Cuvinte cu băşini în cap (serial etern)

Oamenilor,

Luăm o pauză de la antiverbe (care-s şi ele, de fapt, în pauză, după cum corect a observat arbitrul de fotbal din voi) ca să ne bucurăm sufletele mici şi negre (al meu e şi pătrat, na, dar nu toată lumea reuşeşte asta) tot cu cuvinte fără sens, dar cu băşini în cap.

Asemenea cuvinte există mult prea multe, dezlănţuite de armate de idioţi să zburde nestingherite pe coclaurii lumii, dar acum mă refer la o brutărie. Care în sine n-are nimic greşit, că lumea mănâncă şi pâine. Ba chiar are ceva pozitiv: mâncând pâine, lumea nu poate să emită concomitent cuvinte cu băşini în cap, având atât gura, cât şi mâinile ocupate. Doar că brutăria s-a gândit la asta, şi cum nu putea permite riscul scăderii densităţii de cuvinte cu băşini în cap pe km pătrat, şi-a asumat sarcina de a repara incapacitatea temporară pe care o produsese ea însăşi.

Văd că vă pulsează ciudat nişte vene-n gât. Bine:

1. Cuvintele cu băşini în cap sunt cealaltă specie de cuvinte (pe lângă cea a cuvintelor necesare şi care transmit chestii),  care nu transmit decât un singur lucru: prostie în stare pură. Reprezentanţii ei şi-au petrecut eternitatea închişi într-un beci întunecos şi umed de nicăieri. De unde au fost eliberaţi de poeţii pre-renascentişti italieni, dată fiind părerea mea generală despre poezie şi despre Dante în special, cu care m-am ales în urma lecturii şmirgheluitoare a Divinei Tragedii. Odată scăpate din beciul gândirii, cuvintele cu băşini în cap s-au împrăştiat peste tot, păstrând totuşi o densitate mai mare în textele care trebuie să convingă oamenii că ceva: publicitate, afaceri, licenţe şi disertaţii, cronici plastice sau muzicale (şi culinare, mai nou), cataloage de expoziţii şi licitaţii de artă, mobilă, modă şi vibratoare. Le puteţi de altfel observa, sigur, cel puţin o dată pe zi în statusul de Messenger sau Facebook, ori în tweet-ul cuiva. Sunt cuvintele pretenţioase care nu înseamnă nimic, dar au o părere foarte bună despre ele însele, la fel ca şi oamenii care le folosesc.

2. Printre sutele de mii de brutării ale planetei, există în Bucureşti una care se cheamă Concordia Bakery.* Ea s-a aşezat la parterul uneia dintre clădirile de birouri cu nume cu băşini în cap din piaţa Victoriei, anume Premium Plaza (poftim, am şi exemplificat conceptul şi am demonstrat că aceste molime se adună.) „Premium Plaza” nu înseamnă nimic, nu transmite nimic. Nici o identitate (casa Monteoru, casa Vernescu, casa Poporului şi tocmai am băut săpun…). Ei, cu brutăria în sine n-am nimic, deşi amplasarea ei în una din zonele în care, dacă ar exista un detector de fiţe, acesta ar exploda la simpla trecere prin zonă, mă enervează puţin. Unde sunt, vă întrebaţi pentru a şaişpea oară, cuvintele cu băşini în cap? Adică na, „Concordia” că aşa se cheamă asociaţia, şi „bakery” pentru că „brutărie” e în limba română, şi limba română e pentru înapoiaţi şi ţărani, după cum a revelat o serie de studii ale cercetătorilor britanici. Ok.

Dar firma ei nu mai e ok, ba chiar a mâncat fasole cu capu’, în ciuda specificului magazinului de sub ea. Pentru că declară, pe lângă un amalgam de cuvinte culinare (care nu construiesc o identitate comercială, zic eu, dar na), următorul slogan (da, puteţi să răsuflaţi liniştiţi, am ajuns la subiect): „Modelăm aluatul pentru o nouă viaţă”. Moment în care trecătorul cu ochii pe ziduri, aşa cum sunt eu, se împiedică de bordură şi aproape moare sub roţile unei turme de maşini scurgându-se inutil, dar grăbit, spre blocajul din piaţa Victoriei.

