Problema cu domnul Horia Gârbea

Pentru cei pe care cerul i-a hărăzit cu darul scrisului, Horia Gârbea e un personaj foarte facil. Cu alte cuvinte, se poate face mişto de el la un mod atât de gros, încât omului să nu-i mai vină să iasă a doua oară prin lume. Pe de altă parte, asta ar însemna să strici orzul, grâul şi hameiul pe nişte gâşte handicapate mintal, că tot se vorbea de clişee. E prea uşor, e mult prea facil, aşa că nu rămân decât nişte locuri comune pe care domnul Horia Gârbea, în autismul atât de caracteristic oamenilor de cultură români, crede că lumea nu le observă:

1. Omul e atât de mic la stat din punct de vedere al operei încât pur şi simplu te întrebi cât de gros poate să aibă obrazul încât să se afişeze ca dramaturg, sau scriitor, sau preşedinte al filialei USR Bucureşti, sau ce alte funcţii mai deţine. Pentru că, aţi înţeles, nimeni nu poate numi o carte scrisă vreodată de Horia Gârbea, necum, să zicem, să citeze ceva din el, pentru că pur şi simplu opera sa este inexistentă din punct de vedere al valorii literare. În felul ăsta înţelegem, de exemplu, de ce Horia Gârbea n-ar putea fi inclus niciodată printre întrebările unui concurs de cultură generală precum cel la care a participat el, fără să ştie însă ce scrie pe steagul Braziliei.

2. Fiind propulsat în nişte funcţii pe cu totul alte considerente decât valoarea, omul crede că este intangibil şi infinit. E posibil chiar să fie convins că va trăi 1014 ani, ca personajele Vechiului Testament şi va avea o statuie precum cea a lui Heydar Aliyev. Iar dacă-i spui că nu-i aşa, ca orice personaj mediocru, devine violent, trecând la ameninţări mai mult sau mai puţin voalate. Pentru că na, precum ştim, atunci când îşi văd ameninţată poziţia, aşa-numita „măsură a incompetenţei”, nulităţile devin la fel de agresive precum idolii lor, marii oameni de cultură de la răsărit.

Veştile proaste se ţin însă lanţ pentru domnul Gârbea. Inexistenţa operei lui nu este suficientă, aşa că cineva trebuie să-i spună că există destui oameni care ştiu EXACT natura pârghiilor pe care le orchestrează domnia sa pentru a se menţine în funcţie. Iar acestea, ca orice pârghii, se vor slăbi în timp până la punctul la care cineva le va acţiona în sens contrar (intereselor sale, adică ale domnului Gârbea). Căci, nu-i aşa, politica culturală de coridor se combate printr-un lucru de aceeaşi natură.

Sau, ca s-o spunem şi mai clar, eventual elitelor care încă n-au înţeles cum pot fi răsturnaţi aceşti impostori din funcţii. Grupurile de lobby cu acces la cercurile puterii sunt modul cel mai civilizat în care ne putem proteja de răul făcut (poate cu bună intenţie, e posibil) de un asemenea personaj. Pentru că, evident, mai sunt şi altele.

P.S. – vă rugăm, domnule Gârbea, nu ne-o serviţi p-aia cu calomnia. Cunoaştem Codul Penal (actualizat) şi cel mai bun lucru pe care-l puteţi obţine din această postare e un NUP.

46 comentarii

  1. Eu credeam că cea mai mare problemă cu domnul Horia Gârbea e că nimeni nu știe cine e domnul Horia Gârbea. Îmi place când am dreptate.

  2. tocmai. nu vad de ce l-ai adus deasupra din butoiul cu necunoscuti tocmai pe acest Horia. sunt foarte multi impostori si lumea tinde sa fie condusa tocmai de acestia. pare-se chestie de legile entropiei sociale. îi critici = iti bagi capu in gâtu lupului.
    acuma hai, daca tot am pierdut timpul citind aci, sa vedem ce-a facut prost acest Garbea. ca daca n-a facut nimic nu-l putem giudeca. caci futu-i democratia lu democrit, n-avem legi pentru nimic. avem doar ceva legi pentru facutu prost. si alea tot proaste.

