Nişte chestii bune

Oamenilor,

Astăzi s-au întâmplat câteva lucruri bune. Pentru că unul din puţinele obiceiuri deghizate în ceea ce unora le place să numească „principii de viaţă” pe care le am este să nu las lucrurile bune să treacă neobservate (celălalt e să verific întotdeauna dacă mai am hârtie igienică înainte să mă aşez pe veceu), urmează după cum urmează:

  1. M-am trezit, ceea ce evident că pentru o babă e primul lucru bun al fiecărei zile. Mai mult, m-am trezit în linişte şi pace de se auzeau ciripind păsările din stomacurile pisicilor verişoarelor mele. Asta şi pentru că toate bormaşinile, ferăstraiele circulare şi potăile vecinilor au dispărut misterios fără urme, ceea ce nu pot pune decât pe seama unei binevenite deferenţe dezvoltate complet din proprie iniţiativă de absolut toţi vecinii noştri. Ştiu, şi eu mă mir. Ba chiar m-aş pregăti să le fac ceva bun drept mulţumire, dar n-am nici o formă de colivă şi mi s-a terminat cianura vanilată.
  2. După cum ştim, ca şi comuniştii, naziştii şi colaboratorii lor au profitat pe mai multe planuri de ororile pe care le-au împrăştiat cu dărnicie. Unul dintre aceste planuri a fost transferul de opere de artă (înţelese ca valori economice, să nu ne amăgim) de la nişte proprietari la nişte alţii, învestiţi brusc şi nemeritat cu calitatea de colecţionari. Cu minima diferenţă că noii amatori de artă au plătit pentru achiziţiile lor, facilitate de vehicularea acelui şperaclu care este ideologia, foarte puţin sau chiar foarte nimic. Asta ştim. Lucrul bun legat de această realitate veselă care ne-a dat aproape toate colecţiile româneşti dintre al doilea război mondial şi 1989, plus Muzeul Colecţiilor, este că o colecţie de acest tip a ieşit la suprafaţă în München. În 2011, dar acum s-a dus vestea. Mult mai mare şi mai valoroasă decât au reuşit să fure proaspeţii amatori de artă comunişti. Peste 1.500 de opere (Chagall, Matisse, Picasso, Franz Marc, doar aşa, pentru nişte name dropping), în valoare de peste 1 miliard de euro. De doi ani, de când au găsit minunea în apartamentul unui octogenar dus cu pluta care-l moştenise de la tac-su, oamenii caută moştenitori ai proprietarilor originali. Ceea ce înseamnă deja două lucruri pe care abia aştept să le văd întâmplându-se şi prin Grădina Carpatică, motiv pentru care colecţionez nemurire.
  3. Andrei Plăcintă a fost condamnat definitiv la patru ani jumate de închisoare, cu executare. În caz că aveţi genul fericit de memorie de care nu se lipesc produsele de patiserie râncede, ăsta era puiul parlamentarei, pletosul imberb care a călcat cu maşina furată de mă-sa din banii noştri nişte cetăţeni care au sărit în apărarea prietenei sale. Pe care ăla tocmai o căpăcea, sau ceva suficient de asemănător încât să determine chiar şi un român să intervină, ceea ce ştim cât de greu se întâmplă. Sunt curioasă ce afecţiune o să-şi descopere subit beizadeaua ca să nu facă pârnaie, că e prea tânăr ca s-o dea cu hipertensiuni şi boli cardiace, ca tot condamnatul de fiţe. Sper să-i spună cineva că masturbarea compulsivă nu se pune.
  4. A fost scris acest articol. Care ne explică încă o dată, pe scurt, ca pentru proşti, de ce sunt oamenii cretini. Ştiu din sursă sigură că titlul iniţial era „One more reason people are morons (for dummies)”. Doar că se crea confuzie, te puteai aştepta la un articol despre vaccinuri, E-uri sau câini vagabonzi. Deci na: despre imigranţi, ţapi ispăşitori şi prejudecăţi. Pentru că de-a lungul şi de-a latul istoriei, imigranţii au adus progres şi au primit căcat. E vorba, fireşte, despre ăia integraţi pe bune, nu de ăia care au adus căcat şi au plecat cu progresul altora.

