „arta diversiunii la petronia marcs”.
    da, da, de ce te miri? uite de pilda textul de mai sus. citesti, esti dus in tot felul de fictiuni, peripetii stilistice si cromatice, dar uiti prima fraza. dupa mai multe zile iti pica fisa, greu dar apasat: unde sunt cele zece croissante? cum au disparut?
    o mica indicatie, si iata cum ajungem la literatura comparata: agatha christie, zece negrii mititei.
    ma rog, zece oameni de culoare.
    si mititei. cu mustar, daca se poate.

  12. hihi, hihihiiiiiiiii, hihihiiiiiiiii, urma scapă (practic pierde) turma, ce să ne mai mirăm atunci de cei 10 mititei muştărei?:)

  13. Urma, arta diversiunii la Petronia Marcs se studiază de decenii întregi, doar că nu știi nimic despre asta pentru că se studiază în buncărele CIA, KGB, MI6, Mossad și ale altor câteva organizații mai puțin drăguțe, despre care nu știe nimeni. Așa că, deși într-adevăr imposibil de plagiat, subiectul tezei propuse de tine nu e tocmai nou.
    Dar ai dreptul să-l înscrii, pentru că rezultatele cercetărilor anterioare nu au fost publicate niciodată. Și nici nu o să fie.

    Vezi, bă Ponta, ce ușor era?

    Și ce-aveți bre, de-mi numărați croissantele? Ce-s eu, Năstase? Vă asigur că nu dețin nici o jumătate de fir de fular Burberry.

  14. ai dreptate DD sa-mi atragi atentia la i-uri: am pus in plus la „negri”. ca penitenta, o sa tin post de dulciuri timp de trei ore. poate merge si cu doua.

  15. pariez ca daca o intrebi pe petronia „cat e ceasul, va rog” primesti o poseta in cap, plina cu sticle de marime medie si culori diverse, plus textul: „da’ ce-ai cu ceasul meu, vandalule?”

  16. Nu, de fapt mai posibil e să-l rog blând pe vandal să aștepte, să-mi extrag cu o cange ceasul din curul lui, unde a rămas blocat când i-am infipt una din sticlele de mărimi diverse, dar incredibile, fără excepție.

  17. aiurea, astea sunt vise, petronia.
    varianta mea era realista. poseta era de fapt o batista dantelata frumos impaturita iar sticlele aveau acel colorant predominant verde pentru pigmentarea stelelor caii lactee, vizibile imediat dupa impact.

  18. Vrei să spui că sunt în stare să pocnesc pe careva în halul ăsta cu o sticlă, încât sticla să redevină pulberile din care a fost făcută?
    Hm. Posibil. N-am încercat decât până la cioburi, dar cred că se poate aranja.

    N-am batiste dantelate frumos împăturite, ci batiste de hârtie, din același motiv pentru care nu fac baie, ci duș: dacă vreau să colecționez mizerie, îmi ajunge tastatura. Mi se pare atât de logic încât ar trebui predat la „cursul de igienă Petronia Marcs: chestii grețoase pe care poate nu ești conștient că le faci”. Deși probabil ar fi mai bine să opresc titlul după numele meu, că altfel o să se umple sala de perverși. Și o să rămână fără participanți celălalt curs.

  19. bine zic unii ca numai discutând ajungi la idei noi. sau la idei pur si simplu. uite ca avem deocamdata doua subiecte de teza care, desi vechi de când lumea, se pare ca inca nu au fost abordate. ceea ce duce direct la premiul no-bel pentru literatura. pe care azi l-au luat evident chinezii, era limpede ca asta urma dupa toate medaliile alea londoneze din vara. daca nu suntem atenti.

  20. Șșșșș… Mai ții minte cum a pierdut Cătălina Ponor medalia de aur în vară în favoarea americancei, și cum unii americani au susținut că ar fi drept ca medalia să fie returnată româncei? Chinezii sunt un miliard. Când un miliard de oameni cere ceva, nu refuză nimeni.
    Din întâmplare, știu sigur că se lucrează de zor la identificarea unei motivații care să-i convingă să ceară toți ca Nobelul să vină la Cărtărescu. Propunerea mea a fost ca omul să rescrie „Orbitor” în așa fel încât să fie vorba despre un chinez care se uită la o lanternă și-și rememorează viețile anterioare. Se așteaptă și alte idei, nu știu de ce.

  21. daca as fi eu mircea, imparateaso, atunci as cere cetatenia chineza.

  22. Am dat intamplator peste acest blog si pot sa spun ca ma surprind placut toate comentariile de mai sus… Sa lamurim lucrurile un pic, pentru ca vad ca sunt oameni care stiu mai multe despre arta iar altii se pricep mai mult la comentarii. Actul ce l-am facut a venit din inima iar eu nu pot sa spun ca raspund pentru „vorbele” ce le-am gasit mai sus. Intentia mea nu a avut factura de arta si nici de vandalism, cu atat mai putin de nuanta politica. Mai mult a fost o „gluma” facuta cu prietenii in acele zile “fierbinti” de ianuarie. Iar adevaratul mesaj care sta in spatele actiunii mele nu cred ca e legat de „teapa” sau ce inseamna ea pentru poporul roman, astea sunt doar detalii de suprafata. Esenta sta in actiune, in puterea exemplului. Nimic nu o sa se schimbe pentru noi atat timp cat doar comentam actiunile altora si nu facem nimic ca sa schimbam situatia. Revolutia asta atat de asteptata nu are cum sa mai apara nici in strada, la TV sau pe internet, ea nici nu a existat de fapt. Fratilor, ceea ce traim noi acum se numeste post-comunism. Iliescu a fost mana dreapta a lui Ceausescu, in sine noastra stim toti lucrurile astea, in cazul meu o stiu foarte sigur. Schimbarea asta o facem noi prin puterea exemplului in fiecare zi. Asta nu insemana sa ne apucam sa “vopsim” cu rosu toate nedreptatile din tara asta ci sa nu le mai acceptam si sa incercam sa le schimbam, incepand cu noi, aici, acum. Am pierdut mai bine de 20 de ani dar mai grav e ca ne pierdem identitate cu fiecare zi ce trece neobservata.