Hai să facem o listă de chestii cărora li s-ar potrivi sloganul ăsta: „Modelăm aluatul pentru o nouă viaţă”. Eu zic aşa: clinică de dezintoxicare. Şcoală pentru adulţi. Motivational speaking / editură de self-help books. Clinică de fertilizare in vitro. Închisoare juvenilă. Biserică.

Brutărie, totuşi, deloc. Când faci pâine, nu dai ingredientelor o nouă viaţă. Le omori cu foc ca să le poată mânca nişte unii. Ori poate Concordia Bakery bagă şoareci şi / sau păianjeni în pâine, ceea ce iar nu-mi convine. Oricum ai lua-o, după cum vedeţi, cuvintele cu băşini în cap produc mai multe pagube decât beneficii. Aşa că nu mai folosiţi cuvinte cu băşini în cap, vă roagă o babă de 68 de ani, referindu-se la orice, de la pliantele publicitare, la cataloage de expoziţii sau licitaţii de artă, sau la brutării brutale cu logica limbii române şi noţiunea de sens.

* La acest moment în text, piţigoiul Peracle a aruncat cu o bucată de pepene murat în mine, că să nu fiu bestie şi să mă iau de o asociaţie care face ceva bun. Asociaţia Concordia face un lucru foarte bun pentru tineri, de acord. La fel cum şi Peracle a trebuit să fie de acord, după un război cu săbii şi topoare, că despre firma brutăriei Concordia Bakery de la Victoriei e vorba aici, nu despre asociaţie. Mi-ar displăcea să trebuiască să repet procesul cu voi.

Anunțuri

25 comentarii

  1. si noi va uram la fel, la mai multe nazbâtii si nabadai precum si traditionalul „happy gangnam stai”
    iar lu’ peracle cel intelept sa-i aduca moshu o micro-bomba atomica cu surprize pe care s-o lanseze el de sus cui vrea, ca de dusmani stie sa se fereasca si singur.
    cât despre aluatul din care suntem modelati cu totii, ca doar nu degeaba se zice „dumnezeu a dat, dumnezeu aluat” da, aluat aluat aluat, din varful celor 74 de ani ai miei (in curand 75, fir-ar, ptiu, o sa vezi tu tinerico de 68 cat de repede trece timpul si are sa-ti paie rau. mhm), parca chiar ar fi nevoie de o noua viata, nu?
    da-ncoace adresa unde coace painea.

  2. Epico fantastic articolul. Gandesc acelasi lucru de mult dar sunt ca inginerul, am privirea inteligenta dar nu stiu sa ma exprim. Felicitari!

  3. Adevarul este ca trebuie sa te duca mintea cat de cat ca sa intelegi o metafora precum cea cu modelarea aluatului. Ori aceasta postare dovedeste inca o data ca nu orice persoana care poate lega trei cuvinte poate fi si blogger de calitate. Pacat de timpul celor care citesc astfel de postari.

  4. Chiar că-i păcat, Andreea G. Nu mai bine, prin urmare, îţi foloseşti tu capacitatea de a înţelege metafore prin alte părţi? Ai putea, de exemplu, să te apuci de compus reclame la detergent, pun pariu că publicul ar ovaţiona figurile de stil pline de imaginaţie care alătură detergentul cu spălarea păcatelor şi care confundă prostia cu poezia. Spor la frământat, prin urmare.

  5. Maja desnuda, în primul rând ne bucurăm să te avem pe aici, era nevoie de mult timp să mai umble o femeie acătării desnuda prin zonă. Noi suntem, toate, înfofolite până peste nas, verişoarele mele pentru că sunt alergice la frig, iar eu pentru că m-am mutat pur şi simplu într-un nămete. Apoi, zic aşa: piţigoiului Peracle Moş Crăciun nu i-a adus la început nimic, pentru că a mâncat pisica unei vecine. Apoi, s-a răzgândit, şi din acelaşi motiv i-a adus oameni care pricep metaforele din spatele brutăriei, motiv pentru care acum se tăvăleşte de râs pe după canapea de-i sar penele. S-ar putea să iasă material de ceva documentar pe National Geographic. Deci, când zicem „Dumnezeu aluat”, înjurăm de fapt omenirea care vede poezii în pâine, nu? Asta mi se pare foarte logic, pe bază de relaţie cauză-efect, nu pe bază de metafore înfăinate, cum încerca domniţa cu poezia panificaţiei să mă facă să pricep, demonstrându-mi fără să vrea teoria cu potrivirea dintre oameni şi cuvintele pe care le folosesc.

