Călătorului îi șade bine fără copii

Oamenilor,

Știu că scădere demografică și alte alea, dar trebuie găsită o soluție pentru transportul copiilor care să nu implice contactul lor cu restul călătorilor nevinovați. Cu autobuzul, trenul  și avionul nu se mai poate. Poate un teleportor special pentru ei, că-s mici și țac-pac le muți de ici-colo toți atomii (sau aproape, mă rog, ăia esențiali). Și așa la Operă nu mai au voie, ceea ce e un câștig pentru oamenii liniștiți la cap.

Niște compartimente speciale, sau ceva, ca pentru bagajele de mână în avion, unde să le pui apă, mâncare și desene animate până la destinație? Să poată respira, normal, că nu-s psihopată (ignorați pe oricine vă zice altceva, dar ziceți-mi numele lor). Dar să fie antifonate chestiile și impermeabile. Ar fi mult mai ușor pentru toată lumea: ei s-ar distra mai bine decât când sunt culeși de prin părul cetățenilor de părinți fără nici un chef să-i domolească, iar călătorii ar fi scutiți de lupta cu propriile instincte criminale măcar o dată din 10.

Și trebuie făcut cumva să avem voie, legal, să-i împachetăm în cub cu latura de 30 cm. pe părinții care cred că odrasla lor e un monument de drăgălășenie în timp ce-ți bălește pe laptop sau îți roade telefonul, umplându-ți urechile de urlete prin trei perechi de căști puse una peste alta, cu volumul la maxim.

Nu cer să fie educați să nu se cațere pe capetele călătorilor, să nu ziceți că nu sunt babă rezonabilă. Dar măcar un fel de zgardă cu șocuri slabe, așa ca la câini?

Anunțuri

17 comentarii

  1. funny. dar as a mom of two tin sa ma sesizez. exact asa gandeam si eu pana sa am copii, poate chiar si dupa ce l-am avut pe primul :)) still, funny, cand se exagereaza ma deranjeaza si pe mine. dar sa impui lmite unui copil fooooaaaaarrrrrrtteeee mic e greu sie xtrem de gresit. poti insa sa ii distragi atentia si sa te joci cu el. nu sa il lasi sa se joace cu strainii…nici eu nu inteleg si nu suport de ce ii lasa sa umble asa, sa vada toata lumea ce dastepti sunt copiii lor. d-l goe style…dar in unele situatii nu prea ai ce face….

  2. tu erai în 336 cu mine şi cu fie-mea? 🙂

  3. @Aleca: stim prea bine ca vine momentul cand, oricat te-ai juca si te-ar preocupa el, va deveni interesat de orice altceva de prin preajma si scapa ca vitelu-n lucerna.
    Pe vremuri, in trenuri, compartimentele (sau vagoanele, nu mai stiu) din mijloc erau rezervate celor cu copii. Cand cumparai bilet, fie spuneai, fie te intrebau ei daca esti cu copilu’.
    Dar tot pe vremuri dadeau bilete de concediu alandala, asa ca am ajuns, cu mama si cu sora-mea, sa impartim camera la mare cu o babeta cam ca talica, Petruto. Cum eu ma smiorcaiam noptile dupa mamaia mea, s-a carat babone dupa vreo doua nopti albe cu tot cu fusta ei indungata :P. Creca s-a dus si a propus la sindicatul pensionarilor comunisti sa interzica plozii pe litoral in lunile aprilie-octombrie :P.

  4. problema e pusa gresit. evident copiii sunt nevinovati in chestia asta.
    daca suntem inteligenti putem gasi solutii, de pilda:
    1. parintii care-si lasa copii sa urle sa fie internati la azilul de nebuni pentru o noapte,
    2. in avion, parinti de „dl goe” sa fie transportati numai la bagaje, in custi cu televizoare care dau acelasi talk-show de pe antena doi pe toata durata calatoriei plus timpul de imbarcare-debarcare. fara apa.
    3. parintii de dl goe sa aiba tarif preferential pe autobuz, adica de 50 ori mai mare decat normal. macar de 15 ori?

    dar oare suntem inteligenti?