  3. Who the frack is Alice?

  4. Mă simţeam ignorantă că nu ştiu cine e… aşa că l-am întrebat pe amicul Goooogu care mi-a spus aşa: http://www.icr.ro/bucuresti/conducerea-icr/horia-garbea-vicepresedinte.html

  5. Dacă vă zic că nici io habar n-aveam că omul activează și în ICR, când am scris comentariul de mai sus la postarea asta, n-o să mă credeți – pentru simplul motiv că nu există comentariul meu de mai sus, deci bine o să faceți. Mi-a crăpat calculatorul în timp ce-l scriam, iar apoi, odată resuscitată mașinăria, am uitat să repostez comentariul. Firește.
    Comentariul era așa și se lega de ce a zis Susuldejos:
    „Susuldejos, în unele cazuri, care par să aibă legătură mai ales cu pozițiile de responsabilitate, să faci nimic este tocmai egal cu să faci prost. Îmi vin în minte mai ales chestii legate de politicieni, medici și salvamari, dar nu știu de ce îmi zboară mintea și la newsletter-ele ICR pe care le primesc periodic. Și care, cel puțin o vreme, în afară de dări de seamă despre vinile fostei conduceri și despre dezastrul lăsat de ea, cu care noua conducere luptă vitejește, nu conțineau aproape nimic. Acum au niște chestii anemice despre târguri de carte și conferințe, ceea ce e cam tot nimic.”

    Da, sigur că m-am citat. Dacă făcea asta și Ponta, poate nu se mai speria de o citare simplă, din alții.

  6. nu pricep de ce scrieti despre lucruri banale intr-o tara normala. aia unde Ponta e seful, deci unde e natural sa fie impostorii larg majoritari. ca si cum ai scrie ca ai gasit un bou in cireada de boi. sau ca intr-o tara de acum 25 de ani jumatate din populatie se ocupa cu turnarea celeilalte jumatati care nici nu banuia ca e spionata de complementara.
    pai scrieti mai bine despre patologii, despre chestii rare. gen „onestitate” sau asa ceva. e greu de gasit, dar nah.
    garbea nu e decat omul potrivit in sistemul potrivit.

  7. Mda. Cam ai dreptate.

  8. Susuldejos, o anormalitate perpetuată nu devine normalitate, că altfel schimbarea nu se mai întâmplă în veci. Or, ea se întâmplă, măcar parțial (în cazul revoluției din 1989. „Parțial” am zis, să reținem). Și schimbarea nu se va întâmpla niciodată prin acceptarea anormalității, adică prin construirea unei cuști în mijlocul cirezii de boi. Câteodată, trebuie să-ți iei chiloții roșii, să pui mâna pe estoque și să treci la treabă. Nah, sau cel puțin să stai în chiloți roșii în mijlocul unei cirezi de boi.
    Cât despre lucrurile banale, în linia aste logică și crimele de război sunt banalități, doar se întâmplă atât de multe. Sau faptul că cineva tot îmi fură preșul de la ușă. Ceea ce nu.

  9. Mda, și tu cam ai dreptate! Păi și atunci cine are dreptate mai multă, ia stai așa!😀

  10. cica intr-o tara scaldata de ocean gasesc ieu odata un fel de sefu garbea care face treaba prost, il dovedesc cu greu, adun elita intelectualitatii locale si impreuna il chemam pe superioru ierarhic. vine din olimpu lui, ne pupam, el asculta ce zicem, se cara. urmeaza oarece punere sub control al prost facutului lucru, dar sefu garbea ramane pe locul lui. la finalul mandatului e promovat. the end.

    deci in legatura cu taiatul macaroanelor utopice: se poate si mai rau chiar si la altii chipurile mai buni.

  11. Eu, ca întotdeauna, firește. Măcar pentru că v-am băgat în cap imaginea unui om care stă în mijlocul unei cirezi de boi, în chiloți roșii și cu o estoque în mână.

  12. Susuldejos, impostura celor din vârful unei ierarhii nu anulează impostura celor mai mici. Pentru că ăia sunt cei cu impactul cel mai mare. Dacă aș începe să vorbesc, brusc, în citate, aș aminti de ăla cu „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții”, ca să ilustrez argumentul ăsta.
    Sigur că există, ca replică, aia cu „peștele de la cap se-mpute”. Dar când lucrurile stau prost și la cap, și la coadă, și pe parcurs, ție ce ți se pare mai ușor de schimbat?

  13. petronia, daca un proverb chinezesc de genul „cu chiloti rosii mai bine pe plaja decat in cireada de boi” ar trebui inventat, atunci tu de ce nu legi presul cu lantz de tocul usii?
    ca ieu po’ sa-ti mai dau egzemple precum inteleptul la care vine omu sarac sa-i ceara leac pentru gâstele pe moarte si dupa vreo 4-5 incercari ratate ii zice: „ieu solutii as mai avea, da’ nu mai ai matele gâste.”