Am terminat de numărat lucrurile bune pe ziua de azi, aşa că mă duc să ard nişte cartofi copţi cu bacon şi sos de brânză cu mucegai (neintenţionat, dar trebuie să fi ştiut el băiatu’ ăla Flemming ceva, sper). După care mă duc să fac rost de lucrurile bune ale zilei de mâine, chestie pe care o s-o încep complet aleatoriu cu copilul cuplului tânăr de la etajul şase. Dat fiind că sunt atât de veselă, totuşi, vă las în compania lui Tom Lehrer, pentru doza zilnică de optimism recomandată de Institutul Medical Surorile Marx (scriem şi reţete, lăsaţi comanda în cutia poştală).

Da, nu vi se pare, iniţial era altă piesă acolo. Doar că asta merge mult mai bine, chestie de care normal că mi-a trebuit o săptămână ca să-mi dau seama. Mai bine o săptămână decât o oră, zic.

30 comentarii

  1. la punctul patru, problema imigrantilor. cine scrie despre asta este in 100% din cazuri un ziarist care cauta sa te mai pacaleasca si el cu ceva. dintre ziaristi, 100% pornesc de la un set de axiome alese de ei nu tocmai la intamplare si se straduiesc sa le faca dogme prin talentul hipnotic, umoristic, persuatiune, referinte la diverse maxime adecvabile plus cuvinte magice precum: stiinta, statistica, impozit etc. sa luam exemplul de fata. in rolul dogmei: „immigration is esential”, in rolul originei lumii si al magiei: „stiinta”. am uitat sa zic asta, ca titlul trebe sa frapeze, dar ati inteles din mers. asa, deci autorul zice ca omul s-a deplasat mereu si ca daca e om, atunci e bun asa cum e oriunde ajunge. super-corect ca principiu. si acum exemplele particulare. iei matale una portie de imigranti tigani care vin sa cerseasca mai cu spor dintr-o tara mai bogata decat cea lasata in urma. perfect, oameni sunt, deci buni. fix la momentul asta ii propun autorului sa-i ia la el acasa si sa-i integreze. ah, dar tocmai imi face semne disperate ca nu, ca el nu e acasa, ca tocmai a plecat la servici, ba nu, ca de fapt are un nou contract, ca si-a luat bilet de pachebot si pleaca in lumea noua chit ca o sa-l opreasca in port pentru carantina circa 45 de zile. dar nu-i nimic, e si el imigrant. deci bun acolo unde ajunge.
    stai domne, ca am glumit, nu vin tiganii. vine unu tesla, cica il cheama nikola tesla. il iei acasa?

  2. Lisa, tocmai, ca nu era vorba despre imigrantii care-i lucreaza pe localnici la buzunare, ci despre aia care chiar se muta ca sa lucreze pentru buzunarele proprii. Sa aiba job-uri, cum ar veni. Acolo se pune idiot problema „vin astia si ne fura job-urile”. Fireste ca nu tot imigrantul e bun unde ajunge, dovada spaniolii, portughezii, englezii, francezii si olandezii in America de Nord. Sau romanii in Dacia, Britannia, Galia si Hispania. Nu? Si totusi, pe termen lung, daca ne uitam la ceea ce ne place noua sa numim „civilizatie” in ziua de azi, chiar si aia. De fapt, mai ales aia.
    Dar am pierdut ideea pe drum. Sa nu bagam si imigrantii cu toporul in ecuatie, ca nici despre ei nu era vorba. Ideea era ca, intr-adevar, nu tot imigrantul face bine sanatatii unei tari. Doar ala major si vaccinat economic.

  3. greu de spus daca e bine sau rau pe termen lung in multe din cazuri. cateva la gramada: romanii in dacia, turcii la constantinopole, mongolii in india, spaniolii in america latina. exemple extreme in care noii veniti le-au furat joburile localnicilor si au introdus „civilizatia” cu forta. rezultatul e lumea in care traim si nu vom sti niciodata daca ar fi fost mai buna sau nu cea in care toate astea n-ar fi avut loc asa.
    dar cu imigratia de azi, imigratia economica, cred ca e mai degraba vorba despre politica. se fac presiuni pentru ingradirea accesului
    la anumite joburi. dar e absolut normal si o face toata lumea deja
    la ea acasa. uite, ai examene de admitere la facultate, ai concursuri de tot felul, deci reglementare peste tot. ce ma-sa mare atata ipocrizie, nu e suficient sa faci niste reguli? care sa te scuteasca apoi de manipulari gen „ne fura joburile”? aite canadienii si altii ca ei, au ajuns simplu la pragmatismul urmator: dau lista e joburi deficitare si primesc atunci candidaturi din toata lumea. concurs deschis.
    si in sfarsit, problema imigratiei are si aspectul asta primordial: omul pleaca altundeva pentru ca nu are ce-i trebuie in tara lui. de tara aia lasata pe mintea lui ponta e vorba de fapt aici. cand baba lisa merge la o vreun liceu cu pretentii, ce aude? ca toti se pregatesc acolo ca sa plece pe urma intr-o alta tara. si acestia n-ar avea nicio problema sa se integreze si sa castige joburi acolo unde vor pentru ca sunt super-calificati. si o fac si gata.
    in alta ordine de idei, daca britanicii vor sa-si inchida piata de joburi, cere e problema noastra? chiar, care e? e problema lor si n-au decat sa-si scrie articole si sa si le citeasca