  5. ba se poate: taxi, compartiment rezervat si bilete business pe airbus, unde mamicile si kinderii au separeu antifonat si antiglont. am calculat eu si iese mai ieftin decat lobby la comisia legislativa. si mai ieftin ramane, totusi, tratamentul de autoimunizare cu tripleti.

  6. in acest nou comentariu sustin contrariul.
    anume ca omul adult e super-rasfatat, calatoreste numai cu avionul, cu autobuzul, mananca pe tableta cu cristale lichide, inghite numai emisiuni tv in timp ce scoate fum pe nari sau bea lichide alcoolizate etc.
    in loc sa mearga pe jos, sa faca baie, sa scrie carti cu pixul, sa iubeasca vrabia de la geam etc.
    monstrii astia de egoism care sunt adultii au uitat ce inseamna copilul, singurul animal mic care detine adevarul in stare naturala. adultii sunt curupti, deformati, isterizati, impurificati.
    singura solutie este ca fiecare adult sa gaseasca acasa dupa orele de program obositor linistea caminului prin care barza tocmai a strecurat cateva exemplare din acea faptura magnifica si oracaitoare. numai atunci omul adult va putea aprecia copiilor diferiti de ai sai, urletele lor pe note interesant de comparat cu cele alebinecunoscutei odrasle. numai asa va putea aprecia variatia in viata asta monotona. imi pare rau, dar asta se impune ca singura solutie viabila si cu crestere demografica spectaculara. chinezii au experimentat-o in secolele 2-7 si uite unde au ajuns. te uiti umpic?

  7. dr haus, ce facem, intre cele doua solutii propuse, cu adultii din categoria „am lucruri mai bune de facut decit perpetuarea speciei” care in timp ce merg cu avionul, autobuzul, trenul prefera sa se gindeasca la urmatoarea carte de scris, sa se documenteze pentru ea sau chiar sa o scrie cu pixul? Asta plecind de la premiza ca de la Mangalia la Satu Mare e oarecum ineficient sa mergi pe jos.

  8. Aleca, totuși, copiii foarte mici în general nu prea fac mare lucru în afară de urlat. Cu ăia care deja se mișcă e problema, zic. Iar ăia, spre deosebire de cei foarte mici, mai pot fi și dresați.
    Mi-ai dat, totuși, ideea unui somnifer ușor, fără efecte secundare, care să fie aplicat copiilor când fac scandal în locuri în care mai sunt și alți oameni. Ceva inofensiv, care să dea câteva ore de liniște și părinților, și, mai ales călătorilor. Care chiar n-au nici o vină.

    Boemul, depinde. Ați și coborât amândoi din 336 ăla?

    Nuschu, ai avut noroc. Dacă eram io, și din poveste se pare că m-ai ratat doar cu puțin, ceream la sindicat să se interzică plozii punct.

    Dr. Haus, nu zic că n-or fi nevinovați copiii în povestea asta, dar ceilalți călători sunt și mai nevinovați. Măsurile pentru părinți de care zici ar avea consecința rămânerii copilului în seama și grija călătorilor exasperați. Ceea ce nu știu, zău, dacă e productiv din punct de vedere demografic.

    Noemi K, ce propui tu acolo e o terapie de șoc care nu mă încântă. Ți-am povestit vreodată ce a pățit persoana care a vrut să mă vindece de claustrofobie închizându-mă într-un dulap? Ce-i drept, dulapul ăla avea și țepi.

    Dragoane, soluția lui Dr. Haus e doar aparent enervantă. Gândește-te puțin la posibilele efecte ale conștientizării de către părinți a faptului (cunoscut de tot restul lumii) că odraslele lor fac gălăgie la fel de nasol ca și copiii ceilalți și pun gaz pe aceleași instincte criminale. E, practic, soluția pentru paradoxul etern cunoscut ca „puiul ciorii”. Eu zic că merită, ba chiar m-am apucat să compilez o listă de destinatari. Sper că Dr. Haus lucrează, între timp, la lista cu copii-tratament, care nu poate fi alcătuită decât din cele mai exasperante creaturi sub 10 ani existente sau inventate vreodată.