    Erebus, noroc că există şi babe care citesc gândurile, atunci. Numai să nu te trezeşti de acum că vrei drepturi de autor pe articol, că pot să citesc toate gândurile, nu numai alea pe care vrei să le exprimi, şi cred că-ţi dai seama ce încurcături ar putea să-ţi producă chestia asta. Zic aşa, pentru orice eventualitate. Cât despre incapacitatea de a te exprima, în urma bancului ăluia cu asemănarea dintre ingineri şi câini, am pus la cale un cititor de gânduri pentru Şerban Măgureanu, câinele Rhettei. Poate reuşim să-l adaptăm cumva, dacă nu, te învăţăm forme alternative de comunicare. Eu acum studiez intens mesajele cu fum, de exemplu. Dintr-un motiv sau altul, transmit mai ales pastramă. Fenomenal.

  6. Petronia Marcs, te înseli. Mamzela aia Andreea G, e olaritza si etimoloaga si, probabil frantuzoaica din Pays d’Olt. Da, da, Petronia Marcs, francezii sunt urmasii oltenilor. Da, da. Eu am fost acolo si se manânca praz si se foloseste trecutul ala simplu. Vazui, facui, vorba aia: la masa unde sezum si borâm. Ea nu stie ca aluatul pe care îl framânta, adica lut, oricum l-ai plamadi, iese tot oale si ulcele. Necum franzela. Alutus. Lut. La rivière Lot, pays d’Olt. E cam ca la rusi, aia orice framânta, iese Kalashnikov.

  7. Nu ştiu cum să-ţi spun fără se jignesc , dar cred că în ultima vreme ai cam abuzat cu băuturile alcoolice şi ţi-ai neglijat medicaţia , îţi recomand să urmezi sfatul medicului , şi îţi doresc o însănătoşire grabnică . Nici o boală nu e ruşinoasă , acceptă faptul că ai unele probleme de comportament , ceva afecţiuni psihice , urmează tratamentul şi totul va fi bine . Sper ca , cel puţin astăzi să te găsesc mai puţin agitat , aşa încât să înţelegi ce îţi voi spune . În primul rând , dacă citeai atent , ai fi găsit mai multe greşeli , ( apropo , . . – . . se scrie cu cratimă ) pe care mi le asum , căci , răspunzându-i unui imbecil nu cauţi să fii calofil , apoi , stâlcirea acestui nick ce nu înseamnă nimic denotă infantilismul gândirii tale si nu face altceva decât să năruie toată construcţia pe care , mintea ta bolnavă , uzitând de vocabule pretenţioase , ( via – vivat – dex ) , de citatde traduse pe google translate , o construieşte – într-un avânt bovaric , pentru a ascunde rinocerul plin de spume care eşti – şi te lasă în toată splendoarea ta de troglodit . Niciun om sănătos la cap n-ar aduce în discuţie sindromul Tourette , confundând metafora şi ironia cu verba licenţioasă , atât timp cât propria exprimare de pe blogul personal e mai degrabă încadrabilă respectivei afecţiuni , decât doctă . Încă o dată , urmează tratamentul , fii ceea ce îţi permite intelectul , iar pe viitor , când mai mergi în Franţa , nu mai fă ţara asta de râs , dă-le-n colo de furtişaguri şi de cerşit , pune mâna şi munceşte .

  8. Un coleg de breasla de-al dumitale, scria pe bloguletul lui urmatoarele slogane intr-un top al celor mai penibile sloganuri:

    Multi vand, putini cunosc !
    Dincolo de trecut
    Produse de marca on-line
    Un pc pentru orice buzunar !
    Noi nu va punem pe drumuri !

    Poate astea vi se par „cul”, doar sunt pe intelesul vostru, fara „basini”.
    Va salut!

