După 22 de ani

Pe 21 mai 1991, adică exact acum 22 de ani, un om se ducea să se cace.

Era un mare savant, cunoscător a șase limbi străine, printre care și sanscrita. Dar asta nu-l împiedica să savureze plăcerile cosmice ale căcării, pe care le trăia cu aplombul unui inițiat.

Se afla în clădirea Divinity School din Chicago, adică locul unde predase cândva mentorul său și era aprox 13.00 ora locală.

Pe biroul său cu numărul 304 de la etajul doi scria, în engleză: Dumnezeu este păstorul meu.

Între birou și ușa veceului o distanță de numai doi metri. Pe latura care închide coridorul – intrarea în secretariat. Față în față cu intrarea în veceu – ușa care dă pe scara de serviciu. În fața ușii de la biroul profesorului, pe partea opusă a coridorului, o cameră de serviciu destinată uneltelor de pompieri. Pe geamul veceului care dădea în curtea facultății, copaci, frunze. Până la ieșirea în stradă, aprox. 250 de metri.

Pierdut în ale lui, după ce tocmai apelase un număr de telefon în Columbia, profesorul e însă neatent la toate aceste detalii. Inclusiv că peretele despărțitor al cabinelor de vece, în număr de 5, are numai 1,8 metri, neajungând până la tavan.

Transportat, deci, de gândurile lui, profesorul ROMÂN se așează pe tron și își dă pantalonii jos. Ni-l putem imagina chiar ca pe un gânditor modern de la Hamangia, rupt de pământul natal și grefat pe alte tărâmuri, poate unele ale visului, dar fatalmente legat de acest simbol statuar al civilizației geto-dace.

Începând, probabil, actul transcendent al căcării, omul nostru nu aude pașii care se strecoară în buda alăturată. Nici pe tânărul de aproximativ 28 de ani care se ridică, parșiv, pe closetul învecinat și, profitând de apertura peretului fals, ridică mâna peste acesta din urmă.

Nu simte nici răceala mortală a țevii care îl țintește de la aprox. 20 cm.

Poc.

_____________________________________________________________

Aproape două luni mai târziu, Cornel Nistorescu, pe-atunci încă un jurnalist adevărat, se declară siderat. Ajuns la locul faptei declară că „atunci când a sosit poliția, studenții curioși și pompierul au șters posibilele urme ale autorului crimei. Nimeni nu a încercat să privească pe fereastră în fața facultății spre a vedea cine iese”.

Patru ani și trei luni mai târziu, mai exact pe 21 octombrie 1995, Ziua lui Roșca Stănescu oferea o recompensă uriașă pentru orice informații care ar duce la prinderea autorului. Și portretul-robot al asasinului, mai jos în facsimil după exemplarul original al ziarului, aflat în arhivele naționale. La derută? Nu vom ști.

Pentru că nu s-a aflat nimic niciodată, această informație fiind secretizată.

Moment pentru noi să-i adresăm câteva cuvinte domnului Traian Băsescu, cel care îl amenința mai zilele trecute pe noul procuror general Tiberiu Nițu, militar în termen în decembrie 1989, că are termen până la anul să ne spună cine-a tras în noi/după 22.

Moment, adică, să-i spunem lui, premierului și tuturor celor care mai au pârghii în justiția română că nu se face primăvară cu o floare, două și alea rupte din boscheți.

Becali nu ne ajunge. Năstase e prea puțin.

Și încă ceva, ca un post-scriptum cu putere de avertisment: nu s-a dovedit statistic că adevărul iese mereu la iveală, dar are această tendință. Iar în fața secretomaniei voastre există o putere care în cele din urmă va avea câștig de cauză.

Puterea de a le transmite generațiilor viitoare această întrebare care, deși simplă, va avea o duritate de stâncă, neînduplecată:

Cine l-a omorât?

Cine l-a omorât?

Cine? Vrem să știm numele și abia apoi ne vom ocupa și cu „de ce”.

Wanted, 22 years later

31 comentarii

  1. De fapt, Veto, practica ne învață că nu are nici un rost să te întrebi cine, până nu știi de ce. „Cine” lasă loc cam unui sfert de omenire (atât estimez eu că e în stare să tragă un trăgaci – a propos, îmi spune și mie cineva de ce se zice „a apăsa pe trăgaci” în limba română, dacă trăgaciul se trage, de unde și numele lui? – fără prea mult efort de convingere). „De ce” reduce mult cercul suspecților. Așa că eu zic mai întâi să ne întrebăm de ce, și pe urmă cine.

