Reformă electorală ! Pentru scrutinul cu voturi contra !

Babelor,

Haidi, gata. Ia lăsaţi pasienţele, ferparele, nitroglicerinele, purgativele, andrelele, varicele, zaţul cafelei şi chiseaua cu dulceaţă, dezlipiţi-vă urechile de pe uşile vecinilor, pudraţi-vă niţel negii, puneţi-vă ochelarii pe nas, un deget de ojă pe firul de la ciorap şi fiţi atente, că treaba e peste măsură de serioasă, facem reformă electorală. Deci mă. De unde a pornit ? Uite de unde. Citeam zilele trecute un bilet scris de un binecunoscut cetăţean gânditor, de naţionalitate mare iubitor de-nţelepciune. Nu, mă, nu mi l-a vârât mie pe sub uşa de la baie, era un bilet scris pe un blog. Pe un blog al lui, care de fapt nu e al lui, e al unui jurnal, care jurnal e al unui trust, care trust e al unui alt cetăţean, care cetăţean e posesor de trust. De presă, nu de construcţii. Trustul. Aşa. Oricum, nu contează. Până aici e clar ?

Buuun. Eh. Domnul cu pricina aşternea în biletul lui câteva reflecţii pline de dezamăgire vis-à-vis de halul mult preascârbavnic în care se dau prin părţile noastre bătăliile zise politice. Constat sans appel : scuipaţi, huideo, zborşeli de zarzavagioaice isterice, bălăcăreli mocirlifere, secante ambientale la ţurloaie, asmuţeli sub centură, poale-n cap, guşaţi isteriformi, huo-ai-furat-etee-buei-parcă-tu-nu-furi, bref, impresia e că marea cotoială electorală seamănă mai degrabă a raclure de fond de bidet. Acum, că aşa se-ntâmplă dintotdeauna şi că ăsta nu e deloc un specific naţional, e altă saramură. Nu ne face mai breji, dar trebuie spus. Măcar aşa.

Însă ce e drept e că atunci când zbaterea disperată pentru oploşirea juisivă şi parvenită a derierului personal pe catifeaua unui fotoliu de ales al neamului presupune un covor de bombe murdare întru terciuirea contracandidatului duşmănit, când crezul politic (moamă, cum sună !) are aceeaşi putere de convingere ca şi aripile porcului, când îndemnul la vot e adesea un îndemn de a nu-l vota pe ălalat – l’autre –  sufragiul universal nu poate decât să devină, la rândul lui, un simplu cartonaş roşu. Sau vote-sanction, cum se alintă franţuzul. Altfel spus, setare by default, chestie care dă democraţiei funcţia unei perechi de cârje pe care se sprijină şontâcăind mersul trebilor amputate de ceea ce se cheamă common sense.

În biletul lui domnul de care vă spuneam conchidea către sfârşit că un asemenea vot, născut din instinct, scârbă, toane şi ură viscerală nu e democratic. Nu se pune, cum ar veni. Adică e zbârcă. Ţui. Eh, uite, vedeţi, cu asta nu sunt eu de acord, oricât mi-ar fi de greu. Pentru că se pune. Din păcate, se pune, fincă în fişa postului de alegător nu scrie nicăirea că ştampila trebuie aplicată cu bun simţ, inteligenţă, socoteală, clarviziune, cumpătare, discernământ, cuminţenie, luciditate, alcoolemie zero, delicateţe, fair play sau gingăşie. Sau tact. Sau mai ştiu eu ce. Curtoazie, chestii de genul ăsta.

Aşa că până una-alta, în faţa unei urne (nu cu cenuşă, mă), boschetarul care doarme-n şanţ cu Săniuţa-n buzunar şi Ph. D.-ul în biologie moleculară sunt egali. Un vot pe cap de şeptel, punct. De la asta pornim, că n-avem încotro.