  14. Susuldejos, am încercat cu disperare să fac asta cu lanțul, doar că ușa mea e anti-tanc (o necesitate mai veche) și nu reușesc să dau gaură în ea ca să bag lanțul. Și pentru că lanțul poate fi tăiat.
    Suspectez că în exemple putem să ne batem până mâine pe vremea asta, doar că vreau să te întreb ceva: dacă problema principală a unui sistem defect e capul lui, vârful ierarhic, și doar în el stă anormalitatea unui sistem, de ce nu au dispărut anormalitățile comuniste după moartea lui Ceaușescu? Mi se pare cea mai relevantă dovadă că e foarte periculos, în contestarea unei nedreptăți, să te oprești la vârful ei.
    Ceea ce nu înseamnă nicidecum un îndemn la genocid, sau regretul că el nu s-a întâmplat în ’89. Înseamnă, în schimb, un regret legat de disponibilitatea de a ignora responsabilitățile multiple, pe care mi-l asum. E din aceeași categorie cu „României îi merge prost din cauza președintelui” (nu mă interesează care e președintele). Ideea e că nu există o singură mare anormalitate, cu care să merite să ne batem, cele mai mici ca ea nemeritând efortul de a le contesta. O anormalitate generalizată înseamnă o sumă de multe anormalități mai mici.

    Cât despre proverbul chinezesc care, dacă nu există, trebuie inventat, cred că ai la dispoziție o traducere ușor inexactă. E „cu chiloții roșii, mai bine în dormitor decât în cireada de boi”.

  15. da sa vedem de asta ce mai zici, petronia: unde merge mia, merge si suta. sau: daca deja ai inghitit un bou, apoi un broscoi e nimica toata.
    no mah domnilor dumneavoastra, cand accepti un sistem atunci trebe sa te cam astepti ca el sa se reproduca. pe garbea l-au pus acolo altii ca el, pe care i-au inscaunat alde asijderea si tot asa. no, io tot zic ca mai bine pe plaja cu chilotii aia…

  16. Păi și de unde din postarea asta îți sare ție în ochi atitudinea de acceptare a unui sistem, Susuldejos? (A propos, îmi place nick-ul de numa’.) E fix invers, mi se pare mie.
    Tu zici că, dacă nu începi de la vârf cu contestarea unui sistem, mai bine nu mai începi deloc. Eu zic că, decât să aștepți să identifici vârful unui sistem și ocazia să-l contești, mai degrabă începi de unde vezi mai la îndemână. E mai practic și mai puțin înclinat să producă o eternă așteptare.
    Hohoooo, nu vrei să ne batem în citate despre nedreptate. Uite câteva zeci numai aici: http://www.goodreads.com/quotes/tag/injustice🙂

  17. tocmai ti-am raspuns anticipat, petronia. Ponta e doar varful unei piramide, tot discursul meu se bazeaza pe observatia asta. ma mir in continuu cum tot iese la suprafata iluzia inculcata de mass media societatii post-comuniste cum ca ceausescu (sau, sa-i zicem generic, „seful”) e singurul vinovat. nu e insa deloc de mirare, credulitatea cetateanului a fost exploatata in felul asta inca din antichitate. trebe sa adaug si „comoditatea” lui. e mai simplu, si asta ne si spala pe maini, sa credem ca unul singur e vinovat. eh nu, intotdeauna e vorba de un sistem, de participarea masiva a societatii, cu sau aproape-fara constiinta. participarea asta inseamna procent relativ mic de la fiecare, sa zicem un 10% de acomodare cu sistemul corupt, in medie. din procentul asta mic dar cu contributia fiecaruia, uite ca poate iesi un dezastru.

  18. Susuldejos, am senzația din ce în ce mai acută că ne contrazicem zicând, de fapt, același lucru. Doar că tu îl vezi pe domnul Horia Gârbea (nici nu pot să-i scriu numele fără particula „domnul” în față, îmi dă impresia că nu mai rămâne nimic din el) ca vârful unei piramide (adevărat, cam așa l-a prezentat Veta). Caz în care pricep de ce insiști că nu de el ar trebui să ne luăm.
    Ce nu mai pricep e însă momentul în care schimbi ipoteza problemei, adică afirmi că domnul Horia Gârbea (cum spuneam…) e doar un vârf mai mic dintr-o piramidă mai mare, caz în care iar nu de el ar trebui să ne luăm? Mie aici îmi dă cu rest: că pari să fii de acord cu ideea contribuției individuală la un dezastru comun, caz în care domnul Horia Gârbea e, n-ai cum să nu recunoști, blamabil; dar nu știu cum, din același motiv, domnul Horia Gârbea e și la adăpost de contestare, pentru că nu e el vârful piramidei. Păi ori, ori?