  9. Andreea G, te referi la breasla oamenilor care sesizeaza tampenii si rad de ele? Din fericire, exista destui colegi in ea si cei mai multi dintre ei nu scriu cu virgula intre subiect si predicat, ca tine, asa ca brusc are sens de ce nu pricepi nimic si te enervezi aiurea. Singura explicatie pentru felul in care dai buzna spunand nimic coerent e ca esti autoarea sloganului brutariei Concordia, caz in care, zau, in loc sa te certi cu oamenii pe net, mai bine ai multumi cui crezi de cuviinta ca n-ai sefi cu logica la ei.
    Cat despre presupusul meu coleg de breasla, habar n-am la cine te referi, dar are dreptate, sloganurile astea sunt imbecile si daca le adunam laolalta putem rade de ele mai eficient. Dar pana la urma, asa, ca pentru o baba cul cum sunt eu, poti sa explici o chestie? Inteleg ca ironia omului la adresa acestor sloganuri ti se pare indreptatita, dar sentimentele mele fata de sloganul brutariei Concordia, nu. Unde anume sesizezi tu o diferenta de sens si calitate intre cele sloganurile alea si cel de mai sus? E un raspuns pe care, te asiguram, il asteptam pe cuie.

  10. exagerati, exagerati, exagerati
    zic si ieu, parafrazand pe nustiucine care spunea adânc: da, da, da. sau: invatati, invatati, invatati. sau parca: nu, nu, nu. ceva asa.
    etimologic, cuvintele evocate de andreea G in aceeasi fraza, adica „basina” si „cul”, sunt dealtfel foarte apropiate. ambele din latina vulgara. deci vulgare. asta e situatia.
    daca „basina” seamana cu „basica” si cu „vezica”, atunci „cul” nu este decat traducerea in franceza a neaosului „cur”. de unde si proximitatea de care vorbeam mai sus.
    spre surprinderea mea, se pare ca exista expresia „a avea basini in cap” in sensul precis folosit de petronia.
    despre „Modelăm aluatul pentru o nouă viaţă”. mah, mie de la inceput mi s-a parut o lozica faina. nu pot sa-i dau dreptate petroniei, caci sunt poet. umpic refutat, da’ astea-s conditiile vitrege in care suntem obligati sa traim. pe cand ingredientele aluatului nu traiesc, nici inainte, nici dupa modelare, exceptie facand cazul cand din acest proces, cu sau fara foc, iese ceva care pare a avea o noua semnificatie pentru astia alde noi, care traim si avem privilegiul sa apreciem. c-o fi pâine, c-o fi opera de arta, revine in samsara asta prin cei care mananca sau privesc sau miros sau dorm sau fac dragoste. aici sa exagerez si eu umpic, nah. da’ hai ca m-ati inteles. aluatul chiar trece in alta „viata” desi nimic din el nu traieste biologic. focul, petronia, are aici rolul lui creativ si nu distrugator, cum bine stii.

    andreea G, toate bune si dolofane, problema nu e ca n-ai avea dreptate aproape mereu, ci ca asta n-are haz. fii deci atenta cand o sa vrei sa-mi aplici lovituri cu obiecte contondente virtuale, fa-o cu haz.

    La multi ani, zapacitilor !

  11. Interesant ceea ce scrii tu aici. Oare dureaza mult sa compui „nebuniile” acestea de articole. 🙂

  12. aha. aha .aha.
    corect. corect.
    Mie imi place de Petronia si as avea grija de zapa-kitul de montat tunul pe alde Concordia Bakery. tare frumos la voi.
    La multi ani ! … mai 🙂

  13. Oamenilor, înainte să mă apuc de dormit am băgat un pic nasul prin debaraua blogului, ca sa-i urez chestii de bine lui Akismet (şi mai ales sa-l rog să înceapă anul frumos,iertandu-mă ca i-am pocit numele atât timp, ca o babă chioară ce sunt). Cu ocazia asta, am pescuit de acolo nişte comentarii, unul dintre ele chiar la postarea asta. Nu pricep prea bine ce-i cu ei (atât comentariul, cât şi comentatorul,adică), dar deduc ca omul (da,altul!) are ceva cu unul din noi, ceea ce este îmbucurător. Restul de cuvinte mâine, pentru foarte simplul şi omenescul motiv că aşa.

  14. 😆

  15. mai=măi băbătiilor, că mai sunteți… și sunteți bine!
    văăd.