Şu atunci uite ce facem. Dacă tot se duce norodul la urne ca să puie ştampila pe unii doar ca să nu iasă ăilalţi, atunci însemnează că răbojul oricărei seri de alegeri suferă cronic şi incompresibil de o lipsă imensă. Anume aia a voturilor contra. Ăştia care fac legi, când îşi supun câte una la vot, se lasă cu da, cu nu şi cu abţineri. P-ormă tot ei ne dau referendum-uri. Băi, ia zi, vreţi aia ? Tot aşa : da-nu. Şi-atunci naţia de ce să-i aleagă pe ei doar cu voturi pentru ? Cum să spuie individul lambda, confruntat cu dilema alegerii entre la peste et le choléra : băi, p-ăsta şi p-ăsta şi p-ăsta nu-i vreau, da’ nu-i vreau, e clar ?

Practic : să zicem că electorul, că alegătorul, adică cetăţeanul care posedă drept de vot, drept pe care vrea să şi-l exercite, se prezintă la secţia de votare. I se cere un act de identitate oarecare care poate să fie şi al lui, după care se verifică dacă e viu cu ajutorul câtorva întrebări de cultură generală cu răspunsuri multiple (tot la alegere şi alea) şi – le cas échéant – se stabileşte că poate vota. E, aici e şpilul. În loc să i se dea o ştampilă, ei bine, să i se dea două. Nu una. Două. Două ştampile. Una cu pentru şi ailaltă cu împotrivă. Sau, ca să fim aşea, pă trend, o ştampilă cu like şi una cu dislike. O să-mi ziceţi că aia cu like poate fi folosită şi ca dislike dacă o răsucim cu o sută optzeci de grade. Nu. Nu e bine, fiindcă se pot crea cazuri litigioase destul de supărătoare dacă în momentul aplicării ştampilei votantul nostru are, spre o pildă, un junghi, un cârcel la poanieu sau o criză de epilepsie ori de tetanie şi iese azimutul pe dos.

Deci două ştampile. Toţi ăştia, candidaţii Adunărei Elective, toţi pot primi în pătrăţica sau în cerculeţul lor de pe buletin câte o ştampilă. Una singură, indiferent care (sau pot să nu primească niciuna, nu e obligatoriu). Cu ocazia asta avem şi ceea ce se cheamă vot capacitar, şi vot plural şi pe deasupra intră automat în calcul şi voturile albe. Doar vot cenzitar n-avem, câtă vreme avem cotă unică de impozitare.

Aşa. Rezultatul fiecărui candidat îl exprimăm frumos sub formă de scor, rămâne însă să vedem dacă e ca la fotbal, adică dacă un şapte la cinci e mai prost decât un patru la unu.

Nu-i aşa că e absolut splendid ?

 

Pa, vă pup,

Fiţi cuminţi.

Anunțuri

20 comentarii

  1. tinere. m-am saturat urât de tot.
    cu toti ganditorii lui oficiali, foarte intelepti si foarte bine platiti de jurnalele pe care suntem obligati sa le citim, poporu român e tot al dracului. stie el mai bine: voteaza cu cei mai cunoscuti banditi si NU cu obscuri cetateni care pot fi suspectati de caracter onest.
    voteaza valori SIGURE.
    terminati deci cu prostiile.

    acuma despre evolutia situatiei: se va reînnoda traditia batailor electorale, intrerupta de cateva zeci de ani de comunism prea blajin. bataile se vor executa in preajma birourilor electorale si in caz de intemperii, chiar inauntru. alegerile se vor pune de preferinta
    iarna si iarna de regula in preajma ninsorilor cu acelasi nume. se vor pregati bulgari calibrati, oameni de zapada pentru mentinerea ordinii, morcovi, nasturi si alte accessorii inconturnabile.
    na.

  2. Ce zici tu acolo nu e batalie, e meci amical cu rezervele si seniorii. Chestii din alea caritabile cu flori si pom-pom girls. Calibrezi tu bulgarele cât vrei, daca nu pui o piulita de sina de tren în el sau niste cioburi degeaba. Aia ordine.