  19. nu m-ai inteles niciodata, petronia, doar n-o sa ma intelegi tocmai acum🙂 evident ca nu zic „sa eliminam varful” dar da, zic „sa incepem contestarea cu varful”, asta da. pentru ca daca ai inghitit galushca aia mare, repet, vei fi aproape fericit sa inghiti altele mai mici care nu-ti dilata esofagul. intr-un sistem generalizat ca cel cu care avem de-a face este practic imposibil sa elimini piese din mijlocul piramidei. nu numai imposibil, dar si inutil, de vreme ce piramida se reface mai repede decat poti tu s-o distrugi. ma rog, asta e parerea mea de pe cand luptam cu troienii si l-am aburit pe ulise cu o idee interesanta. eh, povesti din vremea tineretzii. revenind la ahei, pentru mine „calcâiul lui ahile” ar putea fi varful, de-aia ma leg de el. punct de maxima vizibilitate.

  20. mda, bine faci sa fii umpic nedumerita. varful, sau „galusca magna”, e doar ponta. din pacate garbea e in mijlocul piramidei chiar daca da aparenta unui mic varf.
    in fine, practic, singura sansa de a-l atinge pe garbea e sa-i gasesti ceva compromitator in interiorul sistemului. din exp proprie, orice alta varianta duce la irosirea fortelor, consum enorm de cafea si alte stimulente, cu efecte din pacate marginale. d-aia ziceam, cata vreme nu face nimic, n-ai cum.

  21. Bine, Susuldejos (ai dreptate, dialogul ăsta chiar îmi dă senzația că nu te-am înțeles și cu alte ocazii). Să zicem ca tine. Te rog, atunci, să zici care-i vârful care ar trebui contestat dacă ne deranjează prezența unui impostor în fruntea USR și, iată, aproape în fruntea ICR. Aștept cu maxim interes. Și să nu zici că inerția unui întreg sistem post-comunist, că revin la ideea mea că nu poți să lupți cu un fenomen, poți să lupți doar cu manifestările lui concrete, doar că de data asta s-ar putea s-o urlu.
    Hehe. Mie mi se pare semnificativ că acel călcâi al lui Ahile se află la baza omului, nu la cap. Pentru că la cap se gândește toată lumea să-l apere. La picioare, nu prea. Și ai dat chiar tu exemplul a ce se întâmplă când fundația e descoperită.
    Să luăm un alt exemplu istoric, dacă vrei. Cum au contracarat armatele elefanții de luptă, de-a lungul istoriei? Nu cățărându-se pe ei și dându-le în cap (asta amintește de bancul ăla cu furnicile și elefantul, deloc nesemnificativ în context, zic). Ci rănindu-i la picioare sau abdomen, și apoi dându-le în cap, gât și alte puncte importante de acupunctură.

  22. Nu sunt un pic nedumerită, Susuldejos, decât de salturile logice pe care le faci în propriile-ți argumentații. O fi și asta o tactică de dezorientare a adversarului, dar nu merge contra, de exemplu, cameleonului. Și nici contra babelor.

  23. Cât despre șansele de reușită în cazul găsirii a ceva compromițător în cadrul sistemului, să revenim la plagiatul lui Ponta, ca să vedem dacă ai dreptate? Sau să ne oprim la cazurile celorlalți plagiatori, mai mici, din sistem? Că în cazul ăsta mi se pare chiar evident care demers are mai multe șanse de reușită.

  24. Cu riscul de a ma baga in valsul vostru si a provoca calcaturi nedorite pe bombeuri (desi vad ca faceti deja asta cu succes), va amintesc de strategia carnasiera, aia cu despartirea mioarei de turma. E de la sine inteles ca nu poti ingurgita toata turma deodata, da’ macar un control demografic tot poti exercita. Hranindu-te in acelasi timp in scopul acumularii de energii pentru urmatorul atac. Unde mai pui ca incep sa te stie putin si de frica.

    Acum, eu nu-mi imaginez ca o sa inceapa sa improaste nenea Garbea singe din jugulara doar pentru ca a scris Veta rautacios despre el, da’ cine stie… nu e primul articol scris de baba cu ecouri in lumea larga. Mai faci un val, mai atragi un bezmetic care se credea singur contestatar pe lume, mai ingrosi rindurile criticilor, in vreo 200 de ani poate se schimba ceva. Altfel, daca urmam sfaturile Susuluidejos (sau Susuldejosului?), putem foarte bine sa ne apucam cu totii de cumetrii, plagiaturi si matrapazlicuri, altfel murim de inadaptare.

