Cutremur, pisică și o muie

Babelor,

 

Potrivit unui comunicat de presă al Primăriei Capitalei, „nu a fost inregistrata nici o paguba materiala si nici o problema de functionare a retelelor edilitare ca urmare a cutremurului de 5,5 grade care s-a produs in noapte de sambata spre duminica in Vrancea, fiind resimtit si in Bucuresti”.

Și acum vin io și zic: da’ de unde știe Primăria Capitalei asta? A fost Sorin Oprescu la mine acasă să constate că nu s-a fisurat vasul de la veceu sau că nu și-a rupt piciorul o pisică care a sărit de pe masă? A venit Consiliul Municipal să verifice dacă nu cumva vreun tablou atârnă strâmb pe perete? De unde atâta siguranță pe oamenii ăștia? 

Pentru că de fapt bineînțeles că s-au înregistrat pagube; de exemplu, mie mi-a căzut o carte în cap și m-a trezit. Era o carte grea, „Chimia Agricolă”, a lui Gheorghe Ignat Enea, publicată la editura Silvestru Malinat, Constanța, 1924. Poate că asta în sine n-ar fi însemnat mare lucru, dar din carte a căzut o foaie de hârtie. M-am uitat pe ea și am realizat că era vorba de o proză scurtă. Semnătura era a uneia dintre pisicile mele, Puck Marx. 

– A, ai găsit povestea aia, a zis Puck, care stătea pe calorifer și se spăla în cur.

– Da, am zis. Da’ tu de ce vorbești?

– Păi, a zis el, pentru că a fost cutremur. După cutremure, pisicile capătă pentru scurt timp darul vorbirii.

Suna imbecil.

– De ce DUPĂ cutremure? E absurd, de ce nu înainte, ca să ne puteți preveni?

– Nu știu, a zis Puck. Și mie mi se pare absurd, da’ acum asta e, ce vrei să fac? Citești proza aia sau stai doar ca proasta cu ea în mână? 

Drept care m-am pus pe citit, și pentru că mi-a plăcut, o postez aici. Iată:

 

 

Un înger se arată

                                                                                              de Puck Marx

 

Deși premierul nu credea în îngeri, îi era totuși deosebit de dificil să încadreze în altă categorie făptura divină care îl trezise din somn. Și nu din cauza aripilor (pentru că îngerul nu avea așa ceva), nici din cauza cămășii de noapte a îngerului (care cămașă era ea albă, dar avea și o sumedenie de buline roșii, ceea ce premierului ar fi trebuit să îi dea de gândit), ci din cauza unui ceva invizibil care părea să emane din trimisul Cerului, răspândind bunătate, liniște și pace.

Inițial, premierul crezuse că visa; însă când îngerul, după ce intrase în zbor pe fereastră, se așezase pe patul său, realizase că era vorba de o persoană în carne și oase. Cum îngerul era, în plus, femeie, carnea și oasele îi stăteau chiar bine, drept care premierul se ridică în capul oaselor, fâstâcit, și își aranjă gulerul pijamalei roșii de mătase. Cu această ocazie, realiză că transpirase peste noapte, ceea ce îl fâstâci și mai mult.

– Chiar și eu mai transpir din când în când, râse îngerul prietenos.

Premierul chițăi penibil, ca o fetiță, apoi își drese vocea.

– Pază, strigă, am un intrus în cameră!

Îngerul clătină dezamăgit din cap.

– Nu trebuia să faci asta, zise, și îi trosni premierului un pumn în gură. Capul premierului se lovi de tăblia patului.

– În plus, nu te aude nimeni, adăugă îngerul. Poftim, strigă.

– Pază!!! Pază!!!, urlă premierul din nou, însă nu veni nici unul dintre cei doi bodyguarzi de nădejde. În plus, îngerul îi trase o palmă grea peste față.

– Să ne calmăm, zise făptura cerească. N-am venit ca să te bat.

Întrucâtva șocat, premierul bâjbâi după ochelarii de pe noptieră, și-i puse pe nas și aprinse veioza. Îngerul era încă și mai frumos decât pe întuneric; dacă ar fi fost om, s-ar fi putut spune că este o fată de vreo 19 ani, cu picioare lungi, păr blond și trăsături perfecte. Doar sânii erau cam mici – mă rog, de fapt nu erau mici, dar se văzuseră și sâni mai mari (deși nu la îngeri).

– Cine ești?, spuse premierul. Ce vrei de la mine? Cine te-a trimis?

Îngerul își dădu ochii peste cap.

– După cum se poate vedea, sunt un înger, zise, și cine trimite îngeri de obicei? Ai vreo bănuială?