  3. am pus iecspré bulgarii, sa vedem cine baga umplutura neconventionala, si ieti. ieti cini. se putea?

  4. Putem umple si bulgarii, si bulgării, în fond. A propos, Petronia are o reteta de bulgăre umplut si mai si. Fiole cu vitriol, napalm, dinamita, anthrax, uraniu îmbogatit.

  5. auleou. raspunsul meu e ca mâine trebe sa vii cu taica-tau tuns la scoala. sau asa ceva.

  6. Tinere domn, confunzi. La mine sectia de votare e la un Aprozar, Piticugras are sectia de votare la frizerie. Si daca votul nu e obligatoriu, tunsul si scoala sunt cu atât mai putin obligatorii.

  7. domnule, nu incerca sa ma perturbezi, ca eu am studiat si la scoala confuzionala. daca votul nu e obligatoriu, atunci scoala si tunsul sunt obligatorii, asa e corect.
    ce e corect e musai obligatoriu, dar si reciproc, daca-ti zic.
    si nu, nu vreau pitici gratis. nici macar de la aprozar.

  8. Poporu roman e un popor cultivat, elevat, olecutica pesimist pina la prima cinzeaca. Poporul roman voteaza sartrian, dupa cunoscutul principiu l’enfer, c’est les autres.

    V-am lasat, ma duc sa-mi fac cont pe hi5 cu numele Iussuf_Sartriani.

  9. Că cinzeaca dizolvă toate constrângerile sociale, e un principiu vital universal valabil, Dragoane. Mă rog, la ruşi se-atacă mai puternic, cu miză dublă: sto gram.
    Cât despre vot, eu zic că ai noştri se călăuzesc după principiul ăsta: „l’égoiste, c’est celui qui ne pense pas à moi”. Eugène Labiche. Labiche citit Labiş, cuţulache citit cuţulaş.
    Aşa.
    Şi ia stai, la tine au băgat ăia Satriani-n megafoane la secţia de votare ?

  10. http://cavalerulkilluminati.wordpress.com
    Interviul care va va schimba viata!!!

  11. Neah, eu cred ca principiul e, de fapt, mult mai elevat. Decantat dintr-o intelepciune popolara cu lunga traditie: mai bine sa plinga si ma-sa, nu numai mama.

    Nu stiu nene ce-au bagat astia la megafoane ca am aplicat ceea ce pe vremuri se numea vot de blam. La toti. Da’ daca ar fi sa le propun eu un playlist, le-as propune Elend – Les tenebres du dehors (pe care, apropos, daca nu-i stii, ii recomand. frantuji d-ai matale. numa sa asculti in casti, macar prima data pina afli cam cum sta treaba, sau cind nu sint frantuzoaicele matale prin preajma. poloneza rezista, aricii se fac ghem)

  12. Cavalerul Kil-Luminati, multumesc de invitatie, da’ nu vreau sa-mi schimb viata. Am schimbat-o ieri, asta noua miroase inca frumos. Daca veneai si tu alaltaieri…. eheheiii

    Ah… si zi-i lu’ nenea ala care scrie la tine pe blog sa ia o carte de ceva psihanaliza, recomand un Jung, de par examplu, sa vada ce poate emite un om simplu da’ schizofrenic, isteric sau ceva similar. Sa vezi nene simbolistici acolo.

  13. Dragoane, am confundat castile cu difuzoarele. Cu frantuzoaicele înca nu s-a petrecut nimic. Doar motanii s-au zburlit si si-au dat urechile pe spate. Dar s-au dat mai aproape s-auda mai bine.

    Pentru ca n-am apdeitat, dar preacinstitele case musiualexandresti au fost obligate întru adoptiune de un al doilea cotoi. Sergio. Mâine-poimâine pun Brigitte Bardot pe sonerie daca o tine tot asa cu manejul. Vorba aia: unde e loc de patru, e loc de sapte si unde e loc de sapte, e loc de cinspe.