  25. bun, sa luam cazul plagiatului. vrei sa-i faci proces unui mic plagiator cand cel mare e Ponta si el reprezinta sistemul si regulile lui? nu cred ca ai nicio sansa.
    daca nu esti de acord cu asta atunci ramanem asa.
    daca esti de acord, atunci extrapoleaza la cultura.
    mai zic odata: ai acceptat un sistem. plagiatul lui Ponta era insa ceva teoretic, un lucru de care nu ne doare. prea vag deci nah, treaca. acum ainsa vine cutitul mai aproape de os. pai e firesc, asa si trebuia sa se intample. e ca autoimunitatea organismului adormit, nu se declanseaza la timp. ai prins boala, acuma ce faci? trece cu o aspirina? nu cred. cu doua? cu sapte? niet. trebe antibiotic.
    ceea ce zici tu cu garbea e aspirina aia. dar tot e ceva, nu zic ca nu e.

  26. nu vrei sa intelegi nimic, dragoane. eu recomand antibioticul. sau tunul ala mare, daca vrei. sau asa ceva.

  27. Nu, vreau ca micul plagiator să nu scape și să fie lăsat să-și vadă în continuare de treburi, cu scuza că există plagiatori mai mari decât el, deci nu e el cel mai rău. El e cel mai rău, la rândul lui, pentru cei asupra cărora are drept de decizie și impact imediat. Cât despre șansele ca un plagiator mic să fie înlocuit din sistem mai ușor decât unul mare, să nu uităm că, chiar sub domnia lui Ponta (deci chiar în condițiile cele mai propice generalizării anormalității), doi cetățeni propuși ca miniștri ai Educației au zburat rapid, pe fondul unor acuzații care includeau plagiate. Corina Dumitrescu și Ioan Mang. Pentru că, Susuldejos, să-i apere pe cei mici poate deveni la un moment dat mai mult periculos decât benefic pentru cei mari. Caz în care schimbarea are mai multe șanse dacă nu caută din prima capul răutăților.

  28. Pai stai putin, tu pleci de la o premiza falsa, aceea ca am acceptat sistemul. Nu l-am acceptat. Sintem nereprezentati, nu i-am ales, nu i-am votat, nu sintem de acord cu ceea ce fac, nu sintem de acord cu cum fac. Formal, avind noi naivitatea de a crede in democratie, ne rezumam la cai legale de a contesta sistemul. Adica bitching and moaning. Si, cind e cazul, sustinindu-i pe aia care intra in confruntare juridica cu sistemul.

    Nu iti inteleg premiza. Daca nu sint de acord cu sistemul si nici nu-l pot darima prin mijloace care mie mi se par acceptabile, atunci tre’ sa-mi tin fleanca si sa vorbesc numai despre floricele pe cimpii in speranta ca un miracol il va schimba sau ca se va destructura de la sine si atunci voi putea sa lovesc cu eficienta la ce nivel am eu chef?

  29. Antibioticul? Asta fiind ce? O pusca cu luneta si multe incarcatoare? Sa nu zici ca o noua revolutie ca o sa ajung in convulsii pe jos si n-am mai dat cu aspiratorul de cind a fost baba Petronia pe la noi.

