De ce e muzica românească dance de căcat

Se dă un nume: Florin Grozea. Nu știm cine e. Îi punem atunci poza:

Florin_Grozea

 

Degeaba. Tot nu știm cine e.

Ok. Florin Grozea este unul dintre membrii trupei HI-Q. Ce-i aia HI-Q? veți întreba. Nicio problemă, nimeni nu știe, deși Florin e convins de contrariu.

Ei bine HI-Q este o trupă care făcea cândva muzică de dance de căcat și care a ieșit tot cândva în față cu o piesă de genul „Gașca mea nu poate sta liniștită”, sau așa ceva. Și în care cânta sau cântă nevasta lu Dragoș Bucur și oligofrenul ăla care s-a înscris în PSD, Mihai Sturzu.

Bine și ce căcat vrei cu el? veți urla, exasperați. Nimic.

Nimic mai mult decât că omul a scos o carte. Bine, o să ziceți acuma că am ceva cu oamenii care scriu cărți, care vrea ca să se exprime și ei, ca să zic așa. Ei bine, nu, n-am. Doar că nea Florinache a scos o carte (la o editură mare, nu mai zic care, că iar îmi ridic lumea în cap) în care ne oferă sfaturile lui despre cum să devii o vedetă.

Voi purcede la a vă cita câteva dintre acești pași pe care-i enumeră el, cu riscul de vă face să credeți că asta e noua mea tactică de a face trafic pe blog. Nu, nu e, deși tactica e bună, ca dovadă că piticigratis ne-a plagiat ideea de la postul cu Tudor Chirilă dând cu toate puterile în blogul unui amărât de cetățean, care blog se numește Blogu lu Otravă. Nu dau link, firește, că nu doresc să fac trafic niciuna dintre ei. În fine, revenind, iată câteva dintre sfaturile marelui Florin Grozea de care n-a auzit nimeni, în cartea Hit Yourself.

Tot ce enumăr mai jos pe sărite e foarte pe bune, mai puțin comentariile mele:

Sfatul numărul 3: Laudă-te singur (în fine, de fapt o să încerc să comentez cât mai puțin, din jenă pentru autor; prin urmare vă las să decideți singuri la ce se poate referi acest laudă-te singur, dar nu ne miră că Florin l-a amintit: e de altfel singurul care laudă muzica pe care o face, întâlnindu-se aici atât în postură de autor cât și de fan)

Sfatul numărul 4: Fă-ți o carte de vizită (nu, Florin, asta e ceva ce faci doar tu; alții fac muzică)

Sfatul numărul 6: Fă curățenie (idem cu 4)

Sfatul numărul 9: Împacă-te cu un dușman (cum?!?)

Sfatul numărul 12: Stai strâmb și gândește drept (e-te pula)

Sfatul numărul 15: Caută în coșul de gunoi (de toată jena și nici n-am început bine; autorul, desigur, sugerează prin asta să refolosești materiale și track-uri de-ale tale mai vechi, but still… îndemnul e prea simptomatic pentru cum sună muzica HI-Q, adică de-abia scoasă din tomberon)

Sfatul numărul 26: Folosește puterea obscenităților (nu e nicio fabricație, chiar asta scrie la pagina 70; Florinele mamă!!! Ești în toate mințile, cum adică?!?)

Sfatul numărul 28: Folosește cuvinte din mai multe limbi și dialecte (sigur, swahili, nbungubungu și tiroleza veche)

Sfatul numărul 30: Cântă despre altceva (sau taci despre altceva, în cazul HI-Q)

Sfatul numărul 51 (în capitolul 6 intitulat Cover-uri și sampling): Caută-ți stilul în stilul altora (Florinică, întreci măsura!! Ăsta e ultimul trend, să îndemni pe față la plagiat, mamă?! Un pic de discreție, ce Doamne iartă-mă?!)

Sfatul numărul 53: Folosește valul (astea vin rar în România din cauza digurilor; odată la câțiva ani, mai apare câte unu, totuși, e adevărat)

Sfatul numărul 54: Așază-te lângă clasici (dar nu sunt vii, Florine! Să stai pe un scăunel lângă mormântu lu Beethoven?)

Sfatul numărul 55: Caută voci ciudate și folosește-le pentru a surprinde (voci de morți, de stafii? Dar cum samplezi o stafie?)

Sfatul numărul 56: Folosește-te de muzica din domeniul public (hai că aici ai dat-o cu bâta-n baltă rău de tot; orice numa să nu cumva să îndemni oamenii la originalitate, nu-i așa? Păi ce crezi mă Florine, tată, că toată lumea e ca tine?)