  14. Alecule, bag seama ca te pregatesti de pensie. Mai ai pina la 20 de patrupede paroase, da’ mai ai ceva timp. 2-3 serii de pui si se rezolva. Sa vezi atunci razbel cind vin aricii la crontanele.

  15. HolyyyyCrepessss,, n-aveti ??? macar 13 LMA !!!!!

  16. Dragoane, ca babe tu stii ca noi suntem trecute de mult de vârsta pensiei, chestie pe care n-o avem finca unu) noi traim din rente si avere si doi) n-am avut niciodata salar. Douazeci ? Oh, nu ! Pâna atunci castrez vecinii. Ca de la ei emigreaza bestiile.

    Sergio însa e de pastrat. Atâta vreme cât se satura cu choucroute, orez, compot de visine si millefeuille e mai de pret decât Puck, Luck, Fuck, Schmuck, Truck, von Glück si decât a saptea, pisica de argint.

    Windwhisperer, LMA avem. Laryngeal Mask Airway. Vreo paispe. Tragem pe nari protoxid de azot prin ele.

  17. Cum a scăpat apostolul asta al nonsensului de Akismet nu ştiu. Se vede treaba ca decizia pe care am luat-o, chinuită de remuşcări ca i-am pocit dislexic numele atât timp, anume sa-l bat o vreme pe spate cu simpatie, în loc sa-l bat cu bâta, până la urmă nu-i prieste foarte mult. Exact cum bănuiam.

    Dringhill, mulţumim, da’ nu primim cu iluminatul. Doar dacă eşti de la Enel, caz în care sper ca ai ciolane rezistente, fiindcă am de reclamat nişte chestii în legătură cu nişte contoare.
    Pentru ca există, totuşi, un risc destul de mare să vorbeşti serios, şi în caz ca ai misiune să revii să vezi efectul misionarismului tău, mânca-te-ar baba de misionar ce eşti, simt nevoia să te anunţ că există motive destul de convingătoare pentru a explica fenomenele descrise în general de cei care au murit şi au trăit să povestească drept manifestări ale creierului hipoxic. În special fenomenele vizuale, cu luminiţa de la capătul tunelului, uşa luminoasă, entităţile luminoase etc. Am leşinat de destule ori ca dau dreptate acestei teorii şi să o completez şi eu cu o mărturie proprie, pe care poţi să o citezi: tunelul luminos e o oroare sinistră. La fel ca şi spamul propovaduitor.

  18. Petronio, da’ tre’ sa recunosti ca e nostim argumentul asta, al inocentei, cum ar veni. Adica omul e atit de simplu ca nu avea cum sa vina cu asa simbolistica cu de la el putere (nu stiu cu ce simbolistica a venit ca eu putere sa ma uit la covorul lui pe perete n-am avut).

    Sa fie vreo 2 zile de cind dezbateam cu Dragoanca un subiect similar (pornind de la mizeria aia cu bifidele) cind m-am lansat eu in dezvoltarea ideii ca, data fiind inflatia de iluminanti, daca ar veni acu’ un profet adevarat (suspendam momentan latura rationala), si alea alea… nici nu m-a lasat sa termin, a incheiat ea mai mult decit potrivit: tare tigarea, mosule!

  19. in schimb akismet (no, no kiss please) mi l-a arestat pe al meu. nu ca era mai pitoresc decat al iluminatului ci probabil dintr-un capriciu cam asa: si cu si fara, tot aia. zicere de aur, rupta din „indreptarul român de vorbe folositoare”.

  20. Eh, nu ti l-a arestat, ti l-a bagat în carantina. Gen dumneavoastra cu ce problema… asteptati aici sa sun la domnu director… don’sef, e unu aici care cica are randevu cu mneavoastra ce sa fac cu el – samd.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s