  30. Dragoane, ești siguranță, nici n-a trecut juma de săptămână.🙂

  31. daca n-ai protestat cand unui plagiator renumit i s-a facut o comisie care a rasturnat toate valorile academice si l-a declarat „inocent, conform moravurile in vigoare in anul 2004” inseamna ca ai acceptat instalarea unui sistem. la data aceea puteai crede ca faptul in sine nu are implicatii decat in politica, asa cum tot pistona si propaganda oficiala. (daca cei doi pioni numiti in fruntea ministerelor au fost sacrificati pentru ca aveau si alte bube, spalarea lui ponta demonstreaza ca sistemul e mult mai puternic decat cauzele pierdute ale unor membri.) uite insa ca intre timp s-au numit alte comisii si comitete peste tot, criteriul fiind obedienta si puterea de sacrificiu… a scrupulelor. morala care incepuse sa se intareasca s-a scofalcit destul de repede. multi intelectuali protestatari au fost redusi la aproape-tacere sau la iluzia opozitiei. cu toate astea treaba merge cat de cat pentru ca e vorba de un sistem totusi democratic.
    sau poate ca ai protestat dar n-ai avut prea mare sustinere. ori una, ori alta, tot ai fost nevoit sa accepti sistemul, chiar daca in dezacord cu el. n-ai cum sa eviti realitatea, ca nu e doar premiza, este insasi realitatea in care traiesti. dezacordul nu exclude acceptarea.
    trec acum la veta si la petronia🙂. in primul meu comentariu eram nemultumit de faptul ca veta acuza in stil exclusiv polemic, pe incredere. nu ca nu i-as da eu credit, dar tipul acela e chiar un necunoscut, trebe sa-i arati otusi ceva fapte concrete, fie ele si goale. eu stiu foarte bine ce a fost si ce a devenit ICR, dar linia de acuzare „nu face nimic si n-are statura necesara” nu tzine decat pentru cei care stiu bine despre ce e vorba, ba poate ca nici pentru aceia daca dosarul de fapte e vid. apoi: vrei sa-l „demasti” pe impostor, ok, dar in ce sistem de legi? pentru ca in al lor, el este omul potrivit la locul potrivit si face ceea ce trebuie sa faca, punct. vrei sa spui ca legile tale (morale, deontologice etc) sunt mai bune si ca omul acela ar trebui sa faca altfel si altceva. eu admit asta ca evident, dar ei, pai ei nu cumva tocmai ti-au aratat prin legalizarea furtului ca lumea se conduce dupa ceasul lor? atunci cu ce argumente vii tu in interiorul sistemului lor? pe ce te bazezi, vorba lu’ nenea ion luca. nu crede ca prin intrebarile astea vreau sa te descurajez, cum ma tot persifleaza dragonu ca as face-o. niet, dimpotriva. sunt doar umpic al dracului, atâta tot.

  32. Susuldejos, dacă tot ai trecut și la mine și la Veta, căreia dintre noi te adresezi, totuși? Că io țin minte că am protestat cu spume când cu Ponta, ba chiar și când cu Mang. Deci anormalitățile sistemului mă deranjează de mult. Anormalitățile multor sisteme ne-au provocat proteste tuturor pe aici. Dacă te uiți atent, o să găsești prin istoria blogului ăstuia destule proteste și de-ale Vetei, la chestii care au de-a face cu diverse, de la filme, la cărți și la rețeta de mâncare de mazăre a Rhettei (asta s-ar putea să fie pentru că rețeta include degete proaspete de Vetă, totuși). Și mi se pare că Veta a protestat la adresa impostorului în sistemul de legi al valorii, punct de vedere din care – nu știu ea, dar eu sigur – îi cam judec pe toți cei enumerați de tine. Eu, una, nu pot să demasc un impostor după sistemul lui de legi, pentru că tocmai sistemul lui de legi stă la baza imposturii lui. Aș vrea să văd cum reușești tu să faci asta.
    Tot nu văd soluția propusă de tine. Pare să meargă pe principiul „omoară-i cu armele lor”, dar nu văd o idee clară. Or, de bine, de rău, chiar și un protest scris și eliberat în internet reprezintă o idee clară. Și care are poate chiar ceva mai mult impact decât un plan de revoluție blocat în faza de proiect. Nici eu nu vreau să descurajez pe nimeni, cu diferența că io sunt a dracu’ de a dracului.

  33. dragoane, convulsiile contra invocarii revolutiei e o chestie doomiista, deci cam fumata. n-o sa-ti placa sa-ti zic, dar aia care a inlocuit-o e chiar cea pe care o invoci tu: „Nu l-am acceptat. Sintem nereprezentati, nu i-am ales, nu i-am votat, nu sintem de acord cu ceea ce fac, nu sintem de acord cu cum fac.” ca din perspectiva asta, n-ar fi mai bine sa-i asteptam pe americani? vorba bunicilor.

  34. petronia, dar stiam deja ca esti a dracului de a dracului. comentariile mele vor sa te provoace. ca poate sari la nivelul 3, hehe.
    altfel, metoda mea e evident cea socratica. nu iti dau solutia, te imping s-o gasesti singura.

