Till T-Rex do us part (part idiot, part nitwit)

Oamenilor,

Cu ochii mei ageri îndreptați vulturește asupra internetului, observ în ultima vreme o tendință în fotografiile de nuntă, chiar mai îngrijorătoare decât fotografiile de nuntă sau nunțile în sine. Știți povestea: doi oameni care în maxim trei ani o să ajungă să se suporte cu eforturi și sacrificii de vaze se hotărăsc, printre certuri legate de meniuri cu pești de care n-a auzit nimeni și haine care costă cât un mic apartament în Paris, că vor ca cel mai important moment al vieții lor (pentru că e singurul, nu de alta) să fie imortalizat în poze. Cu cât mai artistice și mai abile în a ascunde grimasele produse de faptul că din picioarele miresei au mai rămas două metatarsiene și jumătate, precum și disperarea mirelui, fugărit de nașa beată și de mătușa libidinoasă a proaspetei consoarte cu acte prin toată sala de bal, pentru încă un dans lipicios, transpirat și sclipicios, cu atât mai bine. Trebuie să existe ceva de pus pe Facebook, ca să poată da like prietenii care au avut nesimțitul simț de conservare de a nu călători sute de km. pentru sarmale de somon pătrat în foi de puță de papagal și open bar cu două varietăți de vin din care există una, trei cocktail-uri cu scuipat și jumătate de sticlă de whiskey. (Asta din urmă, ce-i drept, ar putea fi și meritul unchiului despre care nu știe nimeni cine și al cui este.)

Deci pozele de nuntă sunt importante. Cruciale. Esențiale. Cum altfel ai putea să-i faci pe ăia care au avut tupeul de a fenta zbânțuiala diformă în jurul plicului discret și frumos decorat de pe masă să se simtă prost că au ratat toată distracția (și că se fac că nu s-au inventat PayPal, cecurile și MoneyGram)? În plus, peste ani, după ce s-au terminat toate vazele, farfuriile și scaunele din casă, e bine să ai la ce să te uiți nostalgic, cât aștepți, pe canapea, să vină comanda de iatagane și actele de divorț.

Așa au apărut, deci, ședințele foto de nuntă, la fel de elaborate ca și alea ale revistei Vogue, doar cu mai multe fumuri și mai puține fotomodele. Ca orice lucru normal abordat anormal (cum ar fi mobila, mâncarea și hainele), și aici moda impune alegeri din ce în ce mai bizare, care se schimbă odată cu sezonul. Observ cu îngrijorare, deci, (mint, dar e pentru efectul retoric) că anul ăsta moda fotografiilor de nuntă e să pui nuntașii să-și testeze calitățile actoricești și atletice, mimând că sunt urmăriți de o cohortă de monștri sau că s-a întâmplat vreo altă calamitate eroică. De parcă nu ajungea că trebuiau să mimeze că puiul e masticabil și tortul comestibil, iar muzica e fix ce trebuie și pantofii nu-i strâng.

Cu alte cuvinte, nu ajungea că-i pui pe toți să joace într-un film Disney în care tu ești prințesa (am întâlnit fix un tip foarte preocupat de pozele de nuntă la viața mea, și ghiciți cum îl cheamă pe cel cu care s-a căsătorit). Mai nou, repertoriul se diversifică, la filme de acțiune și thrillere cu extratereștri. Vă prezint câteva exemple, ca să nu credeți că inventez chestii. (La cum pun botul oamenii, mi-ar fi plăcut să fi inventat asta, recunosc.)

Avem varianta deja devenită clasică, nuntașii urmăriți de T-Rex. Pentru că, nu-i așa, dacă istoria n-a lăsat acest eveniment atât de pasionant să se întâmple, pozele de nuntă trebuie să facă dreptate:

T Rex

Mai sunt și cele cu zombies, normal. Pentru că fără zombies, în ultimii trei-patru ani, nu faci nimic în viață. În asta sau ailaltă:

zombies

Să nu uităm de restul panopliei de pericole: roboți, extratereștri și o mascotă gonflabilă uriașă, de care lumea, deși nu scrie pe ea Hindenburg, pare de-a dreptul terorizată:

star wars

aliens

stay puft marshmallow man

Nu putem ignora nici varianta eroică, în care fericitul cuplu încearcă probabil să transmită tuturor celor care o să vadă pozele (și vor fi sute, stați liniștiți) emoția începerii unui drum împreună, cu livretul în dinți. Chestie care, nu-i așa, e cam ca plecatul la război.

star wars 2

Eu mai propun câteva teme, ca să nu lăsăm moda asta să moară prematur, înainte să ne arate tot ce poate despre oamenii pe care riscam, altfel, să-i considerăm aproape normali la cap: jocul ielelor (cu avantajul că mirele își va da astfel arama pe față de la început și, în plus, există șansele ca soacrele să amuțească), the attack of the fire dildo (nu e nevoie de explicații, sper), invazia păianjenilor păroși, Hitler pe LSD înarmat cu pistoale cu acid. Trebuie să recunosc, însă, că o reeditare a ciumei bubonice mi se pare cea mai promițătoare și cu mai multe șanse de a impresiona publicul.