Și în fine, ultimul pe care îl mai dau, că iar continuăm la infinit. Dar e și cel mai tare. Sunteți gata? Gata, da? Ei bine, ta-raaam:

Sfatul numărul 93, la pagina 185: Pune pe altcineva să cânte în locul tău

Poftim? Poftim, Florine? Poți să mai zici o dată, sau să mai scrii, că nu te cred. Mai ales că spui, în continuare: „Sfat nebunesc, știu. Dar în acest capitol încercăm tactici diferite, nu se știe de unde sare iepurele.”

Am încheiat citatul, nu e nicio glumă, cartea e de-abia apărută și se găsește în toate librăriile importante.

Închei amintind că opera lui Florin e recomandată de cârcotașul Mihai Găinușă, în cuvinte care ne aruncă oarece dubii asupra limpezimii minții lui.

Bine, cartea e recomandată sau auto-recomandată și de autor însuși, care recunoaște, mândru: „Sunt un compozitor și interpret român, fondatorul celui mai de succes grup pop din România”

Hai Florine, căcă-te și tu pe tine mai puțin, că până și Anda Adam e mai cunoscută ca tine (sau voi).

În fine, pentru cei care vor să dea lovitura în industrie să mai amintim și interviurile cu oameni care au „reușit” și pe care le găsim pe parcursul lecturii (oameni de același nivel cu el – Adrian Sînă, de la Akcent, Inna, Marius Moga etc.)

Să recunoaștem totuși că demersul, în sine, nu e deloc rău pentru noua generație de muzicieni dance care vine din spate. Dar nu din partea unui om cunoscut pentru o singură piesă (și aia proastă) și mai ales nu cu asemenea sfaturi. Sincer, ce să te mai miri că muzica dance românească e o ciorbă atât de obosită și tristă având în vedere mostrele de înțelepciune pe care le oferă (contra 26.94 RON) unul din exponenții ei. De evitat.

Florin-Grozea__Hit-Yourself-100-de-idei-de-la-pasiune-la-marea-lovitura-130

Anunțuri

19 comentarii

  1. cred că primești gratis cărțile astea, altfel nu-nțeleg.

  2. salut babelor !
    macar hartia e de calitate ?! facem niste cornete , le umplem cu popcorn si va poftesc la o plimbare sa va treaca acreala din ultimele postari. ( normal , pentru trafic ;))
    http://windwhisperer.wordpress.com/2013/04/13/the-five-days-of-trees-marriage/

  3. Doar n-o să le cumpăr din pensioara mea amărâtă!

  4. Cartea se cheama Hit Yourself, ori eu, din cate am vazut, cred ca Florin s-a lovit atat de zdravan si de des (la cap, am impresia) incat a nascocit tampeniile de mai sus.
    Totusi, eu nu inteleg de ce as vrea sa ma auto-palesc? La cat de cunoscut este maistorul Grozea ar putea sa plateasca sau chiar sa invite pe cineva sa-l paleasca.
    Deci acest volum ne invata cum sa ne lovim, un manual al masochistului muzical care, daca nu are parte de palme din oficiu, trebuie sa se educe in arta auto-palmuirii pana spre invinetire. Se stie ca violetul, mai ales daca este in zona fetei si la ochi, asigura vizibilitate maxima si este un marketing de senzatie datorita ziarelor precum Click! si Can-Can.
    Sunt sigur ca vom mai avea parte de invataturi din partea acestui nou guru intr-ale motivatiei si masochismului. Astept cu nerabdare continuarile: Fuck Yourself; Finger Yourself si Listen to Yourself: First Step to Suicide and Low Self-Esteem.
    Cat despre Mihai Gainusa… se pare ca l-a ajuns pana la urma blestemul numelui… Orice ceva se intampla cu creierul lui, ori a fost lovit de Grozea.
    P.S. – oare Grozea s-o apucat de scris pentru ca nu mai merge treaba cu cantatul? Sa-l fii sfatuit Tudor Chirila? S-a nascut romanul poet? Sa fii citit Misterul Regelui de Stephen King si si-a descoperit talentul in a scrie horror? Intrebari, atat de multe intrebari!