  35. Susuldejos, metoda ta socratică seamănă cu pescuitul de somni cu mâna liberă în ape mâloase. Dai un indiciu, apoi altul în contradicție cu ăla, apoi învinuiești oamenii de erori de metodologie, apoi ne spui că de fapt răspunsul e în noi, că-l știm, doar că nu știm că-l știm.
    Maieutica presupune întrebări și un traseu argumentativ clar. Nu văd nici din astea, după cum nu văd nici răspunsurile tale la întrebările concrete (care e soluția pe care o aprobi tu, în cazul ăsta particular, în care niște oameni au o problemă cu meritele unui om care conduce un organism cultural și vice-conduce un altul? Nu de alta, dar am senzația că toate soluțiile tale trimit la politică, chestie care, drept îți spun, mă plictisește teribil.) Firește, nu văd pentru că sunt la nivelul 2. Dă-mi un teaser al nivelului 3 și răspunde clar, ca pentru nivelul 2, la întrebarea din paranteză.

  36. Susuldejos, argumentele tale sint valide daca le raportezi la o realitate imuabila. Daca mi-as declara dezacordul cu legea gravitatiei, de exemplu. La prima para malaiata care mi-ar pica in cap sau, ce zic eu, la prima incercare de a urca scarile fara efort mi-as lua o palma definitiva si irevocabila dupa ceafa. Numai ca realitatea despre care vorbim aici este una fluida, fiecare voce care isi manifesta dezacordul cu ea ii pastreaza fluiditatea. Ca timpul in care ea se schimba este mai lung decit ne-am dori noi, asta e alta poveste.

    Tocmai asta este diferenta dintre ceea ce era inainte de ’89 si ceea ce este acum, faptul ca putem sa ne manifestam in mod activ dezacordul. Nu stiu cit iti mai amintesti tu din anii ’90, dar situatia era mult mai rea decit acum. Faptul ca s-a schimbat se datoreaza si acestor presiuni mici. In definitiv conteaza mai putin ca Veta se revolta intr-un articolas, conteaza mai mult faptul ca e revoltata, conteaza ca atitudine in fata sistemului, conteaza atunci cind refuza sa dea spaga, conteaza atunci cind refuza sa se lase calcata in picioare arbitrar de un functionaras care este, intimplator, finul unui functionaras putin mai mare.

    Poate nu pot sa-i iau, direct, doctoratul lui Ponta. Dar revoltindu-ma activ am invatat exercitiul libertatii, ii pot ride in nas oricind am pofta si consider ca nu este indreptatit sa-mi ceara ceva. La limita, faptul ca am invatat devreme exercitiul libertatii m-a adus in postura in care sa-mi permit revolta maxima, sa-mi string catrafusele si sa plec lejer oriunde altundeva. Pentru ca imi permit. Daca nu as fi invatat aceasta libertate, acum as fi fost in continuare prins in sistem, poate chiar parte a lui.

    Prin urmare, cel putin in cazul meu personal, dezacordul exclude acceptarea. Iar insistenta mea de a ramine in Romania in ciuda sistemului are legatura doar cu constiinta faptului ca lucrurile pot fi schimbate. In timp, dar pot fi schimbate. Iar schimbarea nu se va produce nici cu defetisme, nici cu incercari de a schimba sistemul dintr-o data, cu totul.

    Cit despre argumentele Vetei… ti l-a dat pe cel mai bun: nu exista absolut nici un argument pentru ca HG sa ocupe pozitiile pe care le ocupa. E un imens necunoscut care ocupa niste pozitii unde isi au locul oameni cu realizari, nu nulitati. Nu crezi ca are importanta? Vezi cazul citat de Petronia, Ioan Mang.

  37. petronia, e pentru ca vremurile sunt tulburi. iar scena aia cu maieutica, cine stie de cate ori s-a rejucat pana cand a scris-o platon. deci vezi, claritatea se castiga numai cu timpul. ca ieu dau elemente contradictorii, e exact. ca pun intrebari scurte, e exact. ca nu li se poate raspunde decat cu alte intrebari, parca iar exact. ca e nevoie de umpic de ordine, da, asa-i. ca le-am intors cu susulinjos.

  38. Deja incep sa am senzatia ca mi-au crescut mustati si-o lance strimba in mina dreapta. Si parca si scaunui incepe sa semene cu Rocinante. Mai ales de cind cu pretentia de socratism. Iar discutia imi amiteste mai degraba de mileutica decit de maieutica.

    O sa fac totusi un ultim efort si o sa raspund la chestia aia cu fumatul oh, so 2k-ish. Recomandind studiul aprofundat al istoriei, mai ales a acelor parti care implica revolutii. Cauta, de exemplu, o monografie Fouché sau Talleyrand, ceva despre Cromwell, revolutia bolsevica, si o sa vezi ca ultimii beneficiari ai revolutiilor sint cei care mor pentru ele. Este irelevant daca o idee este in continuare cool sau nu, important este daca ea este sustinuta de argumente.