  2. It was the prophetic quality of the victim😦

  3. un pic prea insistent cu detaliile de cabinet, nu stiu de ce crezi tu, Veta, ca tinerii nu mai citesc decât daca au sub nas cuvinte-cheie precum kk, dar admit, exista un curent actual in care scene ample trebuie sa se petreaca in interiorul veceurilor: tranzactii, comploturi, discutii filozofice, omoruri, moda, sex.

    comemorarea lui Culianu e salutara si te felicit indelung.

    apropo de nistorescu, dupa 60 de zile când a ajuns el acolo mi se pare evident sa se declare siderat, altfel nu-i mai citeste nimeni articolul. între timp s-a invartit pamantul de tot atatea ori si, vai, nimeni nu s-a uitat macar o data pe geam dupa asasin, in dauna saracului jurnalist. mi s-ar parea normal ca portretul de robot dat la ziar sa fi fost facut cu mâna lui si din memorie.

    petronia, carturarii si ziaristii isi interzic sa repete un cuvant, de aceea nu pot scrie „trage de tragaci”. probabil ca l-au tradus pe „apasa” din franceza sau engleza unde insa nu e problema de consonanta (appuyer). in al treilea rand, „tragaci” e mostenire veche, de pe la pushcoacele originare cu cremene si mai inainte, de la tunuri, unde se trage cu fortza de un fel de tragaci mai mare care declanseaza percutorul. de fapt stii toate astea pentru ca ai toate albumele cu pusti in biblioteca

  4. Mulțumesc pentru apreciere, Memo și pentru atenționarea privind devierea scatofilă. Promit să fiu mai atentă pe viitor!

    Hehe nepoată Petronia, se vede că ești mai tinerică. De ce-ul care micșorează cercul suspecților e în filmele cu Hercule Poirot. Aici vorbim despre un nume într-un dosar secretizat. Atât.

  5. @ windwhisperer – it was

  6. Veto, am zis eu că iei prea multe pastile din alea tic-tac de tic acum și te trezești tac peste o săptămână. Vară, babo. Vară. Măcar nu le mai lua cu vodcă.
    Iar întrebarea mea rămâne foarte corectă. Tot „de ce”, dar altul. De ce nu se desecretizează dosarul. Și și în cazul ăsta, răspunsul e evident. E de partea greșită a lui ’89, mi se pare.

    Memo, chiar dacă ai dreptate cu transferul de sens în privința trăgaciului, asta nu schimbă faptul că a trage ceva și a apasa pe ceva nu sunt același gest. Ba chiar observația ta amplifică rău confuzia: dacă nu se apasă pe trăgaci pentru că nu se apasă, ci se trage, iar trăgaciul nu-i nici el trăgaci, ce se întâmplă acolo? Cât despre engleză, din câte știu, expresia e „pull the trigger”, deci tot nu se apasă. Deci franceza a încurcat borcanele de data asta, iar noi pe urma ei, pentru că furculision. Vezi, asta nu scria în albumele mele cu puști.

  7. trebuia sa fi fost sters „sau engleza”, a ramas acolo din greseala si te-ai repezit la el. n-am functia „editare de comentariu” si uneori imi pare rau c-am apasat pe „pleaca”.
    va sa zica nu-l vrei „apasat”. atunci „tasteaza” iti convine pentru ce faci când ma sâcâi cu intrebarile alea, dealtfel interesante?
    cu aproape acelasi gest „cânti” la pian, când de fapt „apesi” pe clapele lui, nu? unii o pot face chiar stând sub claviatura si „tastând” cu palmele si degetele invers, ca si cum ar „trage” clapele.
    (daca nu ma insel, exista o scena ca asta si in „amadeus”-ul lui forman).
    cu degetul nu numai apesi sau il faci cârlig si tragi. n-o sa povestesc aici despre toate perversitatile de care e el in stare.