  23. Dragul meu Kero,

    Ceea ce traim astazi se numeste Neo-Fascism.

  24. Si e mult mai parsiv decat orice forma totalitara de guvernaman.Partea proasta e ca vina o aruncam pe trecut sau pe bube. Societatea romaneasca nu exista, pentru ca este inghitita sau mai bine zis este doar o anexa, o carie a societatii mondiale.

    Actul tau a fost superb si ramane „la intaltime”, la propriu. Ce vrei mai mult. Ce vor baietii astia ce comenteaza mai sus?
    Ce conteaza doleantele lor daca singurul loc in care ele raman sunt niste servere subterane plimbate prin cabluri cu fibra optica, subterane, invizibile si insalubre.

    Iti salut actiunea, iti doresc sanatate si pofta de munca. Pentru ca singura solutie e miscarea, activitatea si Activismul.

    Big up!

  25. Kero, e mișto și foarte corectă motivația socială din spatele gestului tău – eu am tras semnificația pe turta artei fiindcă, realmente, pe mine una mă preocupă puțin mai mult țeapa lui Ghilduș ca obiect intenționat a fi artă, decât componenta socială a semnificației ei. Tot ce spui tu e adevărat, și cred că ai multe rude prin blogul ăsta din familia „trebuie făcut ceva când nu ne place cum stau lucrurile, și trebuie început cu noi”.
    Totuși, zic cu riscul să simți că stai de vorbă cu o babă fixistă care nu a înțeles nimic, mă interesează mai mult țeapa și gestul tău în relație cu ea pentru că mai mulți oameni știu de „Tres de Mayo” a lui Goya decât de războaiele napoleoniene, sau de caricaturile lui Daumier decât de Regele-Pară împotriva căruia erau îndreptate. Cu alte cuvinte, chestii nasoale sociale s-au întâmplat tot timpul, și ele au dus la două tipuri de consecințe: schimbări în societate și urme mai palpabile și mai durabile, sub formă de mărturii ale epocii (a.k.a artă, în unele cazuri). Noi aplaudam aici pentru că gestul tău, deși unul de revoltă pașnică, și de instigare (pozitivă) la schimbare, așa cum spui, are o urmare mai lungă și mai amplă decât contextul în care a apărut. Poate și pentru că sintetizează reacția pe care, conștient sau nu, ne-o doream destul de mulți de fiecare dată când treceam pe lângă țeapă. Pe scurt, apreciem gestul, chiar dacă îl vedem prin niște ochelari mai neșterși, așa.

  26. Și, Kero, după cum vezi în comentariul dintre intervenția ta și replica mea, un avantaj al semnificației artistice față de semnificația socială a gestului tău e că prima poate fi mai greu parazitată de tot felul de interpretări personale ale realității sociale prezente. Cu alte cuvinte, na, ideologiile și idealurile sociale sunt interpretabile, arta sau semnele care rămân în urma lor, mai puțin. Sau, chiar dacă sunt interpretate, cel puțin deraiază parcă mai puțin.

    Georgescu, taică, păi atunci îți urez cu drag să experimentezi forme totalitare de guvernământ, ca să simți că trăiești într-o societate mai onestă. Încă mai ai de unde alege. După cum o să observi, unul din avantajele lor e că nu te poți plânge pe net de inactivitatea celor care stau pe net, pentru că toată lumea stă în realitate. Care e adorabilă și foarte prietenoasă cu cei ce sugerează acțiune socială. Noi îți urăm succes și continuăm să ne amuzăm de cei care se plâng de lipsa de libertate în timp ce navighează pe net. Nu vrei să-i înveți și pe nord-coreeni cum e cu sistemele astea parșive și cu Activismul, zic?

  27. exista kero? salutari pretuitoare si aplecaciuni uimite.
    daca eram pe vremea comunistilor, vopsirea neautorizata a unei opere de arta promovate de partid avea consecinte grele. deci, daca chiar esti in viata, domnule kero, inseamna ca nu mai e comunism. gata. e altceva. dupa parerea mea, tâmpism. combinat cu stat mafiot.

    si altfel? ce realizari la activ, dupa salutara vopsire a tzepei? alte exemple cunoscute? ne intereseaza in cel mai inalt grad.

  28. orori sau ori-ori?

    am trecut ieri pe acolo si nu mai este. mica pata
    de rosu care dadea un rost ororii a fost stearsa, sau acoperita cu fond de ten . sa fi fost prea intuneric si n-am mai vazut-o eu? din doua una: ori ce a ramas acolo o teapa care strapunge un creier sterilizat (nu stilizat) din care nu mai curge nimic, ori am eu orbul gainilor. acest „ori-ori” ar putea fi ne-exclusiv, la urma urmei si creierul meu e o parte din intreg


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s