  5. Avînd în vedere ce căcate de cărţi a scos Găinuşă, nu mă miră.

  6. babo, ce te miri? sfaturile ales numerotate sunt truisme, majoritatea lor sunt urmate de toata lumea uneori fara sa bage de seama.
    – puterea obscenitatilor: folosesti cuvintele „cacat”, „pula” etc si ai succes. este sau nu?
    – foloseste cuvinte din mai multe limbi: da! le folosesti si tu automat, nu? wft, fuck, suck etc. repertoriu clasic universal.
    – pune-i pe altii sa munceasca in locul tau: ce altceva face toata lumea? unii doar incearca, e drept, dar multi chiar reusesc. in limbaj obscen plebiscitat: „unii ii fut in cur pe altii”. sper ca asa intelege tot omul ce vreau sa spun.
    – fura de la clasici, dar nu te sfii sa furi si de la contemporani: mai trebuie sa explic?
    – jefuieste domeniul public: baaai, e la mintea cocosului. ce dracu face toata lumea? fura de la stat. cum dracu altfel? nici nu exista alternativa, ma rog, exista, da’ e pentru fraieri. jmecherii au si avocatii si judecatorii de partea lor.
    da?

  7. da

  8. Adevărul este că fotografia aleasă de tine într-adevăr e urâtă! 🙂

    Cât despre părerile tale vizavi de persoana mea (îți place sau nu muzica mea, știi sau nu știi cine sunt eu) ele nu au nicio relevanță în recenzia unei cărți – majoritatea cărților sunt scrise de autori de care nu ai auzit, dar asta nu înseamnă că nu pot fi bine scrise. Faci recenzie la carte, nu la autor.

    M-am distrat citind articolul tău, este distractiv. O singură observație: sfaturile din carte (inclusiv cele citate de tine) sunt urmate de explicații clare și exemple concrete de artiști care le-au folosit pentru a da lovitura pe plan internațional. Internațional! Sigur că sună controversat dacă scrii doar titlul, fără explicații. Și, de fapt, asta se și dorește cartea mea: o lista de 100 de sfaturi controversate, neașteptate, trăznite care AU FOST FOLOSITE CU SUCCES. Că dacă nu erau „neașteptate” și „surprinzătoare”… ce rost mai avea să scriu o carte?

    Mulțumesc.

  9. Ce norocoase sunteti ! V-a scris omul. Sa-i luati si autograf. Uite, cel mai bun al 101-lea sfat de la voi l-am invatat. Critici o vedeta, ma rog, si gata vine vedeta la tine pe blog. O sa ma iau si eu de Inna, desi mai repede as pupa-o. Si pozele cu Inna sunt toate superbe, nu doar frumoase.

  10. @ Floringrozea – Jos pălăria pentru reacția ta. Și acum, just for the record, am fost într-adevăr malițioasă când am comentat sfaturile tale din carte. Dar trebuie totuși să îndemni viitorii muzicieni măcar la un pic de originalitate!

  11. Pertinentă observația domnului Florin Grozea și apreciabilă intervenția (intervenție pe care eu o consider ca venind din partea unui om inteligent și cu un simț al umorului dezvoltat. Mă bucur că am descoperit aceste calități ascunse la domnul Florin Grozea. Ar trebui să le arate mai des.)
    Am totuși câteva observații de făcut:
    1. Când spui „pune pe altcineva să cânte în locul tău” te gândești la Vanilla Ice și la The Gorillaz? Chestiunea este că exemplele pe care le dai nu garantează succesul și sunt mai mult găselnițe de moment care pot sau nu să prindă. Medaliile, ca și banii, au două fațete. 🙂
    2. Deci, dai un titlul controversat după care te chinui un capitol întreg să contraargumentezi ce ai spus în titlu? E o chestiune care, este adevărat, se face în marketingul și self-help-ul contemporan, doar că, din punct de vedere argumentativ și rațional, este precar și deranjant. Te poate induce în eroare și să sfârșești debusolat, ca și cititor, rămânând cu impresia că nu ai înțeles nimic…
    3. Îți dai seama ce ar fi fost dacă HItler folosea un titlu al unui capitol în lucrarea sa, Mein Kampf, „Evreii – salvarea omenirii” după care începea să vorbească despre exterminarea acestora pentru că sunt mizeria societății, ce ar fi înțeles, oare, fanii lui? Cam așa se întâmplă și cu unele titluri ale capitolelor din volumul tău.
    5. Din păcate, titlurile capitolelor fiind evazive, se permite oricui, fără să fi citit cartea, și asta este un mare dezavantaj, să facă bâză de ea și să nici să-și dorească să o citească pentru că pare a fi totul spus la panaramă. Dar, având în vedere nivelul de cultură din muzica românească (nici internaționalii americani nu-s mai breji) sunt sigur că acest volumaș va avea priză la publicul înfometat de succes facil și faimă în tabloide. Asta doar dacă, atenție, nu este scrisă prea deștept, pentru că mie îmi pari o persoană inteligentă, și atunci ai muncit degeaba pentru că nimeni nu o să priceapă ce ai vrut tu să spui.
    6. Sincer, eu nu am să-ți citesc volumul, tocmai datorită capitolelor controversate cu iz de Can-Can. Mare păcat că ai adoptat acest mod de promovare dar, având în vedere că volumul nu se adresează unui șoarece de bibliotecă ca mine, sunt sigur că o să prindă la publicul vizat, public care altceva decât Click! și mai știu eu ce altă literatură de specialitate, nu prea citesc.
    P..S. îmi susțin în continuare primul comentariu și mă bucur că am primit o mustrare, indirectă, și că ai demonstrat că ești un om care denotă inteligență și umor. Uneori este atât de plăcut să te înșeli. 🙂