  9. mofturi dle dragon, mofturi

  10. Toate cele de mai sus se aplică nu doar în cazul călătorului (autobuz, tren, avion), ci şi în cel a vizitatorului, respectiv vizitatului, că deh, niciodată nu se sţie când te trezeşti cu dulceaţă în galoşi (asta în cazul fericit), fiindcă dulceaţa poate fi lesne înlocuită cu altele mult mai neplăcute, piuneze, cuie, ori şi mai rău alte materii (asemănătoare gemului prin consistenţă, dar necomestibile în genere).
    Eu mă întreb dacă nu cumva ar putea fi folosite nişte anesteziante, în asemenea cazuri, vodcă, coniac, ţuică, că nu-i putem lăsa fără lichide, iar apa, sucul şi laptele sunt ineficiente 😉

  11. Babelor,

    Va citesc de 3 zile de cand v-am descoperit de mi-a cazut laptopul din brate si m-am trezit (la propriu) cu ochelarii pe sub mine. Era sa fac si-un infarct dimineata cand am vazut dragutul de laptop stand intr-un colt, rezemat de piciorul mesei din apropiere. Sa nu mai faceti de-astea ca nu-i frumos. Nu de-alta, da` nu mai am pe ce sa va citesc.
    Acu`… Uneori va citesc asa ca omu` normal la cap, cronologic, alteori fix pe dos, iar alteori, ca acum, citesc asa pe unde imi vine mie. Cand pe colo, cand pe dincolo, mai dau o pagina, mai sar 2, si tot asa. Un lucru e sigur: nu mai am mult si va termin. Sau mai bine zis ajung la zi.
    Si ca sa ajung si la problema care ma arde pe mine, va anunt ca am vazut in commenturile unui post (da, eu cand citesc, citesc ca disperatu` de sus pana jos, cu tot cu alea 2 sau 5000 de commenturi, ca asa sunt eu) ca vorbeati voi asa destepte cum sunteti de neste carti. Vreau si eu unele. Da` unele anume, nu asa… unele. Problema e ca nu se mai editeaza. Memoriile lui Argetoianu. Aveti idee pe unde pot sa le gasesc? Si nu ziceti anticariat va rog, ca ma sinucid. Daca nu le-ati citit, va zic eu sa le cititi. Are nenea un umor, de aproape ca va ajunge. Sa va faceti o ideea va povestesc cum povestea el de o tanti, pe care nu o prea avea la suflet. Si zice el ca tanti aia avea trei baieti. Pe unul il chema Ulmul, pe altul Frasinul si pe altul Bradul (parca). Si zice „Acu` sa ma bata Dumnezeu, da` poa` sa ma acuze cineva daca-i zic Muma padurii?”. Ziceti voi ca nu-i simpatic.
    V-am pupat babelor, si daca ma ajutati sa gasesc cartuliile astea va mai pup o data si va dau si doispe sute de clatite. Si`nca un pic!

  12. Centurion, din păcate, știu despre ce vorbești, dar ai doar parțial dreptate. În cazul vizitelor, cel puțin, știi în ce te bagi și o faci benevol. Intri tu în casa omului, caz în care dacă nu-ți place, n-ai ce face. E spațiul lui. Dar poți mereu să pleci. Mai puțin dacă vin ei în vizită, caz în care poți să te refugiezi în baie, ca mine. Nu știu dacă ai și un rastel de vinuri, provizii pe șase luni, lift pentru pizza și laptop în baie, ca mine, dar te descurci tu cumva.