  8. Ce ciudat, soro! Tot azi (mă refer la azi-ul din ziua în care ai scris articolul) se împlinesc 22 de ani de la o întâmplare haioasă din viața mea. Eram la Chicago, pe veceu, încercam să mă cac un căcat în formă de ciorchine de strugure, când din veceul de lângă mine s-a auzit o serie foarte lungă de bășini, însoțite de un miros care îmi amintea de cocina în care am avut a șasea, a opta și a patruzecișipatra experiență sexuală. Șucărită, l-am rugat pe cel din veceul de alături să se bășească mai încet, la care el mi-a răspuns în șase limbi, printre care și sanscrita, că se bășește cum vrea el și că să nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Doar că vezi tu, eu nu îmi băgam nasul nicăieri, nasul meu doar era în aceeași încăpere cu bășinile individului. Drept care m-am cam pierdut cu firea, recunosc, am scos pistolul pe care îl aveam întâmplător în sacoșă și restul cred că îl ghicești.

  9. Adevărat ai înviat. Ca să vezi la ce duce consumul exagerat de fasole cu ciolan și rață cu varză. Caci struguri (interesantă alchimie) și rămâi în istorie. Am așa, un fel de presimțire, că înainte de incendiul Romei din 64 mâncasei chilli, iar înainte de cutremurul din Chile mâncasei rome. Și a dracu ți-ai găsit să fii răcită fix când trecea JFK pe acolo. Ceea ce chiar e vina ta, că mereu ți s-a spus să pui mâna la gură când strănuți.
    Vezi că Șerban Măgureanu ne-a înnebunit pe toți (și prin asta vreau să zic toți locuitorii Bucureștiului și comunelor limitrofe). Ai lăsat lumina aprinsă și urlă perpetuu la Lună de când ai plecat. Ceea ce e cu atât mai de mirare, cu cât nu i-a dat nimeni mâncare.

  10. Memo, eu când tastez la calculator scriu, așa cum când apăs pe clapele unui pian (clapez, deci) cânt. Exemplele tale nu se potrivesc, adică, pentru că ele denumesc rezultatul acțiunii, nu acțiunea în sine. Și nu e deloc aproape același gest între astea două și trasul unui trăgaci, măcar din punct de vedere al planurilor în care ele se întâmplă, dacă nu și din cel al distanței față de corp la care se situează degetul de-a lungul mișcării. Mai clar: între mișcarea de apăsare și cea de tragere există cam aceeași diferență ca între a demonstra principiul lui Arhimede, cum că un corp pe care-l împingi în apă e împins înapoi în sus cu o forță egală cu greutatea lui, și a termina de demonstrat principiul respectiv, trăgând corpul care ți-a spus ce voiai să afli din apă. Voila. A trage, împinge sau apăsa nu sunt gesturi din aceeași categorie.

    Cât despre editarea comentariilor, oricum ți-am dat dreptate la filiera franceză, poți să uiți de omisiunea cu engleza. Se mai întâmplă.

  11. petronia ulia, e foarte adevarat ce spui, dar n-ai dreptate

  12. Aha, soro, aha. Deci tu erai. Și probabil că nu e nevoie de multă logică pentru a-mi da seama că n-ai nicio remușcare. Remușcăcare

  13. pentru o ultima tentativa de explicatie a implicatiei, khmda, a implicatiei tactilului in arta tragerii cu pushca, sa revenim la intrebarea clasica: ce a fost mai intâi, oul sau gaina?
    opa, usurel cu pianul: ce inseamna „mai întâi”? pardon, de fapt cum adica „a fost”? nununu, s-o luam sistematic: ce inseamna „ce”?
    ca sa scurtam insa timpul de expunere si asa limitat si sfert-doct, sa plecam de la ipoteza ca toate astea sunt indecidabile. si totusi functioneaza normal. ne simtim incurajati sa zicem ca dumnezeu a facut in acelasi timp oul si gaina. (dupa cum se bine-stie, cocosul a aparut mult mai tarziu si a fost imediat folosit in razboaiele galo-romane, dupa care a ajuns personaj principal al povestii cu doi bani. in mod misterios, cocosul apare si la trasul cu pushca, iata-ne astfel din nou in miezul problemei. nu vrem sa stim ce mai face cocosul in noptile cu luna plina sau in fantasme).
    plecand de la premiza asta comoda cunoscuta sub numele de „simultaneitate” sau „totul provine dintr-o mare plesneala (big bang)” ne simtim deodata optimisti si oarecum usurati. precum rhetta mai sus.
    drumul e insa lung si anevoios, o sa tai foarte mult din poveste, in fine, se ajunge prin episodul 16 in fata unui zid pe care scrie „apasa”. in fata acestei constrangeri subite, rhetta, ba chiar si petronia cât e ea de rationala, ar reactiona natural: se scoate pistolul de la port-jartiera si se apasa pe tragaci.
    poc.
    (am ramas cu traumatismul asta de la veta. sper ca v-a stat inima in loc asa ca mie cand am citit articolul ei de mai sus).