  12. Nu, nu, titlurile (sfaturile) sunt pe bune, nu induc în eroare, chiar sunt pe bune! Apoi le explic în câteva pagini, vin cu argumente care fac sfaturile neconvenționale să fie logice. Apoi dau exemple clare din muzica internațională. E superficial să spui că nu citești cartea pentru că ai văzut titlurile capitolelor… Pe mine, dimpotrivă, m-ar fi făcut curios! Că e clar că autorul nu e prost 🙂 deci aș fi curios să aflu care sunt argumentele lui în cele peste 200 de pagini.

    Și ca să-ți răspund direct: „Pune pe altcineva să cânte în locul tău” este un sfat care nu îți asigură succesul pe viață, dar poate fi ocazia să „dai lovitura” pentru un prim hit. Și au folosit această metodă artiști precum Dan Bălan („Chica Bomb” a fost number one în Rusia!), Morandi (hit top 5 în 6 țări), Akcent (hit în 3 țări) dar și ATB, Moby, Tiesto (artiști de succes mondial).

  13. Florin, mea culpa, dar sunt atâtea cărți extraordinar de bine scrise și inteligente, atât de interesante și bine exprimate stilistic, traduse și netraduse, încât, sincer, pe mine, un șoarece de bibliotecă, astfel de chichițe care țin de marketing, nu mă pot agăța. Iar acest tip de marketing, nu o dată, pot să-l facă pe autor să dea/pară prost. Și-ți pot da exemple din literatură de astfel de mânăreli care au ieșit prost pentru autori și le-au distrus cariera.
    Cât despre muzica asta pop-industrial (zic asta pentru că pare a fi făcută pe bandă, nu din alt motiv) și modul în care se creează aceste bubble-uri muzicare și devin hit-uri peste noapte care sunt, mai apoi, uitate la trezire, din nou mea culpa, nu prea mă interesează. O altă rețetă pentru îmbogățire ușoară și rapidă dedicată celor care se consideră nemuritori doar pentru că cineva le spune că sunt.
    Ai folosit un „ghost writer”? Mihai Găinușă te-a ajutat în scrierea volumului? Nu este o întrebare impertinentă și ți-o adresez tocmai datorită argumentației tale de mai sus, care mă face să cred că acest volum este foarte bine închegat și aș vrea să știu dacă ai întreprins singur construcția lui sau nu. Această întrebare vine și datorită faptului că m-au surprins pozitiv comentariile tale. Am încredere în răspunsul tău. 🙂
    Cu sincere respecte,
    Sussemnatul

  14. Nu e nicio chichiță de marketing, e o carte cu sfaturi out-of-the-box susținute de argumente din viața reală și cu exemple concrete.

    Am scris cartea 100%. Mișu a citit-o la final și mi-a scris prefața. Apoi editura Polirom a împărțit capitolul de început în două sub-capitole. Asta a fost singura editare a textului.