  4. Lisa, din punctul de vedere cinic al istoriei, nu e nici bine, nici rau. E cum a fost, vorba ta, si n-avem cum sa stim cum ar fi fost altfel. Sigur ca in dezbaterile de azi e vorba despre politica, nu despre razboaie, ca nu mai e nimeni nebun sa se mute cu arme si bagaje de la el de-acasa. Nici nu mai avem unde, de altfel, ca au pus gard in jurul ultimului trib amazonian pe care n-am reusit sa-l civilizam. Ce sa faci, nici politica nu mai e ce-a fost.
    Chestia cu admiterile la facultate si alte concursuri e tocmai ca ele ofera egalitate de sanse si incurajeaza meritocratia si competitia. (Teoretic, dar discutam acum despre cum ar fi sistemele daca ele ar functiona perfect. Adica daca oamenii n-ar avea prejudecati date de complexul de cetate asediata impotriva imigrantilor si daca n-ar exista coruptie. Doi „daca” uriasi cat istoria, e adevarat.) Tocmai de asta e bun pragmatismul de care zici, al canadienilor: concurs deschis. Doar ca e corect doar pe jumate, zic eu: daca eu, baba Petronia din Romania, sunt mai buna crescatoare de elani decat un canadian de la mama lui, nu e corect sa trebuiasca sa astept sa devina deficitar segmentul asta economic ca sa-mi deschid o afacere de crescut elani in Canada. Ar trebui sa pot sa fac asta oricand. Un canadian va ramane in felul asta fara serviciul lui de crescut elani. Nasol, daca n-a stiut sa se descurce, It’s a dog-eat-dog world, remember? De ce sa fie ok competitivitatea doar intre conationali, deci unii sa fie mai egali decat altii? Poate se pierd in felul asta povesti de succes cu crescut elani.
    Ca problema de la radacina e aia de care zici tu, anume ca nimeni nu pleaca de nebun si de bine din tara lui, e iar adevarat. Mai mult decat romanii, pot sa vorbeasca despre asta magrebienii, sirienii, turcii, iranienii si irakienii, indienii si toate celelalte neamuri care formeaza comunitati prea mari ca sa fie comode prin Europa de vest si SUA. Uitatul chioras la imigranti si toate falsele probleme pe care se sprijina el nu a inceput si nici nu o sa termine cu romanii zburataciti prin lume. Nici cu aia plecati pe treaba, nici cu repatriatii de meserie.

  5. imigratia e in sine un fenomen de vase comunicante. adica presiunea are un singur sens, de jos in sus, de la saracie la bogatie.
    toata lumea trage la bogatie, sa fim seriosi, asta e singura motivatie.
    de-asta se varsa in fiecare zi barcazele cu africani la lampedusa, vii sau morti. pentru ca viseaza sa traiasca mai bine. dar ce inseamna asta „mai bine” si ce inseamna „bogatie”?
    ca vezi si tu, petronia, meseria de crescatori de elani nu e departe de cea de crescator de vaci. care exista si in romania. este meseria X si e cam aceeasi peste tot. e un job, da? pai de ce nu se inghesuie lumea la jobul asta in romania si s-ar inghesui, dupa cum zici, in canada? (tot baba lisa sa si raspunda? si nu da nimeni macar un pahar de vin pentru fapta asta?)
    asta e situatia, ca unele joburi sunt mai „dulci” in tara X decat in tara Y. clar, alta explicatie nu vad. cand zici tu „job”, petronia, tu te gandesti mai ales la alte avantaje. recunoaste acuma ca subantelegi anexele. de pilda ca ai si pauza in care ti se ofera gogosi cu gem de prune si cafea illy, ca dupa job te poti duce la film, la mall, la club, la bordel, la librarie, la dentist, la teatru si la baut ca lumea. what? si in romania poti? my god! pai de ce vrei sa pleci din romania atunci? aaa, ca n-ai bani sa platesti toate astea. n-ai asigurare sociala cum trebe. ca e coruptie, ca e poluare, ca câr, ca mâr. am inteles.