Într-adevăr, recunoscu premierul în sinea sa, dacă dușmanii săi i-ar fi trimis pe cineva, cu siguranță că nu ar fi trimis un înger.

– Și ce vrei?, repetă premierul. De ce ai venit?

– Păi, zise îngerul, am venit să îți transmit să te astâmperi.

– Să mă astâmpăr?!

Premierul era destul de uimit de această cerere. Doar nu era un copil neascultător, ci premierul unei țări, chiar dacă nu una foarte importantă. În plus, nu își amintea ca cel care trimitea îngeri să se fi amestecat cu atâta impertinență în politică, sau cel puțin nu în ultima vreme.

– Ce fac, zise, fac numai pentru binele poporului meu! Și amestecul șefului tău în treburile noastre interne mi se pare puțin cam deplasat!

– Mă rog, n-am venit să îți cer părerea, zise îngerul. În schimb, am fost însărcinat să îți fac o ofertă care ți s-ar putea părea interesantă.

Așa mai merge, își zise premierul. Îi plăceau negocierile, îi plăcea să obțină chestii în schimbul unor mici servicii – iar de la cel care îl trimisese pe înger ar fi putut obține chestii destul de importante.

– Te ascult, zise deci.

– Bun. Uite despre ce este vorba: îți ofer o muie în schimbul demisiei tale.

Premierul înghiți în sec. Nu vedea rostul propunerii îngerului.

– Deci tu îmi faci o muie și eu îmi dau demisia?, întrebă.

– Exact. Doar că eu, totodată, îți pot garanta că va fi cea mai bună muie de care a avut vreodată parte un om. O experiență unică, cum nu i-a mai fost oferită nimănui vreodată, și care te va transforma într-un cu totul alt om.

– Sunt destul de mulțumit așa cum sunt, zise premierul.

– Ăsta nu-i un semn bun, spuse îngerul. Însă nu este nici un răspuns.

Premierul izbucni în râs.

– Tu chiar aștepți un răspuns?, zise. Nu ți-e clar că răspunsul nu poate fi decât „nu”?

– Nu, nu mi-e clar, zise îngerul.

– În primul rând, sunt căsătorit, zise premierul.

– Mă lași, spuse îngerul.

– Îmi iubesc soția.

– Hai, te rog, nu fii ridicol. O muie de la un înger, omule, tu chiar nu-ți dai seama ce noroc ai să primești așa o ofertă?

– În schimbul postului meu?

Îngerul era pe cale să își iasă din fire.

– Tu ești nebun?, zise. Te-ai uitat la mine? Te-ai uitat la gura mea? Ai încercat măcar să îți imaginez ce aș fi în stare să fac cu ea?

Căutătura încurcată a premierului era un răspuns suficient.

– Adică tu chiar nu îți dorești să te…  Ce fel de bărbat ești?, urlă îngerul.

Premierul tăcea. Îngerul se ridică de pe pat.

– Deci refuzi?, zise.

– Păi, da, spuse premierul. Din postul în care mă aflu, pot să fac mult bine poporului meu.

– Da’ cine naiba te crezi? Ce căcat de bine crezi tu că faci? Nu faci nici un bine! Faci numai… Aaaargh!

Și după acest urlet de furie, îngerul pocni din degete și îl transformă pe premier în broască. Știa că întrecuse măsura și își depășise întrucâtva atribuțiile, dar nu se putuse abține.

– Scuze, zise ridicând ochii către cer – și cum nici un trăsnet nu îl lovi în moalele capului, deduse că scuzele fuseseră acceptate. Privi la broasca idioată de pe pat, ridică înciudat din umeri și plecă pe geam, la fel de silențios cum și venise.

 

 

5 comentarii

  1. Frumoasă poveste! :)) Talentat motan, nu glumă! Auzi, de ce nu l-ai intrebat dacă după cutremur pisicile pot să şi îndeplinească dorinţe? Eu mi+aş dori ca premierul să se transforme cu adevărat în broscoi. Şi cred că nu sunt singura!

  2. ce-i drept, în ultimele poze vehiculate pe FB, premierul arată aşa, ca mai multe animale. deodată. din cele cărora folclorul le atribuie trăsături nu chiar plăcute.

  3. reactionara ca de obicei, Rhetta. o sa fiu concisa azi:
    cred ca am descifrat mesajul cutremurat motanesc, mi-a iesit asta:
    puck fonta

  4. fantastic text nascocit de mintea pisicii marxist-bulgakoviene. una din piesele de rezistenta pare sa fie pijamaua rosie de matase, iar trecerea de la matase la pielea de broasca…

  5. să mai scrie motanul, că bine le zice!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s