  16. e suspect ce se intampla.
    nu, am zis gresit. e suspect ce nu se intampla: nimeni nu ureaza
    aici un nonsalant „lamultiani 2013”?
    unde a disparut galanteria? cum naiba sa inceapa bine anul 2013 daca nimeni nu-i ureaza ceva si lui? ieu nu mai inteleg nimic. poate ca o fi scazut noaptea sau asa ceva.

  17. La multi ani mai!!!

  18. a ramas blogu pe mâna lu’ azrael kismet, hî?

  19. Nu, nici pe mâna lui Aschiuta Mehmet, aman, aman !
    Da’ de ce-ntrebi ?

  20. in primu’ rând ca se zice: „mersi de intrebare, mai poftiti pe la noi”
    in al doilea rând ca alta e intrebarea. ea se adreseaza chiar dvs, musiualexandru, maestru in artele culinare, artere, atele, télé si altele. intr-o zi m-am trezit in casa cu un fel de scoici pe nume „huitre”. ptiu. acuma cum le prepar. in primu rand mi-a fost imposibil sa le deschid, dar am reusit cu siretlic. nu mai zic ca e rusinos, dar sa fie clar: tot ce e rusinos e si sanatos, sau naturalia non turpia. sau ce? nu ma intreba iar de ce intreb.
    in faza a doua am scobit cochilia de mucilagiul scârbos – pe care l-am depus cu atentie in cutia speciala de deseuri biodegradabile. mersi, un gest frumos pentru mediu, da. in faza a treia am oparit bestia. in faza a patra am pus fata de masa si accesoriile regale: furculitza… hm, da’ n-am timp sa insir aici toata lista, mai încet cu pretentiile, ca ma enervez. bun, chestia e ce fac in faza a cincea, atac cu dalta numaru’ 3 ? oare trebe sa mestec toate scoicile alea sau sa contemplu sidefu’ din interior in timp ce beau vinu’ ala?
    astept nerabdator sfaturile dvs, pentru data viitoare. nu spun cum am facut ieu, ca e rusine. dar tot ce…
    ah, iar am scris un rondel.

  21. – scoicile alea – nu le mesteci, altceva tb facut, cam rusinos e drept, dar … rondel.
    – vinul ala – care vin ?? … ?m?
    vinul de la brutarie, pisemne :))
    ah, dar felia de pepene murat a lui Peracle cica imi face cu ochiul, ah

  22. pana mai astept cu sfaturile culinare, sa mai pun o intrebare. tot pentru un maestru al artelor culinare. intr-o zi eram foarte prost dispus si hai sa pun masa cum trebe, tacâmuri de argint (de la pui de argint), sfesnice de argint si lumanari de argint. n-am decat de aur, merge si-asa? nustiu. si in timp ce testam cu aurul, apare un tip si se aseaza la masa. direct, fara sa zica macar un „sa aveti o zi buna” sau ceva si mai sublim, din folclorul contemporan. nimic. da’ nici eu. si asa, din nimic in nimic, aflu ca nu mai aveam supa si ca nici cartofii nu erau fierti. mi-am descarcat naduful si i-am explicat cat de bine as duce-o daca nu m-ar incurca prezenta „cuiva” si ce daca e frig afara. cu toate bazaconiile astea pe cap, ce meniu ar fi fost mai indicat? da, asta era intrebarea pentru maestrul in artere culinare. artele culisante, ma rog. dar in mijlocul intrebarii observ ca amicul asezat la aceeasi masa cu mine disparuse. mai pe urma am aflat ca fusese un înger. mda. l-am ratat. an angel at my table. vine o data sau de doua ori in viata. eh, nu-i nimic. o sa pun alta intrebare.