  6. petronia, ca o baba respectabila (nu, nu e jignire) si cu cianura la indemana, vorbesti chiar despre legea junglei: sa supravietuiasca – sa primeasca jobul cel mai bun-cel mai calificat, si asta sa se intample oricand. in jungla nu mergem la vanat doar atunci cand e dispusa prada sa alerge. azi nu se mai practica imigrarea prin cucerire (teritoriala), e, asa cum ai spus, imigrare politica. stating the obvious, dar imigrantul e, inainte de toate, om, e bun sau rau, se integreaza cum trebuie sau nu, sunt alte lucruri care il definesc, nu faptul de a fi imigrant. in fond, imigrantul ar trebui sa fie doar cetateanul strain in cautarea a ceva intr-o alta tara, un ceva pe care nu il poate avea asa cum si-l doreste in propria tara.
    si daca tot discutam despre asta, pisicile marx au venit si ele din alta parte (sa zicem ca poate au origini bulgakoviene?) sau sunt chiar de-ale locului, dar crescute asa cum trebuie?

  7. si inca n-am vorbit de beneficiile culturale la care viseaza omul cand incepe sa fie el imigrant (adica imediat dupa intarcare sau, ma rog, cand incepe el sa viseze la gagica altuia, omul fiind masculin), n-am vorbit dar exemplul s-a si ivit in imigranta ionamainen care trage aici la o sueta interesanta, oh, sper.

    intre timp am cautat definitia egalitatii, cuvant care se invoca mereu, de parca ar exista. n-am gasit ceva acceptabil in dictionar. m-am multumit cu constatarea urmatoare: egalitate este atunci cand ti se satisface tie dorinta. prin opozitie, discriminare este atunci cand alteia i se satisface dorinta si nu tie.

  8. baba lisa, pe langa beneficiile economice, ma gandesc intr-adevar si la cele culturale. dar cred ca si aici trebuie sa impartim imigrantii: sunt cei care vin strict pentru a lucra o perioada, fie ea un an, doi, sau mai mult, si cei care vor “sa isi faca o viata”, evident mai buna (care va implica o parte materiala – casa, masina, job, etc- si una… i-as spune spirituala, dar e prea mult, asa ca o numim doar psiho-emotionala, si aici ma refer mai ales la starea de bine, lipsa de griji si de stres la care viseaza imigrantul). nu mai trebuie sa spun care dintre cele doua tipuri de imigranti va dori si va participa mai mult la viata culturala, care va incerca sa se integreze cu adevarat, sa cunoasca cultura si societatea locala, care are de fapt sansa de a fi un prieten macar al catorva persoane din tara aia, si nu doar un imigrant, de treaba sau nu. exemplu banal, dar de inteles: de ce ne place atunci cand un strain care locuieste aici incepe sa invete cateva cuvinte in romana sau vrea sa invete limba?
    da, cu egalitatea avem multe de discutat, definit, constatat, dar nu stiu cum si unde o gasim.

  9. ehe, sa luam un exemplu simplu: sa zicem ca petronia se trezeste devreme, pe la pranz, se imbraca intai sumar fredonîndo „tritsch-tratsch polka”, in ultimul moment isi ia si paltonul, ca vine iarna la buletinul meteo, si pleaca spre ministerul culturii. intra fara sa bata la usa si cere un post de adjunct de sef de cabinet. dar avem deja sef de cabinet. aveti dar nu are adjunct. ba are. atunci adjunct doi, da? se poate. ok, maine vin la serviciu. bine. unde e sindicatul vip al vostru ca sa ma inscriu inca de azi? e dupa colt, cum cobori pe dreapta. ok, pe soferul meu cum o sa-l cheme, jonathan cu ochi albastri? cum nu? sunteti putin cam dezorganizati aici. dar va iert azi, ca mai e si mâine o zi.
    ce vrem sa vedem ca prin ceata in acest exemplu? pai ca joburi sunt peste tot si chiar la cateva zeci-sute de metri de locuinta omului. ce cauta el insa nu e un job oarecare ci un job „bun”. pentru asta trebuie sa intre in clubul cu joburi bune. nu poate in tara lui? atunci incearca sa-i pacaleasca pe unii din alta tara. pentru ca da, petronia, toata politica de joburi e locala. iti imaginezi ca vreo tara din lume isi propune sa creeze locuri de munca pentru locuitorii din alte tari? eu nu. deci trebuie sa penetrezi un alt sistem, si asta ca o exceptie de la bunul simt.
    culmea e ca uneori reusesti. pentru ca legile tarii sau comunitatii X sunt permisive. reusesti pentru ca te obstinezi dar mai ales pentru ca ai pregatire (daca ai) si lupti pentru asta (daca lupti). atitudinea asta (careia ionamainen ii zice „legea junglei”) e insasi legea guvernanta a omenirii, de la cursa spermatozoidului unic castigator pana la, nah, pune ce vrei aici ca am obosit.