Mi se pare normal că toți oamenii nemulțumiți de viața lor simt nevoia să-și imagineze că au un trai atât de interesant (fie și într-o lume paralelă) încât s-ar putea face oricând un film după el. Sau să se imagineze ca eroi în filmele altora. Dar moda asta mi se pare cea mai bună dovadă că n-a auzit nici dracu pe afară de noul val cinematografic românesc, în care poezia mâncatului de ciorbă și a altor lucruri mărunte de zi cu zi tronează și invită la meditație. Ceea ce e, trebuie să recunoașteți, destul de trist.

Motiv pentru care mă duc să tai o ceapă.

A, pozele-s de-aici.

16 comentarii

  1. Ați uitat de varianta cu Dracula în foame sau cea a bocitoarelor care se ca.. plâng împrăștiat.

  2. A se observa in fotografii faptul ca ginerica e intotdeauna in plan secund, carat de mina de proaspata nevasta in scenele de fuga, oferind „suport moral” in ultima. Doar e cea mai importanta zi a ei, nu a lor. Nu vezi nicaieri asumarea barbateasca a sacrificiului (fugiti, ii tin eu pe loc cit pot).

  3. probabil ca era “firesc” sa se ajunga la moda asta, erau deja plictisitoare fotografiile clasice de nunta, cu tot neamul ingramadit intr-un cadru de obicei sters, fiecare incercand cel mai interesant zambet fortat si fiecare gandindu-se cum se vede rochia/costumul, cum le sta parul, cum sa para mai inalti/frumosi/fericiti/voiosi (ca doar e nunta, nu?). dar noul tip de “fotografii” de nunta, cu nimic mai bun decat cel de pana acum, pare sa strige “cat ne-am distraaaat la nunta” (drept dovada pentru universul paralel facebook), iar marea distractie consta in organizarea nuntasilor intr-o turma urmarita de un oarecare monstru, ca intr-un scenariu prost din care nu se intelege legatura dintre nunta si monstru (monstrul ar putea fi metafora, dar ma indoiesc ca asta a stat la baza fotografiilor). si din toata nunta ramane un afis de film prost.
    (si daca unii chiar au fantezii cu un t-rex, de ce la nunta totusi?)

  4. Mitzaa Biciclista, n-am uitat, doar ca n-am gasit poze bune cu Dracula nuntas pe net. Ceea ce nu se poate rezolva decat facand eu insami unele, chestie care depaseste limita disponibilitatii mele de documentare.
    Dragoane, buna observatie. Suspectez o oarecare legatura cu convingerea mea in privinta persoanei care si-a dorit si a comandat, cu voce insistenta si batand din picior, pozele respective in the first place. Mi se pare relevant si ca stabilesc un precedent graitor pentru ce va urma (trecem la scena de peste 2 ani, in care ea urla exasperata „mereu trebuie sa te tarai dupa mine cu forta ca sa facem si noi ceva misto!!”, iar el: „esti nebuna, nu putem sa facem si noi lucruri normale la cap?”). Si pac!, a disparut si setul de farfurii de la matusa Mimi. Cat despre asumarea barbateasca a sacrificiului, daca ma gandesc la mistourile cu care mirele va trebui sa traiasca dupa asta, cred ca prezenta lui in pozele alea e maximul de sacrificiu posibil.
    Ionamainen, ca bine zici, cu ochii la orori si plini de lacrimi de ras imi scapase metafora casnicie – monstru care te urmareste si-ti vrea sangele, viata si buchetul de mireasa. Zi drept, esti organizator de nunti.

    Oamenilor, sa revenim putin la lucruri serioase, cu o intrebare serioasa (am zis): care dintre voi vede reclamele lu’ Google in postari? Fac un sondaj si am rezultate neconcludente, cred ca asa se zice cand ai atatea raspunsuri cate intrebari. Deci?


  5. Oamenii ăia chiar există, tocmai asta şochează

  6. Mitzaa Biciclista, asta mi se pare mai degraba cosplay, si na, daca oamenii chiar vor sa fie Dracula / Dracula’s bride, nu prea poti sa-i opresti. Chiar daca ai vrea s-o faci, pentru ca te gandesti cu groaza la ziua in care te vor suna sa mai vii o data la nunta, pe care vor s-o faca din nou pentru ca nu le mai plac pozele alea (sau si-au terminat de omorat rudele in varsta aratandu-li-le). Na, e piticul lor de pe creier, sa si-l exprime. E de apreciat, cel putin, ca nu supun si nuntasii la cazne si ridiculosenii suplimentare.

    Deci tu vezi reclama lu’ peste in postare sau nu, ca incepe sa ma preocupe chestia asta mai mult decat motivul pentru care fac oamenii prostiile de mai sus?

