Tocmai v-ați trezit și vă beți cafeaua. Sau: tocmai v-ați trezit de câteva ore și sunteți la serviciu. Un gând se înfiripă: ce facem în acest weekend?
Păi sâmbătă e Noaptea muzeelor, deci e-ngropată. Știți din experiență că muzeele românești au toate un singur tablou și o singură statuie, pe care le-ați mai văzut de circa 62 de ori. Plus că vă aduceți aminte că tot sâmbătă s-ar putea să vină vărul dumneavoastră Dorin de la Câmpulung, lucru care nu prea vă convine, dar asta e.
Ar mai fi duminică ceva prin parcu’ IOR, doar că atunci aveți program de ieșit cu soția și ăla micu. Bine, pe ăla l-ați sugruma liniștit/ă, pentru că urlă și se cacă pe el, dar această faptă v-ar încadra automat la omor calificat.
Rămâne vineri, când nu aveți cunoștință să se întâmple ceva, dar. Dar.
Vineri pe la ora 9 și ceva seara o forță necunoscută va pune stăpânire pe dumneavoastră din senin, făcându-vă să acționați nestăpânit. Având din ce în ce mai puțin control asupra acțiunilor dumneavoastră, cu ochii tulburi, veți urca în mașină fără să cunoașteți destinația.
Mașina pornește singură. Conduce singură. Din boxe începe o muzică ciudată, cel mai probabil electronică, un fel de preambul a ceva ce încă nu cunoașteți, dar știți că e ce trebuie. Timp în care mașina se scurge în continuare, parcă fără nicio legătură cu tot restul traficului.
În scurt timp ieșiți din București prin nord și vă îndreptați spre Otopeni. În puținele momente de luciditate vă întrebați de ce, mai ales că vacanța all-inclusive în Turcia începe abia peste două luni. Dar nu-i nimic. Reflexele încetinite vă supun aceleiași puteri magnetice ce pare să cheme la ordine întregul oraș.
După alt timp la fel de scurt însă, vedeți o formațiune păduroasă numită Balotești. Cumva pe dreapta. Bătăile inimii plus ceva lumini dubioase care străpung desișurile, vă dau de știre că aici e locul faptei. Teleghidat/ă, ieșiți din mașină și vă avântați în necunoscut. Crengi atârnând aiurea vă zgârie obrajii, călcați în materiale moi care ar putea fi căcați de cal, dar nu vă pasă. Forța e cu voi.
Apoi, în luminișul ajuns deja la cea de-a cincea ediție, motivul ieșirii dumneavoastră secrete din casă vi se revelează precum o perdea dată la o parte din fața lumii de dincolo.
Ființe lunare se însoțesc într-un dans nebun, pe care unii l-ar numi păgân, adorând puterea creatoare fără nume și chip care le îngăduie existența pe acest pământ. Boxe babane împrăștie bași în toate zările, pe ritmul unei fanfare extraterestre. Lasere verzi ricoșând prin și dintre copaci vă licăre în fața ochilor cu frecvența universului invers.
Bine, în toată această nebunie e chiar posibil să-l vedeți pe vărul Dorin de la Câmpulung dansând printre copaci și pe ăla micu al dumneavoastră făcând caca dezinvolt prin mulțime, dar asta e bine să evităm.
Ne vedem acolo.
8 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Oare bat laserele alea pana spre Ploiesti? Bine ca am aflat de eveniment sa-mi avertizez babele sa nu creada ca iar se da lumina, in varianta pe verde!
Babo, cu ala rau sa ne vedem acolo daca ne fura laseru’ ochiu’?
Suna bine, pacat ca ala micu’ are program de schimbat pampers simbata dis di morning si vineri seara tre’ sa ii spalam pe aia folositi (a se citi ziua muzeelor, sintem la Sutu din nou in week-end, in caz ca va scoateti bastonul la soare)
S-a marcat! Acuma, sigur, ne sculăm sâmbătă funcție de ora de culcare…
N-ai nici o scuză, Veto, oamenii stau acolo toată ziua, ba chiar și duminică, adică doar dacă te culci vineri și te scoli luni îți merge. Nu că nu te-aș crede în stare, am luat un tic-tac din cutia ta zilele trecute și m-am trezit abia azi.
Cât despre minunea asta la care inviți tu lumea, îmi amintesc ca printr-o ceață verde că știu despre ce-i vorba. E o conspirație pentru o răpire extraterestră în grup. Nu picați în plasă, oameni buni. Când am fost io, două zile după aia mi-am căutat ficatul. Nici acum nu l-am găsit. Ce-i drept, licuricii pe LSD erau mișto.
Dragoane, cu noaptea muzeelor la mijloc, eu zic să vă luați pur și simplu provizii de cafea și margaritas pe două zile și o noapte și să vă întoarceți acasă luni dimineață, în starea în care m-am trezit eu după ce am furat un tic-tac de la Veta. Starea oricum o să fie, măcar să aibă motive bune.
Babo, dat fiind ca, prins intre germana si Newton, azinoapte am avut insomnii, iar in noaptea anterioara am ocolit somnul fara insomnii din motive de intre grunduri si baituri, daca mai adaug si niste margaritas, o sa fiu eu insumi piesa de vizitat la muzeu. Si nu vreau sa ametesc lumea, Picasso n-a pictat niciodata dragoni, cu atit mai putin din cei cu ochi intre masele.
Doar din cauză că n-a băut destulă margarita. Dacă făcea asta și se uita juma de oră la laserele alea de zice Veta, picta măsele cu Dragoni între ochi.
Ca tot vorbeam zilele trecute despre plagiat si revolta. Another one bites the dust! Gheorghe Popescu de la UBB Cluj