    aici ne comportam insa anormal, ca intre pacifisti sau nord-atlantici: ce avem de pierdut daca apasam acolo? luam degetul aratator de la mâna dreapta si apasam zidul, ca n-o fi foc.

    in momentul asta bineinteles hop reclamele la produse lactate etc. sa urmarim cu atentie etichetele si sa nu cumparam niciodata asa ceva.

    suspans intrerupt de reclame, bleah. lumea buna merge la toaleta in timpul asta. consumul de apa creste brusc in blocul petroniei, mici cascade se revarsa etc, inundatie la etajul zero. scene de menaj. multime adunata, elemente de recuzita, caini fara stapan.

    protestez ferm, cine si-a permis sa-mi intrerupa argumentul cu reclame? sa resetam. episodul 23. petronia apasa cu indexul un punct din planul zidului. in spatele zidului defileaza de la bun inceput tot felul de cifre ca la matrix. din unghiul nostru de vedere nu sunt insa vizibile, de-asta trebuie sa spun eu ce si cum, ma si cam oboseste sa fac asta dar o viata avem.
    petronia apasa zidul. surpriza dupa suspans: si zidul apasa petronia. conform principiului actiunii si reactiunii.

    sar direct la seria 4, episodul 33. petronia intreaba: cine a fost mai intai, actiunea sau reactiunea? noi raspundem in cor: … (aici spatiu publicitar). de ce nu, la urma urmei?

  14. când o sa trec pe curat comm-ul de mai sus o sa introduc si asta:
    petronia scoate pistolul de la port-jartiera rhettei dar refuza sa apese pe tragaci in ciuda scriptului. tragaciul se trage, zice si subliniaza cu o rafala de circa 5 cartuse in aer. dupa alte 5 pahare de vin, accepta sa reia scena. toata lumea dispare dupa zid.

    dar profit de acest addendum ca sa intreb si eu, cum adica „mare savant, cunoscator a sase limbi straine”? ori ca limbile erau straine, si atunci nu le cunostea, ori le cunostea si atunci nu mai erau straine. nu stiu ce parere are si petronia.

  15. Babo, Petronio, soro, imi permit, daca-mi permiti, o mica corectie. Nu de alta, da’ matale ai zis ca am fost invitat acilea sa dau cu logaritmul si cosinusii dupa voi. Deci legea lui Arhimede. Ma rog, e legea descoperita de Arhimede cind il batea la cap regele ala al Siracuzei sa-i faca control nedistructiv la coroana. Eu as fi sugerat un control distructiv sub coroana, da’ asta-s eu si Arhimede, desi baiat destept, nu era Balaur Rau.

    Cum ziceam, legea lui Arhimede. Care zice ca forta cu care corpul este impins inapoi este egala nu cu greutatea corpului, caz in care totul ar pluti, lucru pe care experienta ni-l infirma (matale ar trebui sa stii mai bine), ci este egala cu greutatea volumului de apa dislocuit (valabil pentru orice lichid, de fapt). Asta se traduce in practica prin faptul ca, daca corpul este mai dens decit apa, el se scufunda, daca nu este, atunci pluteste.

    E drept, mai sint mici precizari de facut aici, unele corectii la chestia cu densitatea si plutirea, da’ ti le povestesc la urmatoarea sticla de vin.

    (Gata, dispar la loc. Dupa cum stii, treburi urgente in clasa reptiliana ma tin departe de tastatura. In consecinta, nu sunati! Iesim noi din cind in cind.)

  16. dragonule rau, nu poti sa spui „greutatea volumului dislocuit” pentru ca volumul e volum si greutatea e greutate, adica sunt doua categorii diferite. petronia va aprecia din nou diferenta asta de categorie. nu ma intereseaza ca asa ai invatat la scoala, ca tot acolo te-au invatat baietii sa fumezi in veceu si asta nu e bine, deci nu-mi spune imediat ca la scoala se invata legile adevarate ale fizicii. se invata cuvintele care traduc legile dar cateiodata traducerea nu e fidela. nah.
    deci n-ai dreptate, una la mâna.

    a doua la mâna: petronia se referea la demonstratia unui principiu Arhimede fals din care trebuia sa deduca faptul ca tragerea
    e diferita de impingere. si cum falsul implica orice, rationamentul ei este foarte adevarat. vezi bine ca da, nu mai incape discutie.