  10. ironic, dar ar fi si cateva locuri de munca pentru care ar fi mai potriviti locuitorii altor tari: la ambasada, in traduceri si interpretariat (ajungi sa faci traduceri si la madame politie in cazurile imigrantilor din cealalta categorie, mai putin dornici de adevarata integrare), corporatii („multinationalele”, oare cate ascunde termenul asta?).
    lisa, nu vorbeam cu ironie despre legea junglei, e, dupa cate se pare, legea firii.

  11. Petronio, nu stiu de ce, da’ punctu’ 4 si incheierea mi-au adus aminte de nenea asta. Daca iti place asta, recomand si restul concertului „Ready for this”, se gaseste integral pe acolo, chiar si in format HD.

  12. Aolio, observ că ar trebui să scot mai des capul din borcanul cu murături, că ratez lume cu chef de vorbă.
    Lisa, normal că despre banii pe care îi primeşte omul pentru acelaşi serviciu, şi care diferă foarte mult de la un loc la altul, e vorba. Dacă tot e să te dai jos din pat la un moment dat ca să faci nişte chestii, nu mai bine te dai jos din pat pentru mai mulţi bani, decât pentru puţini?

    Ionamainen, şi tu ai dreptate, adică lucrurile stau fix aşa: dacă tot ne căcăm pe noi că globalizare şi climat concurenţial corect, păi s-o facem până la capăt, nu? Să te caci pe tine pe jumate este, posibil, unul dintre cele mai ridicole rateuri posibile. Cât despre pisici, trebuie să le întrebi pe verişoarele mele, că ele le-au racolat. Eu le-am găsit aici şi încerc de-atunci să scap de ele. Fără folos, inutil de precizat. Totuşi, am senzaţia că cel puţin una dintre ele vine de la Salem, şi două sunt ale lui Schrodinger, venite în azil politic. Aia a lui Bulgakov cred c-a ajuns în Somalia, nu ştiu de ce şi cum. Eu n-am avut cu siguranţă nimic de-a face cu asta. Nu-i ca şi cum s-ar fi prezentat la un moment dat la uşa blocului, cerând să rămână pe aici, şi aş fi băgat-o eu într-o cutie cu destinaţia Somalia şi menţiunea „Canned food. Best before 6.6.6666”. Nu?

    Lisa din nou, egalitate e atunci când îţi convine inegalitatea altuia, foarte adevărat. Nu ştiu ce se alege de libertate şi fraternitate. Adică na, bine, fraternitatea s-a refugiat în colegii şi petrece chiar regeşte, dar libertatea cică o duce chiar rău pe alocuri. Dacă n-a ascultat când i-a zis egalitatea să-şi ţină gura din când în când, adică atunci când contează…

    Ionamainen din nou, ne place când imigrantul venit în România începe să bâjbâie româneşte pentru că ne-am săturat să auzim de la alţii cât de nasoală şi imposibilă e limba asta. Prin urmare, sărbătorim când mai stricăm pe careva cu ea. Şi da, ai dreptate, ar trebui distins între cele două tipuri de imigranţi şi de comportamente aferente. Dar nu te poţi aştepta de la unii gata să tragă pe oricine în furci ca să-şi păstreze postul de casier la Tesco să facă distincţii. Nici măcar între pantoful drept şi cel stâng.

    Dragoane, mulţam de recomandare, s-a pus în semne de internet şi se va excava. Că bine zici şi zice.