  39. dragon, vezi bine ca nu vorbesc de anii ’90 ci compar cu doomiii. dealtfel ieu sunt cu totul de acord cu tine si te sustin. poti sa ma pui pe lista. si pe urma?

  40. Si pe urma se intimpla exact acelasi lucru care s-ar intimpla si daca nu te pun pe lista.

  41. infatuarea ar putea sa-ti foloseasca in lupte, dragon. e de bine cata vreme cauza-i dreapta. pastreaza-ti deci lancea pentru inamicii aia de care zici. aici cu ea stramba n-ai ce ironiza.

  42. Susuldejos, păi dacă la vremuri tulburi se adaugă și argumente tulburi, obținem dialogurile din „Cântăreața cheală”. Senzație pe care încep să o am, deci cred că am descoperit ecuația problemei.
    Pentru că nu ne interesează evoluția maieuticii ca metodologie, ci utilizarea ei în forma stabilizată, eu zic să rămânem totuși la întrebări și să vedem care are mai multe rămase fără răspuns. Mi se pare că eu. Și mi se pare (adică sunt sigură, asta am scris-o doar pentru simetrie) că, în maieutică, ăla de deține răspunsurile și tot încearcă să obțină răspunsuri clare pune cele mai multe întrebări.
    Că claritatea se câștigă numai cu timpul e foarte corect. Dar dacă asta înseamnă că o să înțeleg argumentele tale peste 309 ani, avem o problemă. Cred că o să mor mai devreme, din cauză de întrebări rămase fără răspuns.

  43. Infatuare?

  44. pai dragoane, nu stiai? da’ mie imi place de tine si asa, ba ma stradui sa-mi placa si mai mult🙂 ca esti tânar si efervescent si adorabil cand ma trimiti la biblioteca cu referinte precise.
    petronia, numai nedumeririle tin omul vigilent si-i pot sugera ca
    lumea e mai complexa decat o poate struni un comentariu, un dialog ori un studiu despre duplicitatea lui talleyrand.
    am revenit doar pentru ca am gasit articolul :
    http://www.observatorcultural.ro/Sa-ridem-cu-Horia-Garbea*articleID_16567-articles_details.html
    care mi-a dat cateva din elementele concrete pe care le ceream despre cel precitat. si din ce vad mi se pare ca omul e blindat ca usa petroniei. a fost masiv publicat, super-premiat, ales presedinte de confrati si nu de breasla cizmarilor. laudat de insusi manolescu.
    dupa cum mi-era umpic cliseu sa banui.
    ok. nu ma mai surprinde pentru ca am mai intalnit hiperactivi populari. ca talent literar seamana precum doua picaturi de apa cu un autor invaziv pe cateva situri literare. acelasi tip de scriitura isteata, acelasi umor smecheresc cu orizont strâmt, acelasi mestesug al scriiturii cursive ca apa chioara. toate in cantitate, pe calea obtinerii taliei de „giganta rosie”. daaar apreciat de anturaj. lider de opinie, cu permisiunea dumneavostra.

  45. Susuldejos, atitudinea de autoritate omniscienta, de detinator al adevarurilor pe care nu le reveleaza pentru a-si lasa inferiorii sa le descopere singuri in drumul lor spre implinirea personala a devenit deja obositoare si seamana a suficienta. Consecinta, dupa cum observa si Petronia, este ca discutia incepe sa semene cu replicile din „Cintareata Cheala”. Fara a provoca aceleasi bucurii estetice.

    Politetea si speranta ma fac sa te avertizez sa nu te miri daca vei fi lasat sa vorbesti singur, daca continui in acelasi stil, evident. Cum nu pari a face parte din categoria batutilor in cap pe care-i ignor de obicei, sper sa gasesti un alt ton si sa continuam sa conversam.

  46. baddragon, inceputul mesajului de mai sus ma face sa cred ca e vorba de o fraza indeobste destinata tatalui tau, ceea ce ma flateaza. politetea ta, desavarsita, este un varf de neatins.

    ma terorizeaza negresit perspectiva evocata de a fi lasat singur aici, in bezna, cu unic reper „cântareata cheala” si pe deasupra fara bucurii estetice. simtind ca eziti in a ma categorisi inauntrul sau inafara tagmei „batutilor in cap”, incerc sa-ti dau un indiciu oferindu-ti acest nick din antetul mesajului cu care poti avea bunavointa sa mi te adresezi, eventual.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s