  17. memo, eu acuma inteleg ca vrei sa continui discutia si sa faci distinctii, da’ alege si tu subiecte si abordari care au sens.

    Ca volumul si greutatea sint doua lucruri distincte, asta nu pot sa neg pentru ca amindoua au cite o definitie si cele doua definitii sint diferite. Da’ faptul ca un volum de ceva are greutate este un alt fapt care nu poate fi negat. Daca as fi spus ca forta este egala cu volumul de lichid dislocuit, atunci ai fi avut dreptate. Numai ca nu am spus.

    So… distinctiile sint binevenite, cu conditia sa aiba si ceva zeama de adevar. Sau, dupa cum spuneam mai deunazi, ceva spuma de umor.

  18. „greutatea volumului de apa dislocuit”.

    ai fabricat cumva sau ai auzit pe undeva de vreun principiu care sa spuna ca volumul are greutate?
    in caz ca da, e cam fals de la conceptul de vid citire.
    in caz ca nu, poate iti revizuiesti atitudinea.
    vezi ce alegi.

    altfel, poate vrei sa-mi spui ca atunci cand gandesti „un metru cub” trebuie neaparat sa-l asociezi cu un lichid, altfel nu e volum? sau ca daca e volum atunci trebuie neaparat sa fie umplut cu ceva?

    in fine, maestre cosinolog🙂 , daca insisti sa-ti divulg si cum e corect de spus in logica limbii române acolo la principiul lui Arhimede, ca sa nu ramai iar nelamurit, iata: „… greutatea lichidului din volumul dislocuit…” sa fi fost chiar asa greu de imaginat?

    ps aia cu „zeama” si „spuma” din finalul comului matale ti-o trec cu vederea daca sa spui asemenea obraznicii iti fac ziua mai buna, dragon rau. noteaza totusi: chiar daca sunt scolit de cateva ori mai mult decat matale, nu inseamna ca n-am urme de umor. daca nu vezi, poate ca nu e vina profesorului care sunt ci a elevului increzut si rigid carele vei fi.

  19. @memo: ”câteodată traducerea nu e fidelă” – din păcate adeseori nu e fidelă, deşi ar trebui să fie – v. capitolul I pct. 4 http://fit-ift.org.dedi303.nur4.host-h.net/index.php?frontend_action=display_compound_text_content&item_id=3367 ; iar dacă nu e fidelă – e proastă!

  20. memo, ramine valabil ce ti-am spus cind erai susuldejos.

  21. Stai ca acum am vazut-o si pe aia cu „chiar daca sunt scolit de cateva ori mai mult decat matale”. Curios. Ma intreb cam care a fost problema daca in 40 de ani n-ai reusit sa-ti finalizezi educatia formala. Asta considerind ca „de citeva ori” inseamna macar 2.

  22. nu mai tin minte, sper ca nu era o magarie.

  23. insisti, dragon rau. inteleg deci ca era o magarie si ca acum vrei sa-mi culegi typos, terminatii sau cuvinte lipsa etc, incorectabile dupa submitere, ca sa-mi demonstrezi
    ca esti mai educat.
    poti s-o faci. e meschin, dar daca asta iti face ziua mai buna, poti

  24. Nu vad la ce vinatoare de typos te referi. Ai declarat cu tastatura ta ca esti de citeva ori mai scolit decit mine. Cum nu stii ce scoli am facut si cite am invatat absolvindu-le, singura interpretare care-mi ramine la dispozitie este cea in care te referi la timpul petrecut in ele. Cum expresia „de citeva ori” implica de obicei numere intregi mai mari de 1, luind cazul cel mai favorabil, 2, am ajuns la concluzia ca ti-ai petrecut cel putin 40 de ani in scoala, invatind. Lucru de care, exceptind situatia in care a existat vreun impediment si ti-au trebuit cite 8-9 ani pentru a absolvi fiecare an de studiu (nu pare a fi cazul), ma indoiesc. Nu spun ca nu e asa, dar ma indoiesc.

    Inca o data, faci prea multe prezumtii. Afirmatii de tipul celei amendate mai devreme, necunoscind istoricul academic al celui cu care conversezi, sint complet gratuite, arogante si foarte, foarte iritante. Am inteles de la inceput ca mizezi pe aceasta ultima caracteristica. E plin internetul de indivizi pentru care trolling-ul este prilej de orgasm, cunoastem semnele.