  7. Petroniamarcs, zi-mi doar Miţa că-i mai scurt!🙂

    Nu văz nici o reclamă în postare, doar că oamenii sunt tâmpiţi şi le place să afişeze chestia asta cu stil. Un fel de tâmpenie stilată învelită în grotescul împins dincolo de limitele suportabilităţii.
    Acum vreo cinci ani am fost la nunta unor prieteni, oameni normali şi sănătoşi la cap-cel puţin eu aşa îi consider. După nuntă am primit de la ei un cd pe care era inscripţionat mare şi frumos: amintiri de la nuntă. Mnoah, curioasă din fire şi cu gândul la distracţia de la petrecere, eram sigură că o să mă amuz privind cine ştie ce instantanee haioase. Când colo ce să vezi? Tot cd-ul era plin cu ei doi în parc în care ea îl ţinea pe el în palme (fake), ei doi sprijinind un arbore (fake), ei doi cântând: ea la pian, el la vioară (fake-între noi fie vorba afoni amândoi), ei doi… ş.a.m.d.
    Sper să nu vină vreodată pe la mine şi să-mi ceară să ne uităm împreună pe albumul lor că nu aş avea răbdarea necesară să-l caut la groapa de gunoi a oraşului.

  8. Babo, sa incepem cu lucrurile importante, mai ales ca vaz ca Mitza n-a inteles unde bateai. Raspunsurile alea de le-ai primit sint neconcludente pentru ca n-ai pus intrebarea completa. Ea ar fi trebuit sa fie: vezi reclame si, daca da, ce browser folosesti si cu ce setari. Asta pentru ca Chrome, de exemplu, cam filtreaza genul asta de intruziuni (cam ciudat, fiind produs Google). Asa ca, folosind Chrome, eu nu vad reclame (si nu vedeam nici cind nu eram editor, ar fi putut sa conteze si asta). Dar cind am incercat cu Opera am vazut o reclama Google chiar la sfirsitul articolului.

    Revenind la speta postarii, o fi ala sacrificiu asumat, da’ nu e barbatesc. Ceea ce ma face sa-mi doresc sa ma joc putin de-a arhetipurile si sa constat ca barbatul roman e mioritic, in timp ce femeia din aceeasi localitate este vitoriana (de la Madam Lipan, evident). Va las pe voi sa umpleti cu sens categoriile nou propuse.

  9. Ah, da’ chiar nu mă prinsesem că la reclama de apare în josul paginii faci referire, noroc cu BadDragon, evident că mă gândeam doar la oamenii (unii, nu toţi) care fac reclamă faptului că-s tâmpiţi😆
    Dar ca să răspund: în postarea ta nu eu nu văz nicio reclamă. Acu’ că m-am lămurit despre ce voiai să întrebi (sper) chiar îmi pare curios că doar pe blogul acesta nu apar reclame🙄

  10. departe de mine nuntile si organizarea lor🙂
    inclin sa ii dau dreptate si lui baddragon (scuze, caps lock nu-mi e prieten), femeia pare mai implicata in lupta cu monstrul (metafora sau nu). barbatul e si el prezent, parca incearca ceva, dar atat. mireasa e construita dupa modelul eroinelor luptatoare din, iarasi, filme slabe in care femeia „kicks everybody’s ass” si poarta o rochie mai mult sau mai putin mulata si o arma la jartiera (nu, n-am vazut filmele astea, doar imagini sau secvente din trailer, dar a fost de ajuns). si, ca in ultima imagine, pe sub rochia alba si lunga se poate purta si o sabie-laser, de ce nu? something old, something new, something borrowed, something laser-blue.

    mie nu imi apare reclama de la google.

  11. Exista o eroare in ultima imagine, acum vad. Culoarea sabiei laser trebuia sa fie rosie, nu verde. Chwayatyun – the rule of two – there would be only two Sith at one time, a Master and an Apprentice. Evident fiind cine poarta sabie in cuplu, e clar care este maestrul.

  12. nu e chiar fiecare imagine o eroare?🙂

  13. Eh… imaginile, saracele, nu au nici o vina. Alegerea de a le aduce pe lume, in schimb…

    Hai ca tocmai am mai descoperit o greseala, in penultima poza de data asta. Toti nuntasii sint fugariti de umbrele lor, mai putin copchilul ala din prim plan care alearga cu umbra la dreapta sa.

  14. :)) mai ca ar vrea sa se arunce peste ceva ce nu vedem.

    in a doua imagine mi se pare ca nu sunt respectate proportiile dintre mire si mireasa: desi sunt unul langa altul, piciorul lui ar fi aproape cat ea daca ar fi drept… iar coada lui t-rex are cine stie ce proprietati de vreme ce a dat peste copac dar nu a lasat nici o urma, nici o creanga clatinata, nici o frunza ravasita, nimic.
    „preferata” mea e a treia de jos, parca parca vrea sa fie varianta de cartier a „melancholiei” lui von trier.

  15. Hahahaha… cind nu sint nuntasi prin preajma alienii sparg seminte. joaca table cu zaruri tetraedrale si folosesc navele alea spatiale sa faca floricele, mai scot si ei un ban pentru kerosen.

  16. :)) eventual fac si poze cu t-rex in padurea alaturata, sa aiba ce sa arate acasa


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s