  15. Florine, cu sau fără critica mea, cartea oricum se va vinde. Tot ce pot să mai spun este că, îți mulțumesc pentru răspunsuri și dialog. Sincer, în momentul în care un autor îți răspunde așa cum ai făcut-o tu, e greu, aproape imposibil, să mai faci bâză de el și de cartea lui. Singurul mod prin care acest dialog ar putea fi continuat, presupune citirea cu atenție a volumului. Ori eu, scuză-mi franchețea, în ciuda dialogului plăcut pe care l-am avut cu tine, nu am să o fac.
    Însă, din respect pentru discuția avută pe acest blog, promit să citesc, pe fugă, două capitole din volumul tău: Cântă despre altceva și Pune pe altcineva să cânte în locul tău. Dar nu promit feedback. 🙂
    Spor și numai bine.
    🙂

  16. Răzvan! Dacă mai continui mult așa, îți facem cont să scrii pe surorilemarx!

    În rest, cred că putem fi cu toții de acord că Florin a demonstrat că e cool.

  17. Eu apreciez in special faptul ca nu si-a trimis fanele peste noi, ca Tudor Chirila.

    Misto si ca experiment, felul in care lucrurile au decurs in prezenta siciielii sustinatorilor isterizati vs. in prezenta „inculpatului” (si doar a lui). Ca sa-l parafrazez pe Razvan, continuarea acestui dialog, in absenta citirii cu atenție a volumului, ar fi aberant. In contrapartida, absurditatea comentariilor fanilor fiind un argument solid pentru absurditatea cartii, chiar si in lipsa lecturii.

    Misto si s-o vad pe Veta facind pasul in spate. S-a mai intimplat o singura data in istoria cunoscuta mie. E drept, n-am mai auzit nimic de mult timp despre omul respectiv. Florin, daca auzi ceva cu stocuri de armament mutate dintr-o parte in alta prin Romania, e probabil mai sanatos sa te gindesti la o vacanta mai lunga 😀 Vezi ca are o propensiune pentru aruncatoare de grenade, fumigene si sosete flausate gri.

  18. N-am citit cartea „Hit yourself” de F.Grozea dar daca mi-ar garanta autorul ca aplicand sfaturile lui – as ajunge celebru, as citi-o din scoarta-n scoarta.
    Membrii trupei Hi-Q s-au descurcat binisor prin anii ’90, tin minte ca aveau succes prin Topurile muzicii romanesti. N-au reusit sa se afirme si pe plani international, ca O-zone, Toti spuneau ca este o trupa care scoate un hit si apoi dispare, n-o sa mai auzim nimic de ei. Uite ca n-a fost chiar asa, unu’ dintre ei a scris o carte, numai cine n-a scris nimic in viata lui poate crede ca scrierea unei carti e treaba usoara. Celalalt n-a scris nici-o carte, a intrat in politica, poate ca va ajunge candva Presedinte (exceptand bineinteles cazul in care va intra la inchisoare, situatie in care va avea destul timp liber si va scrie si el o carte!). Solista trupei a cantat o perioada solo, apoi s-a intors inapoi, compunand melodii pentru trupa in care s-a lansat. Intr-adevar, textele nu sunt deloc profunde, as putea zice ca sunt chiar simpliste, putand fi intelese si de catre cei cu indicele de inteligenta setat la minim (ex. „Totul va fi bine”) dar sunt niste melodii lipicioase, ritmate, poti sa dansezi si astazi cand le auzi, dupa 14 sau 15 ani de zile; nu acelasi lucru pot spune despre muzica dance actuala (aici surorile au dreptate, s-a cacarisit de tot muzica dance din Romania) iar de vina sunt toti muzicienii, in special cei de la HaHa Production in frunte cu Smiley. Cand ascult versurile melodiei lui Alex Velea – „Minim doi”, mi se par cei trei de la Hi-Q niste adevarate genii.
    Mostra:

    „Uh mami like ya, woman your tease,
    Imi pui inima pe foc, si-o arunci ca pe frizbee
    Pui sare pe rana, ca sa ma doara
    Ca eu sunt vagabontul, si tu esti o doamna
    Sexy ghial in the place, ma supui la test
    Ca pe un copil de scoala
    Vrei sa-mi fac temele de seara
    Ai un fizic mirific, nu e fizica se stie
    Omogen ca hidrogenul si-oxigenul in chimie”

    Inchei parafrazandu-l pe Aldea Teodorovici:
    Mariu Teicu sa va judece!

  19. Comentariu tare intarziat, dar

    D-le Grozea, ce ti-a trecut prin cap cand ti-ai intitulat cartea (aroximativ) „Da-ti una peste cap”? Totusi, trebuie sa recunosc ca am ras cand am vazut titlu (un lol din adancul burtii). Daca as fi prins cartea la biblioteca, nu m-as fi putut abtine sa nu-i fac o poza ca sa o pun pe un site de engrish.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s