  23. Așa. O căruță de răspunsuri datorate, ca o babă uitucă ce sunt. Mă scuzați, afară e frig, pisicile vecinilor, borcanul cu dulceață din debara, ficusul mătușii din Veneția etc. Știți voi.
    În primul rând, Maja Desnuda, noi întotdeauna exagerăm, mai ales atunci când avem dreptate. Și sigur că expresia există, pentru că dacă nu exista trebuia inventată. Cât despre înclinațiile poetice ale fiecăruia, astea sunt chestii subiective, care pe cale de consecință nu-mi plac, dacă nu-mi aparțin. În cazul particular al operelor de artă, în general combinația dintre ele și foc nu e deloc recomandată, în afară de cazul în care vorbim despre ceramică sau metal și suntem de acord că Nero nu era un artist, ci un simplu psihopat. Dacă tot era caz de metaforă, de ce nu ceva cu hrănire, cu stomac, cu sucuri digestive? Mi se pare mult mai justificat decât a te concentra pe făină, drojdie, apă și sare, dacă tot vorbim de beneficiile pâinii și focului.
    Altfel, firește, la mulți ani buni și ție.

    Juliariasijulie, și mie îmi place de mine, deci suntem de acord. Suntem de acord și că, în general, nu-i bine să enervezi babe posesoare de arme automate, și, mai ales, sunt de acord că la mulți ani.

    Petronia, (da!) în primul rând ți-am zis de o mie de ori că pe Askimet îl cheamă de fapt Akismet, și faptul că ție ți se pare o greșeală, la fel ca și faptul că motanul Dragonilor e pisică, nu schimbă realitatea. În al doilea rând, ai dreptate (v-am zis că îmi place de mine, na): este foarte îmbucurător că oamenii au ceva cu noi, nu de alta, dar ai început să folosești topoarele la tăiat lemne, babă senilă ce ești, și tu nici măcar n-ai șemineu. Sau lemne.

    Maja des nuda, după postarea mea referitoare la „La mulți ani 2012”, nu pot decât să mă bucur că nu ne mai urează nimeni așa ceva, indiferent ce o însemna asta. E chiar foarte bine, pentru că, după cum știm, babele în general de-ale naibii fac invers.

    Costume sexy, nu putem decât să apreciem o urare venită din partea unui asemenea emițător. La mulți 18 ani și vouă, cred.

    Groaz, da, ca să compensez greșeala pe care am perpetuat-o timp de câțiva ani, am lăsat o vreme blogul pe seama lui Akismet (vezi, Akismete?) Când m-am întors, l-am găsit cu trei sute de kile mai gras, râgâind litere și curgându-i bale din semne de punctuație. O priveliște destul de neplăcută, așa că l-am pus să alerge după niște IP-uri. Nici n-a dat răspunsurile pe care i le pregătisem, așa că probabil o să revină destul de repede la forma lui ideală.
    Cât despre scoici, mă tem că, în primul rând, nu pot să-mi imaginez ce naiba le-ai făcut. Încerc cu disperare, bag în ecuație chei franceze, șublere și un aspirator, dar am senzația că nici nu mă apropii de adevăr. În al doilea rând, nu pot să te ajut cu recomandări, pentru că n-am putut niciodată să mănânc chestii cu consistențe grețoase. După mine, faza nr. 3 ar trebui să cuprindă un vârf de cuțit de ciment, dar na. Să nu dai vina sau factura de la dentist pe mine. Cât despre vin, albul ăla divin al lui Alexandre, ce era…? Mmmm, da: Cour Cheverny 2007, Le Mûr Mûr de la Gaudronnière. Dacă nu se potrivește, aruncă gelatinozitățile dezgustătoare și concentrează-te pe vin.

  24. Ma intreb daca limbajul de lemn pe care il auzim, de multe ori, doar daca ne uitam la tv, nu intra in categoria asta?! 🙂 Nu suntem perfecti, insa daca suntem constienti de asta suntem si putin intelepti. Daca, in contrar, nu acceptam ideea de a fi contrazisi sau de a fi ceva mai bun decat noi sau decat monumentala noastra opinie, cred ca e cazul sa ne maturizam sau sa mai citim. Un pic mai mult.

  25. Claus web, de când am observat că destul de logica sintagmă de introducere a unei știri și captare a atenției ăluia care se uită la știri cu cârpa de praf în mână – „este vorba despre…” – a fost înlocuită cu stupida prescurtare (cred ei) „vorbim despre…” – parcă ar fi un grup de terapie, nu o situație în care unul vorbește și restul ascultă – da, absolut. Nu sunt sigură că pricep la ale cui reacții și lacune te referi în ultima parte a comentariului, așa că o să răspund că, în general, da. Și în caporal la fel.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s