  13. petronia, ma gandesc acum ironic: ne place oare cand bajbaie, ca bine ai spus, un strain romaneste pentru ca asta devine pentru noi, cel mai probabil la un nivel inconstient, o asigurare ca strainul e interesat de limba si cultura noastra, si nu e doar un strain care ne-a “furat” un loc de munca? il percepem altfel dupa ce ii vedem primul interes fata de cultura noastra? si de aici poate sarbatorirea de care spui.
    nu ma mira presupunerea ta despre originea pisicilor, e chiar logica. daca doua dintre ele vin de la schrodinger, atunci se explica infinita cantitate de cianura pe care se pare ca o au surorile marx. si daca cealalta vine de la bulgakov, uite-asa l-ai trimis in pachet codat pe micul behemoth sa schimbe climatul.

  14. Trebuie să recunoşti, Ionamainen, nici măcar cineva ocazional atât de nebun ca mine nu poate fi atât de iresponsabil încât să lase încălzirea globală pe laba unui ageamiu. Aşa că alegerea aproape că nu a fost, de fapt, o alegere.
    Cât despre chestia cu străinul, cred că se reduce pur şi simplu la milenarul complex de inferioritate al poporului român. Dacă unul se chinuie cu limba noastră, trebuie să ne aprecieze măcar puţin. Ceea ce reuşeşte cumva să ne valideze colectiv, ba chiar şi retroactiv şi pururi simultan. Avem valoare, dar nu ne-o recunoaşte nimeni pentru că e o conspiraţie mondială împotriva noastră, după cum ştim cu toţii. Sau, dacă nu ne apreciază deloc şi bâjbâie româneşte numai şi numai pentru că nu are de ales, măcar pentru o perioadă suntem mai buni ca el la ceva. ceea ce ne face să ne simţim mai bine. Sau măcar mai puţin prost. Adică tot complex de inferioritate.

  15. cred ca nu se da batut ageamiul, se descurca el, mai ales ca are experienta din casa surorilor.
    sunt de accord, intervine complexul de inferioritate. am fost si suntem cei mai cei, dar nu vrea nimeni sa recunoasca asta, “s-au vorbit” intre ei toti. si apropo, nu stiu cum, dar mi-am adus aminte de o poezie, sau ce-o fi vrut sa fie, pe care o invatam in clasa a doua, a treia. nu mai tin minte autorul, dar primele versuri erau: “mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim,/ alta limba armonioasa ca ea nu gasim”. pai cum, cresti cu ideea asta si peste ani afli ca nu intereseaza pe nimeni de tine si de limba ta? uite de unde venea complexul si noi nu stiam.

  16. Era si ceva cu diamante undeva in poza aia parca, Ionamainen, care diamante se varsau pe o campie sau ceva. Cam ca la Rosia Montana, dar cu diamante, nu cu aur, si cu campie, nu cu munti. Sau nu, asta era ailalta, care incepea cu „limba noastra-i o comoara”. Vezi, toti avem traume.
    Da, asta de care zici tu era un cantecel chiar. Ceva cu tahicardie si aritmie pe undeva, ca salta inima cand vorbeai limba romana. Sau poate aveai orgasm si crapai, nu mai stiu. Bizar cantec de invatat de copii, oricum. Continea si ceva ultranationalism ortodox si chiar ceva expansionism divin, daca nu ma insel. Si nu cred ca ma insel, ca versurile erau: „Vorbiți, scrieți românește, / Pentru Dumnezeu.” Desi asta ar fi putut fi o premonitie legata de examenele de BAC din ultimii zece ani.

  17. da, acum imi aduc aminte ca era cantec si retraiesc trauma, imi pregatesc un ceai de cucuta sa se duca amaraciunea.
    dar uitasem de versurile ultranationaliste si ortodoxe, nu m-ar mira daca inca ar fi cantecul in manualele (sau nu se mai numesc asa? ca tot ai spus de bac ) de acum.
    iar din cealalta imi aduc aminte ca “limba noastra-i o comoara/ in adancuri infundata”. deci daca am fi avut (dar nu) noi vreodata valoarea asta nerecunoscuta de restul lumii, s-a dus oricum. nu aruncati cu pietre in mine, o spune poezia.

