Wishful thinking by Petronia Marcs, sau azi la piața Matache, mâine-n toată țara

Oamenilor,

Am mâncat o algă. Verde. Bună.

Dacă vă așteptați ca dezvăluirea asta să ducă la o poveste care să explice absența mea îndelungată, despre cum alga era localizată, împreună cu mine (să mănânci ceva presupune, încă, prezența în același spațiu și timp cu ceva-ul) în Oceanul Indian, iar eu pluteam pe un flotor de hidroavion, în largul unei insule părăsite, de pe care m-au cules apoi peste o lună niște pirați somalezi în speranța că o să primească ceva bani pe mine (într-un fel sau altul), și despre cum, în consecință, acum trei zile am andocat prima navă de pirați somalezi intrată vreodată în portul Constanța, nu. Asta e. Poate data viitoare.

În schimb, o să vă povestesc altceva. Acum trei zile, eram prin piața Matache, să vând un pirat somalez, dotat cu un papagal (ce clișeu!) și cu alte chestii care îl fac dezirabil pe anumite piețe ale muncii. La Piața Muncii era însă ocupat, de asta ajunsesem în Matache. Cum mă plimbam eu pe-acolo cu Sekamba de lesă, privirile agere (e incredibil ce se poate întâmpla când îmi amintesc să nu-mi șterg ochelarii cu cârpa de vase) mi-au căzut pe o chestie care m-a făcut să-mi dea lacrimile. Nu atât pentru că nu mi-am șters ochelarii cu cârpa de vase, ci cu cea de geamuri, îmbibată cu Ajax universal spray. Ci pentru că ceva-ul era ceva ce pusesem pariu că nu o să trăiesc să văd vreodată în zona pieței Matache, în special în partea din dreapta a Căii Griviței, cum vii dinspre Gară spre segmentul populat de prostituate după ora 21. Acel ceva era nici mai mult (și nici mai puțin, mai important) decât o dovadă de civilizație. Și cum pusesem pariu că nu o să trăiesc să văd asta acolo vreodată, am doar două opțiuni: să mor sau să accept că am pierdut pariul și să plătesc. Nici nu știu care din ele e mai scumpă. În fine, o să mă ajute pițigoiul Peracle să mă hotărăsc. Are o mare bucurie în a-mi sugera modalități de auto-căsăpire, ceea ce rezultă de fiecare dată în reducerea rației lui de hrană și în împuținarea, ca urmare, a câinilor din jurul blocului.

Să vă prezint și vouă motivul pentru care o să trebuiască să cedez cuiva podgoria mea din Reims și, mai rău, crama de acolo. Păcat că omul va muri complet accidental la scurt timp după asta și o va lăsa pe madame Cliquot văduvă a doua oară, dar deh, viața e tristă și scurtă și se termină întotdeauna prost. Motivul, așadar, e ăsta:

DSC_3508

Adică un anunț din partea unor oameni cel mai probabil nu din specia care mănâncă mic dejun continental cu London Times sau Le Figaro în mână pe iPad, în timp ce ascultă Ceaikovski, ci din aia care mănâncă la micul dejun semințe, în mână cu un iPad pentru care să zicem doar că nu ei au plătit, ascultând… na, ați fost și voi pe la piața Matache. Ceva ce bunii noștri vecini personali, în teorie mult mai civilizați și mai bine educați (măcar prin eforturile noastre susținute de accidente misterioase, dacă nu altfel), nu nimeresc să facă aproape niciodată atunci când organizează parastase. Motiv pentru care, când am pus un anunț similar acum ceva timp, ca să nu se mire nimeni dacă-i pică în cap de pe terasă o babă beată, lovită de gravitație  în toiul unei acrobații pe care cu ani înainte o efectua cu succes la Cirque du Soleil, m-am pomenit cu toți năvălind ciorchine la băutură gratis. Din fericire pentru mine și pentru preoții parohi ai cimitirelor Bellu catolic, ortodox, și Ghencea militar, pițigoiul Peracle e carnivor.

Acum vă rog să mă scuzați, trebuie să încep să injectez o armată de sticle de șampanie cu polidin (au răcit în cramă, săracele) și să corectez echilibrul unei chei de boltă. Tot dintr-o cramă, culmea.

4 comentarii

  1. o anumita planta verde, sa-i zicem alga. verde dar cu efecte secundare halucinogene, intr-adevar.
    produce frecvent imagini legate de petreceri cu bauturi alcoolice inaccesibile (de ex. in sticle de sampanie bine infundate in pivnita boltita a vreunei vaduve de meserie din reims, sau din piata matache macelariul) urmate de caderea in gol de la vreun etaj, accelerata gravitational.
    in caz de recidiva, tratamentul trebuie intarit cu sucuri din fructe rosii, ceaiuri negre si clatite aurii.

  2. 😆
    Mai primiți invitați: pot lăsa un număr de telefon la care pot fi contactată în cazul în care sunteți în…lipsă?😆

  3. presupun ca dovada de civilizatie e faptul ca autorul abtibildului scrie „fiicei” cu doi i. da’ intelegere pentru ce ne solicita? e deprimat fiindca n-a facut baiat?

  4. Wishful drinking, coana Petronie, wishful drinking!

    Magistral subintelesul din anunt. Un fel de „mediul creeaza contextul”. Eco ar juisa la intilnirea cu asa suculenta semiotica.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s