Oamenilor,
Cu riscul să fiu pusă pentru iarnă la borcan, cu sare grunjoasă și mărar, de verișoarele mele sau de careva dintre voi, pentru gusturi muzicale ocazional hipsterești, scot din nou trei degete din borcanul meu cu ștevie, ca să vă prezint imnul răsăriturilor din ultima multă vreme. Din care, ca orice babă care se respectă, am văzut de două ori mai multe decât apusuri. E un paradox temporal, nu întrebați, îl repar io când am timp. Până una-alta, Family of the Year, cu The Stairs și niște versuri pe alocuri puțin cam prea sunny, cam prea din vârful buzelor, dar cumva fix ce trebuie.
Dacă nu vă place muzica, eu zic să vă consolați cu faptul că videoclipul e chiar stupid, cu imaginea lui 70-istă și cu candid camera mânuită de un unchi beat la un barbecue fumat, într-o duminică de care nu are chef nimeni. Asta ca să nu ziceți că nu v-am ajutat niciodată.
3 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Nu’s de ce, dar mie îmi plac melodiile astea 70-iste, asa cu versurile lor pe-alocuri prea sunny şi videoclip filmat de unchiul beat. Nu comportă comparaţie cu lălăiala zilei de azi… da’ nah, poate oi fi apucat şi io mai multe apusuri decât răsărituri 😉
Perfect de acord, Centurion, numai că la ăștia potențial revoltător e că doar videoclipul e ’70-ist, muzica e de anul trecut. De unde și hipsterismul. În rest, sigur că nu comportă comparație (și în bine, și în rău) față de alte chestii. Deci sunt cât se poate de normali.
Haidi, bre, că-i chiar faină! Cine-a zis că nu-i place? Că acu’ mă iau de dânșii!!!