  18. petronia, dar pentru numele lui gebeleizis, tu ceri legi pe care nu le respecti in propria ta tara cu altii. ba chiar in casa. da, chestia cu imigratia are o componenta barosana care se cheama xenofobie si pe care românul o respecta mai ceva ca pe sarbatoarea craciunului. pe stil nou, fireste. hai sa zicem ca suna baba lisa la usa matale pe la ora ceaiului. de buna seama ca primul reflex ar fi sa te baricadezi in camara si sa pui borcanul cu dulceata pe ultimul raft de sus iar sfertul de clatita descoperit pe pipaite cu ocazia asta direct sub glota. nu-i asa? poti sa confirmi prin inclinarea capului in fata si-n spate, noi o sa intelegem.

  19. Nu nu, e ea in adancuri infundata comoara aia, dar abia asteapta sa fie readusa la lumina cu cianuri si sa se holbeze melancolic, dar vesel, la un cer albastru si la curcubeie patrate, plutind visator pe un lac otravitor. Na, ca m-a lovit si pe mine rimita (asta e boala care-i indeamna pe prea multi sa se apuce de poezie, incercand disperati sa se exorcizeze). Mai ai niste ceai din ala? Aduc eu mierea. E de limba nationala, deci numai buna de antidot.
    Daca-ti aduci aminte si melodia cantecelului astuia, nici macar cucuta nu te mai salveaza, te duci sa bei direct din lacul de la Valea Sesii. Du-te repede pe unhearit.com.

  20. Lisa, confirm prin inclinarea capului de la stanga la dreapta si inapoi, sper ca intelegeti si asta. Daca suni la mine la usa, se cheama ca intri peste proprietatea mea personala. Ma rog, nu daca suni, ci daca te superi daca nu-ti deschid, desi vezi lumina inauntru si auzi sticle de vin spargandu-se. Or, ultima data cand am auzit eu ca un loc de munca sa fie proprietate personala a celui care-l ocupa era in legatura cu monarhiile ereditare, ceea ce se aplica destul de deloc in cazul de fata.
    Ce zic eu, coroborat cu ce zici tu, rezulta mai degraba in urmatoarea analogie: e ca si cum m-as infuria eu si as protesta la asociatia de proprietari ca s-au mutat unii in bloc, asa, numai din principiu. Daca aia nu platesc intretinerea sau sparg geamurile spatiilor comune, sau imi fura presul de la intrarea in casa, da. Am dreptul sa fac asta. Dar nu si sa ma opun asa, ca nu-mi place mie fata lor, desi oamenii au platit apartamentul, sunt la zi cu toate alea si-si mai vad si linistiti de treaba. Eh. Cam cat de corect ti se pare?

  21. pai nu, nu-i corecta balansarea capului descrisa de tine. baba lisa sunase ca sa anunte ca are un nou job de la rimarie, pardon, de la primarie. tocmai a castigat prin concurs postul intitulat „omul care aduce ploaia” si venise cu un norisor foarte dragutz invelit in hartie de cadou. deshide usa sa vezi.

  22. atunci sa ramana in adancuri, s-o pazeasca cerber, ii sta mai bine asa. lac otravitor zici? avem deja otrava, nu ne trebuie productie ultramoderna. nu umblu dupa profit, dar putem extinde cultura mea de cucuta si matraguna, sa ajunga la fiecare.
    mai am ceai, cum sa nu, a fost recolta buna anul asta. vindeca pana si rimita, iti aduc mai mult, cat pentru o cura intreaga.

  23. Stai, ca nu scapi asa usor. Balansul descris inainte era la cealalta chestie, desi nu pot sa nu apreciez cum incerci sa scapi de noul job inainte sa te apuci de el. Hm. Norisor, zici? Asta e ingrijorator. Nu mai aveti nori full size acolo la voi la primaria ploilor? Eu ce sa fac cu un norisor? Sa ma bucur de-o ploita? Sa ma bucurici de o ploita? Dupa cum vezi, spirala se desfasoara ingrijorator si poate duce la lucruri oribile. Dragut de oribile.
    Daca nu deschid, inseamna ca am murit in baie. Leaga norul de sonerie si lasa-l, ca niciodata nu ma tine mult asta cu moartea si sigur o sa-mi prinda bine sa-mi incep a 422-a viata cu un nor. Da’ cum ti-l platesc? Sau e gratis? Face parte din programul primariei „un nor pentru fiecare baba”? Ca daca-i asa, fac scandal. Babele din cartier si i-au primit pe ai lor de mult, li se aduna la orizont si le anunta cand apare pensia.