    Flavius, cu riscul de a dezamăgi unul din puținii oameni care ne-au descoperit recent și nu ne-au înjurat, memoriile lui Argetoianu (știu foarte bine despre ce-i vorba, eu l-am ajutat să le scrie) le-am descoperit într-o bibliotecă despre care nu pot să dau informații. Ceea ce pot, însă, e să țin minte că există interesul tău pentru ele și să țin ochii deschiși. Bănuiesc că știi că sunt pe scribd o groază de volume, și la fel pe dacoromanica.ro (deși văd că momentan site-ul nu merge, de obicei e funcțional și bun la casa omului). S-ar putea să fie și la Biblioteca Națională, dar n-am cum verifica, pentru că și lor le-a picat site-ul în seara asta. Ori își fac toate mentenanța în același timp. În fine. Ideea e că, pentru cei care le apreciază, există.

  13. baba petronie, acuma inteleg ieu ca numele ti se trage (fara indoiala) de la locul nasterii, petrodava, ca d’aia stii tu asa de multe, de la topoare si biblioteci din silex pâna la kalashnikoave cu laser si isbn-uri contimporane. plecaciuni matusalemice 🙂

  14. Gimmick, s-ar putea, deși la fel de s-ar putea să vină de la o vrabie americană, de la un cetățean roman, de la jucăriile preferate din copilărie sau de la sfântul Petru. Plecăciuni înapoi, cu mențiunea că mă pricep și la avioane de luptă.

    Flavius, sunt în măsură să confirm. Găsești din memoriile lui Argetoianu berechet pe dacoromanica.ro și nici nu-i nevoie să le cumperi. La fel la Biblioteca Națională. Dacă vrei să le cumperi neapărat, vezi că le-a publicat în 2008 editura Machiavelli (nu glumesc) și se găsesc la librăria Eminescu, dacă e să credem link-ul ăsta: http://www.librariaeminescu.ro/editura/230/MACHIAVELLI . Spor la citit.

  15. Babelor,
    Eram cu un prieten cand am citit raspunsul vostru, care, uitandu-se la mine cu o moaca dispretuitoare, zice „Iti dai seama ca pe tine, mare programator, tocmai „te-au facut la net„ doua babe?”. Asa e babelor… Spre rusinea mea, m-ati facut. Da` zau ca ma bucur. N-am habar de site-uri de carti online, ca nu suport sa citesc pe calculator. Daca nu tin cartea`n mana, nu-mi place. Cat despre aparitiile la Machiavelli, ma mir foarte foarte tare, ca eu am cautat de mi-au sarit ochii din cap, si-am si lucrat vreo 6 ani intr`o librarie, motiv pentru care aveam ceva contact cu mai toate editurile „importante”.
    Dar, cu mirare, fara mirare, va multumesc babelor, de nici nu stiu cum sa va spun. Caut cartile astea de vreo 7-8 ani si pana acum n-am reusit sa dau de ele, asa ca, dati adresa sa vina clatitele! Sau daca vreti va scot in oras, sa bem si`o ciorba.

  16. mie baba petronia „mi-a facut-o la coloana”. am incercat si ieu sa fac plecaciuni inapoi dar coloana s-a opus.

  17. Flavius, mă bucur că te-am surprins, dar trebuie să te obișnuiești cu asta. Să te aștepți să fii surprins a fost cântecul meu de leagăn, și cum mi se pare un principiu bun, încerc să-l dau mai departe. Bine, era să te aștepți la cel mai rău lucru imposibil, dar nu mi se pare necesar să pornesc o epidemie de sinucideri.
    De aparițiile la Machiavelli nu știu ce să zic, eu am găsit informația, după cum ai văzut, tot pe net. Zic să păstrezi clătitele până chiar ai cărțile în mână. Cât despre ciorbă, ce-i aia și de ce mă înjuri?

    Gimmick, nu-i vina mea că nu poți să faci podul sau flic pe spate. Eu credeam că e din pachetul de bază la ființe umane, având în vedere că așa dorm de vreo cinci decenii. Singurul sfat pe care pot să ți-l dau e că dacă se opune coloana, opune-te tu mai tare. Ar trebui să se rezolve. Crește aportul zilnic de elastice și pune mai mult acid clorhidric în cafea dimineața.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s