Descoperire căcătoare

Oamenilor,

Mi-am dat seama de ceva, adică tocmai am avut un din ăla, cum îi zice… Na, dacă mă uitam şi io la filme cu eroine nefutute cu psihic futut, la fel ca orice babă normală, poate ştiam. Un breakthrough, da, aşa.

Pentru că mă cunoaşteţi, probabil credeţi că breakthrough-ul meu e despre cum singurul mod de a ne asigura că n-o să mai auzim de Zâna Surprizelor şi Făt-Frumos al Concertelor De Crăciun La Infinit e să-i împachetăm urgent cu destinaţia Uganda. Ceea ce ar putea dura ceva, pentru că sigur unii dintre voi, ăia care hrănesc şi câinii vagabonzi dintre blocuri, ar insista să le lăsăm şi puţin aer în cutie, dar n-ar dura atât de mult încât să nu merite.

Totuşi, nu. Breakthrough-ul meu nu la asta se referă, cel puţin nu acum. Ăla e mai mult un breakthrough de ora 14.
Ce am realizat eu acum, la ora 4 am, este care-i cel mai mare avantaj pe care smartphonu’ l-a adus omenirii civilizate. Şi anume, internet pe budă. De-abia de-acum putem spune că toate posibilităţile ne sunt accesibile şi că limita e cerul. Sau hârtia budală, care vă sună mai departe. Pentru că de-acum înainte, oamenii de pretutindeni (mă rog, de pretutindeni unde există wifi, adică de pretutindeni care contează) vor putea petrece pe budă cele minim cinci minute necesare unei căcări ca lumea în singurul mod în care nu simt că pierd aiurea timp preţios, pe care ar putea să-l petreacă în moduri mai folositoare, de exemplu spionându-şi vecinii, dându-şi pantofii cu cremă sau uitându-se la porno: pe net. Pe Facebook-ul altor oameni care se cacă, sau văzând cum va fi vremea în weekend-ul în care plănuiesc să plece la munte, sau uitându-se la porno.

Lucrul trist la această descoperire care va schimba faţa lumii (gândiţi-vă la publicitatea ţintită, în sfârşit ar avea sens reclamele la hârtie budală!) e că nu-mi aparţine doar mie, ci şi piţigoiului Peracle. Ieri s-a întors de la plimbarea de seară cam încetoşat, dar cu un telefon. Dacă vă lipseşte un telefon, plângeţi aici. În fine, Peracle s-a închis de-atunci în baie şi-a deschis uşa doar cât să-mi comunice că a dat like paginii de Facebook a lui Dumnezeu. Pare traumatizat de ceva, mi-e c-a dat iar de vreun panou publicitar de-al poetului Dedeman. Pentru că poetului Dedeman nu i-a ajuns o singură ediţie de opere complet cretine, ci a recidivat şi a împânzit oraşul cu unele care fac din apelativul „cretine” un compliment. Dar ăsta e un război pentru altă zi. Astăzi, să celebrăm momentul din care nimeni nu mai poate nega că smartphonu’ e, în general, un telefon de căcat.

Anunțuri

4 comentarii

  1. si eu am ajuns la concluzia ta

  2. cu totii, cacaciosi sau curajosi, ne-am gandit la aspectu´asta, da´ numai matale ai avut stapanirea de sine sa-l zici in atatea cuvinte

  3. Waltzing Matilda, am întârziat puțin cu răspunsul pentru că am fost nițel ocupată să scriu despre sfârlofilia solzogardă a gumiriciului ferloscios. Pentru că sunt sigură că abia aștepți să citești studiul și vreau să te scutesc de ore întregi de căutări frustrante, îl poți găsi în jurnalul științific oficial al comunității oamenilor care scriu despre chestii la care nu s-a gândit nimeni niciodată, „Originallobsessiophilia”, nr. 7834, an 2013.

    Elza, după cum s-a demonstrat, toată lumea a ajuns la concluzia mea, cu diferența că eu sunt cea mai calmă.

  4. Haios articol, in felul lui


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s