  24. Ionamainen, cam cat de mult ceai din asta de vindeca rimita ai? Poate punem de-o afacere si-l strecuram in rezerva de apa a orasului, am senzatia ca am face lumea brusc un loc mult mai bun. Vezi cum e, daca nu umbli tu dupa profit, umbla profitul dupa tine. Totul e sa ai norocul sa intalnesti babele potrivite.
    Cultura de matraguna o extindem in jurul Casei Poporului, si asa sta maidanul ala parloaga, e si pacat. In felul asta scadem mult si din cheltuielile de transport, ca e deja unde o vrem.
    Ciuperci n-ai?

  25. petronia, ceai este. jumatate din camara e cu dulceata, jumatate cu cucuta. e foarte concentrata si se poate pregati in mai multe feluri, preferata mea e cucuta on the rocks. oricum, ne ajunge. cultura de matraguna e mai mica, dar la fel de concentrata, ne ajunge si asta.
    ciupercile, recunosc, nu mi-au atras atentia si nici nu as mai fi avut timp si de ele. dar asa cum spui, cand intalnesti babele potrivite, iti vin idei, unesti si extinzi culturi, bei un ceai si treci peste stresul zilnic de care spune veta.

  26. si cucuta aia cui o pregatiti, lu’ socrate?
    apropo, nu mai stiu cine avea un motan cu numele de socrate, dar pe behemoth nu l-am mai gasit in casa lui bulgakov din kiev. erau acolo insa niste doamne.

  27. iese un ceai bun din cucuta, lisa. te vindeca de cele rele, sau asa ceva.
    cine stie prin ce biblioteca umbla behemoth..

  28. asta zicem si eu, ceai de cucută mare a băut si Socrate ca sa scape de cicalelile nevestei

  29. norisorul, petronia, nu-i decât puf de aer expandat, cu firișoare de zahăr si pudră de scorțișoară. adausurile astea îți fac degetele lipicioase, n-ai un prosop umed? un degetar de cognac, pe urma?

  30. revenind la articolul despre imigratie, care se vrea o replica la
    actiunea de strangere de semnaturi pornita de jurnalul daily express. dupa cum am banuit de la inceput si am si scris-o mai sus dintru inceput, reactia asta in masa (deja aproape o suta de mii de semnaturi) impotriva imigratiei dinspre românia si bulgaria este cu referire precisa la tzigani. baba lisa a fost de multe ori pe meleagurile albionului si stie ca acolo traiesc chiar si urmasi ai britanicilor printre indieni, pakistanezi, africani, etc, zic, stie pentru ca ii vede seara la pub. exagerând un pic, englezii sunt totusi foarte obisnuiti cu fetze straine si asta in principal pentru ca au avut un imperiu colonial gigantic (si inca au ceva resturi peste tot, mult sub forma de insule si insulitze). este deci demare mirare ca britanicii sa reactioneze cu atata exasperare fata de imigratie. stiind insa ca e vorba de tzigani, lucrurile se limpezesc. baba lisa vede si multe altele, anume ca situatia este la fel de exasperanta si in franta. in italia a fost si mai teribil pana in momentul in care (nu stiu daca va mai aduceti aminte) italienii au inceput sa dea foc rulotelor pe unde insalubritatea era de groaza si atunci tziganii au inceput sa plece mai departe, adica mai spre vest. lisa vede insa cel mai bine cum arata actualmente tara francilor. in unele zone din orase te crezi in bombay si lisa nu se refera la bollywood ci la ce a vazut ea acolo pe strada. e de groaza. revenind la francia, ca fiinta româneasca ce se afla, lisa declara ca nu a vazut absolut niciodata in romania colibe construite din ambalaje la marginea drumurilor, prin parcuri centrale si periferice, in general peste tot pe unde se gaseste un loc fara destinatie precisa, public sau privat. dara vazut ea asta in francia.
    dom’le, seamana tot mai mult cu bombay si numai cunoscatorii pot intelege ce inseamna asta, pentru ca scrisul n-o poate reda. britanicii cam sunt cunoscatori de departe, nu degeaba au guvernat peste india si au intemeiat orasul ala, bombay (care se cheama mumbai acuma, hehe). si de-asta sunt disperati. nu se asteptau asa ceva de la europa.
    in rezumat, atunci cand se vorbeste despre valul de imigranti, sa fie limpede: nu e nicidecum vorba despre oameni care vin sa lucreze, nu e vorba de joburi, nu, pentru ca oameni ca astia vin tot timpul si lucreaza si tin economia. chiar asa. nunu, e vorba de cei care vin in masa, dar nu ca sa lucreze. clar.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s