Cine n-are bătrâni să nu scrie

Oamenilor,

De ceva vreme mă lupt greucenește cu niște chestii mișto, pe care o să vi le povestesc odată. Acum simt nevoia să zic doar că unii cetățeni din toate domeniile, dar mai ales din alea teoretice, scriu terorist. Așa de prost, de greoi, de încâlcit și, pe scurt, de cu bășini în cap, încât simți nevoia să te dai cu capul de un perete în rânduri atât de dese și de strânse încât să faci armata Coreei de Nord să plângă și să se sinucidă. Nici măcar coloana sonoră de la Game of Thrones, altfel un fundal perfect pentru cam orice activitate omenească, fie ea intelectuală sau de compunere de frigănele, nu te poate salva.

Să luăm, de exemplu, istoria artei. Complet arbitrar, să luăm domeniul ăsta, faceți-mi pe plac, că sunt babă traumatizată și cine știe ce draci mă apucă. Da? Bun. Unii oameni din domeniul ăsta scriu prost, dar cu conținut mișto. Să-l încadrăm aici pe Răzvan Theodorescu și să lăsăm situația așa.

Alții, mult prea mulți alții, fac gargară cu trei idei pe treizeci de pagini. Și nu mă refer doar la Pavel Șușară. Sunt mulți, chiar tineri, ceea ce e grav. Cel mai grav și mai grav e însă că, după lupte de calibrul mitologiei grecești (partea ante-Olimp, aia mai mișto), după fraze care uită și ele însele despre ce-i vorba în ele până ajung să se termine, gâfâind ca un astmatic care tocmai a traversat înot Canalul Mânecii pe furtună de gradul 5, dai de ceva care te face să râzi cu lacrimi. Spre exemplu, aproape de sfârșitul unei fraze care ține o pagină jumate, dai de convingerea unei autoare că există „deceniul 20” în secolul XX.

Ca să râdem cu toții, poftim: „Figurația tipologică a început astfel să facă loc tot mai des, încă din primii ani ai deceniului 20, portretului propriu-zis, exact în momentul în care acest gen ieșise – cu minime excepții – aproape cu totul din practica artistică de rang înalt a artei occidentale.” (Amelia Pavel, Pictura românească interbelică, Meridiane, 1996, pg. 32). Dat fiind că chiar nu știu cum ar arăta transformată în cifre arabe data asta, tocmai mi-a crăpat capul. De râs. Și asta nu e bine.

Oare de ce ia toată lumea drept figură de umor principiul ăla – „Nu ai înțeles un lucru cu adevărat dacă nu ești în stare să-l explici bunicii tale”? Nu e o glumă. S-ar putea să fie chiar cel mai important principiu formulat vreodată de Einstein. Dacă nu-i aparține pe bune (nu știu sigur, eu și Albert nu prea vorbeam în perioada aia), atunci e cel mai important principiu pe care ar fi trebuit să-l formuleze.

Așa că vă rog: dacă mă vedeți c-o iau pe arătură vreodată, dați-mi o scatoalcă după ceafă. Sunt o babă scundă, e ușor.

Anunțuri

6 comentarii

  1. Babo, cind a zis aia Einstein era suparat pe Mecanica Quantica, nu voia sa accepte si pace ca Barbosu’ joaca zaruri. Asa ca i-a zis lu’ Heisenberg ca daca nu stie sa-i explice de ce si cum, inseamna ca nici el n-a inteles nimic.

    Cred ca putem fi de acord ca exista lucruri, mai ales chestii teoretice, care nu pot fi explicate prea usor lu’ mamaie. Mai ales alea care se dovedesc contra-intuitive (apropos de asta, am gasit un forum americanesc pe care unii se chinuie de mama focului sa demonstreze ca pamintul e plat si gravitatia „just a stupid and improbable theory”). Dar pentru cazurile astea putem formula in sensul „Nu ai înțeles un lucru cu adevărat dacă nu ești în stare să-l explici coerent si eficient cuiva care are cit de cit legatura cu subiectul”.

  2. Păi oricum parte din premisă e că-i imposibil ca bunica să nu se priceapă la toate. Adică na, nu știu ce bunici ați avut voi.
    Cât despre forumul creierelor plate, nu mă mai surprinde nimic după ce am descoperit că niște prieteni au dubii în legătură cu vaccinurile, dacă-ți mai amintești discuția noastră despre asta. Niște prieteni din categoria „copil pe drum”, deci o să fie hm.

  3. Tot americanii au gasit si modalitati mai simple de exprimare. M-am uitat ieri la o bucata dintr-un filmulet in care unul zice ca el e Iisus. Ba si-a facut si cult pe chestia asta. Ba chiar il urmeaza multi. Si cum facea el sa le explice ce si cum? Iaca scria mare pe o tabla intr-o sala de conferinte: „I am Jesus. Deal with it”

    Asa ca nu inteleg de ce se straduies ai nostri sa se piarda in fraze kilometrice cand e … atat de simplu. Deal with it.

  4. clar ca citatul vorbeste anii 20, adica intre 1921 si 1930, ceea ce face un deceniu. e adevarat ca nu se spune „deceniul 20”, dar ma-sa mare, sunt alte ditamai greselile de corectat pe lumea asta. si uite-asa te-ai facut acum cu o scatoalca de la mine, in lipsa lu Alberto ala al tau de care zici ca inca nu-ti era complice. nu conteaza ca mi-a fost usor ori ba, intreaba-te doar ce te-ai face fara alde gdoru.

  5. Andreea, bine, dar eu nu pot să deal with chestia asta. Și atunci ce fac, o omor pe autoare? Prea târziu. Îmi pun picioarele trecute pe lumea cealaltă să se înfigă în dosul ei? Asta nu sună rău, de fapt. Știe cineva ceva despre cum pot niște picioare-fantomă să dea un șut în cur unei fantome?

    Gdoru, interesant. Vrei să-mi spui, în baza acestei demonstrații, în ce secol suntem astăzi și, de acolo, în ce an?
    Am uitat disclaimer-ul. Numai scatoalcele motivate se acceptă, pentru restul vor exista represalii. Cum ar fi faptul că mâine o să ți se rupă o șosetă și o să găsești mâncare putrezită în frigider. E o pisică, nu e cal, stai liniștit.

  6. o vorba din popor zice ca o scatoalca de la gdoru inseamna un pas inainte pentru om. prostii. totusi, dupa cum bine spuneau ei grecii „pisica moarta din frigider nu-i ofranda de armistitiu”, asa si noi remarcam ca daca ziua femeii e „numai una si-am scapat”, apoi zilele babelor sunt multe si sunt chiar acum. dar sa fim rabdatori, frati greci.
    autoarea vorbeste de anii 20 interbelici. asta face 1920 si ceva, maxim 1930. daca ea zice „deceniul 20” e cam ciudat dar treaca. ar fi trebui sa zica deceniul trei, neah, dar n-ai mai auzit de asa ceva cam de pe vremea lu Cristos. sa comparam cu vorba englezo-americanilor „the 1920s” in traducere directa „anii 1920”. pai care ani mah, ca e unul singur, adica 1920 el insusi. dar nu, americanul ie mai cu motz, la el sunt mai multi ani 1920. precum la noi zilele babelor fata de una bucata ziua femeii. d-aia intreb spiritul tau interbelicos, petronia, n-ar trebui sa-i amendam mai întâi pe americani?
    si p’orma fie, kill me. softly.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s