N-o ști nimeni că m-am duș

„Ghastly,” continued Marvin, „it all is. Absolutely ghastly. Just don’t even talk about it. Look at this door,” he said, stepping through it. The irony circuits cut into his voice modulator as he mimicked the style of the sales brochure. „All the doors in this spaceship have a cheerful and sunny disposition. It is their pleasure to open for you, and their satisfaction to close again with the knowledge of a job well done.”

As the door closed behind them it became apparent that it did indeed have a satisfied sigh-like quality to it. „Hummmmmmmyummmmmmm ah!” it said.

(Douglas Adams – The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy)

Cind mi-a povestit prima data Dragoanca despre noua inventie in domeniul spa-urilor (bine, e posibil sa nu fie asa noua pentru restul lumii), „dusurile emotionale”, prima imagine care mi-a venit in minte a fost aceea a doua blonde voluptoase. Le stiti, blondele alea din filmele porno despre care fiecare barbat a ajuns de mult la concluzia ca sint lesbiene doar pentru ca inca nu l-au intilnit pe el. Si daca blondele sint blonde, atunci si dusurile sint aurii. Doar ca de data asta factorul declansator nu este pasiunea scapata din haturi sau vreo nevoie devianta (da’ cine-s eu ca sa judec?), ci o emotie puternica. Ca atunci cind iti scapa 2-3 picaturi cind auzi ca a murit in sfirsit javra aia pechinezeasca a Dobreascai de la demisol, panarama aia de ciine care latra toata noaptea la bacteriile din buretele de la baie. Da’ nu doar asa, ca nu poti sa faci dus, fie el si auriu, cu doar 2-3 picaturi. E nevoie de ceva mai consistent, ceva de tipul Becali trimis in schimb de experienta inter-penitenciar in Cuba, la resort-ul ala de 5 stele si 3 mioare din golful Guantanamo. Nu poate sa nu te copleseasca emotia, sa nu te bucuri de bucuria omului si, in consecinta, sa nu-ti relaxezi sphincter urethrae (if you’ll excuse my Latin) intr-o intensa si nobila celebrare a restabilirii ordinii universale. Acesta, in sfirsit, abia acesta este ceea ce mi-am imaginat prima oara ca este un dus emotional.

Doar ca pe nara stinga iesea putin fum portocaliu. Asta e de obicei semn ca am uitat ceva. (Sau ca trebuie sa votez cu Basescu, da’ nu era cazul in momentul ala) Ce naiba poate fi atit de important la niste dusuri emotionale incit sa merite sa ma auto-atentionez ca am uitat ceva? Pina la urma mi-a picat fisa. Era Marvin, mă! Il stiti pe Marvin, robotul din Hitchhiker’s Guide, cel dotat de Sirius Cybernetics Corporation cu Genuine People Personality.  Atunci am inteles ce sint dusurile emotionale: o excursie maniaco-depresiva in Paradisul Relaxarii, un dus in care nu doar culorile, aromele si temperatura variaza de la o secunda la alta, dar si vocile care-ti distrag atentia de la problemele cotidiene alterneaza intre cea a lui Marvin si ce a usilor „on a cheerful and sunny disposition”.

Hai ca va las cu Marvin. Si nu uitati: taieturile se fac, pentru mai multa eficienta, longitudinal, nu transversal.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s