  25. Iar pentru a nu fi iar acuzat ca ocolesc problema, o sa raspund si la acuzatia de nerespectare a logicii limbii romane. Prin aceea ca in limba romana este mai degraba uzuala exprimarea „greutatea unui metru cub de apa” decit „greutatea apei continute intr-un volum de un metru cub”. In niciuna dintre cele doua exprimari nu ai mai multa informatie, ambele iti spun care e volumul si care este densitatea, iar de aici rezulta greutatea (considerind acceleratia gravitationala cunoscuta, valabil pentru ambele cazuri).

    Ma acuzi de faptul ca as fi sustinut ca volumul are greutate, ceea ce este fals. Daca consideri ca nu e fals, astept un citat din cele scrise de mine. La fel, ca ar fi necesar sa asociem cu necesitate un volum la un material. Iarasi fals. Iarasi astept citare.

  26. „Afirmatii de tipul celei amendate mai devreme, necunoscind istoricul academic al celui cu care conversezi, sint complet gratuite, arogante si foarte, foarte iritante. Am inteles de la inceput ca mizezi pe aceasta ultima caracteristica. E plin internetul de indivizi pentru care trolling-ul este prilej de orgasm, cunoastem semnele.”

    dragon rau, ar trebui sa te irite mai degraba ca traiesti in tara in care Ponta e prim-ministru plagiator, tara in care a devenit un obicei ca discursurile de tot felul sa opereze cu izolarea din spusele celuilalt a partilor care, luate astfel din context, pot deveni iritante, decât sa te iriti ca altii pot justifica diferite afirmatii cu care tu nu vei fi fiind de acord. daca nu cumva ar trebui sa te ingrijoreze mai întâi faptul ca nu corespunzi caietului de sarcini in ce priveste simtul umorului, cam in berna pe ziua de astazi. nemaivorbind de limbajul peiorativ in care iti cade frazeologia, cu intoarcerea puerila a lejerelor sugestii de îngâmfare ca nete acuzatii de aroganta. atunci cand esti pus sa dialoghezi in contradictoriu, adopti automat comportamentul pe care indeobste il condamni fara gres in articole si comentarii relaxate. in situatie de stress, un dragon rau nu e decat un alt dragon rau? pai atunci, sa astept sa vina si balacarelile din talk-show-uri.

  27. cand se va desecretiza dosarul dublei crime de la surorile marx, ldt, stra-stra-stra-stra-stranepotul vetei marx va posta si mesajul lasat de criminal :” baieti, credeam ca intre timp v-au crescut la loc branhiile. m-am inselat. sorry. arhimede”.

  28. Memo, ți-am rămas datoare cu un răspuns. În primul rând, eu nu umblu pe la jartierele Rhettei, că mușcă. Te las să alegi cine.
    În rândurile următoare, Dragonul are dreptate în legătură cu faptul că am uitat fizica pe care n-am știut-o niciodată, motiv pentru care am făcut penitență cu capul sub apă, exersând legea lui Arhimede, trei zile. Din fericire, asta nu invalidează discuția despre tragere și apăsare, ci doar îi dă nota comică a unei greșeli tâmpite strecurate în mijlocul unei demonstrații inteligente. Eh.

    Noemi K, mă bucur că încă ești printre noi. Când se va desecretiza dosarul dublei crime de la Surorile Marx, din fericire, se va descoperi că cel puțin una dintre noi e de fapt Arhimede. (Hint: e una din pisici.)

  29. niciun memo, i’m worn out. i hate sa scriu in doua limbi, asta arata ca am ajuns la capatul conductei.
    vestea buna e ca o sa va descurcati mult mai bine fara comentariile mele fucking tâmpite. iau o pauza enorma dar tot nu scapati asa usor, ne vedem iar peste fix 235 de ani cand o sa fiu
    in clasa a 11a be, in extemporal la cursul de civilizatie intergalactica. so fuck me jesus. you take care. taxi!

  30. Memo, you take care, too. Vezi poate convingi taximetristul să te ducă pe la niște galerii de artă în seara asta, înainte să ieși din galaxie, ca să rămâi cu o amintire plăcută. Sau măcar cu o amintire, că la noi îmi închipui că o să eviți să te gândești pentru următorii 234 de ani și 364 de zile.

  31. So long, and thanks for all the fish.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s