Analecta II. Contribuţii la confucianismul contemporan

Oamenilor,

De când e blogul ăsta, s-au perindat pe aici tot felul de creaturi. În afară de noi şi voi. Extraterestrul cu care m-am luptat eu, ăla cu care s-a sfătuit Veta, Dumnezeul cu care s-a tras de şireturi şi de-un joint Rhetta, îngerul cu care s-a tras de mustăţi Puck, a doua şi jumătate din cele cinci pisici ale familiei Marx. Aşa că sper că nu miră pe nimeni dacă vă spun că aseară am mâncat cina cu nimeni altul decât Confucius, omul de la care, dacă e să credeţi slideshow-urile în PowerPoint care vă invadează Inbox-urile şi statusurile de Facebook care vă invadează viaţa, emană cel puţin 300% din înţelepciunea totală a rasei omeneşti.

Lucrurile au decurs destul de simplu. Tocmai aruncam niscaiva creveţi arşi pe balconul vecinei Dumitrescu, a cărei pisică era în plin proces de apreciere maximă a darului căzut, literalmente, din cer (pisicile nu sunt foarte raţionale în Weltanschauung-ul lor). Deodată s-a auzit soneria, motiv pentru care am lăsat salvarea de la inaniţie a pisicii Dumitreascăi pentru altă zi şi am deschis uşa. În faţa mea, a apărut un tip mic, de după un pachet mare. Tipul arăta exact cum te aştepţi să arate Confucius, iar pachetul arăta exact cum te aştepţi să arate o cantitate de mâncare chinezească suficientă pentru 48 de persoane. Mai bine decât invers, zic şi-l invit pe om în casă.

Călcându-şi pe mustăţi şi aproape împrăştiind, din cauza asta, mâncarea pe jos, a intrat în hol şi apoi a plutit spre sufragerie, unde a lăsat pachetul şi mi-a zis că face el cinste, să nu mă impacientez. Nu mă impacientasem, drept care l-am invitat să mânânce urechile de lemn din puiul cu migdale şi i-am turnat nişte vin.

De la una la alta, discuţia a alunecat prin multe curiozităţi pe care orice babă cu minţile în cap le-ar avea în faţa lui Confucius. Cum se aplică principiul lui cu „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” în educaţie, comparaţia inevitabilă a guvernării sale ideale cu aia a lui Platon, dacă purta şosete în pat, din astea. S-a înecat cu un pacheţel de primăvară o singură dată, când l-am întrebat de ce mail-urile din Inbox, pe care teoretic vrei să le primeşti, deci care sunt importante, se şterg la prima apăsare de „delete”, în schimb alea din Spam, care-ţi vin de la tot felul de dubioşi şi dubioşenii şi pe care nu vrei în general să le vezi şi cu atât mai puţin să le păstrezi, pot fi şterse numai după ce te întreabă dacă chiar vrei să faci asta şi zici că da. Un efort în plus pentru a scăpa de lucrurile cel mai puţin relevante pentru tine, nu e fix invers decât ar trebui să fie, băi Confucius? A zis că se mai gândeşte la semnificaţie, după ce şi-a pescuit un fir de varză din trahee, şi că să mă uit după ea în Analecta vol. II. Îi zic că nu-i nevoie să aştept până atunci, că-i la mintea cocoşului din cutia de mâncare vărsată pe sub masă că e un paralelism simbolic, că şi cu oamenii e la fel. Zâmbeşte cu înţeles şi mai înghite o găluşcă.

După vreo trei ore, timp în care am pus lumea la cale (am avut lume de pus la cale, nu glumă), Confucius s-a ridicat, şi-a înfăşurat mustăţile pe antebraţul drept şi a plecat, nu înainte să-mi împărtăşească o bucată finală de înţelepciune: „Petronia, ţine minte şi spune şi lumii întregi, că eu nu ştiu dacă mai vreau (iar mă fac ăştia lider religios, eu n-am avut nici pomeneală de intenţie de aşa ceva. Şi apoi, cum să fiu lider a două religii fără să fiu schizofrenic? Şi schizofrenic nu vreau să fiu, că personalităţile mele se înţeleg foarte bine unele cu altele şi nu vreau să le stric liniştea.) Deci ţine minte, ziceam: hoţul neprins e negustor cinstit, hoţul prins e prim-ministru. A, şi ceva radical diferit poate însemna şi să ţi-l bagi în cur.”

Ca de obicei, Confucius a venit prea târziu şi era nebun. Motiv pentru care nici nu i-am dat bacşiş. Chestie de care mi-a părut rău azi, când frunzărind internetul, am dat de următoarea ştire.

4 comentarii

  1. era Confuzius, zice lisa între o baclava si un cataif

  2. Nu, Lisa, omul parea sa stie foarte bine de unde venea si incotro se ducea. Si si ce spunea, de altfel. Dovada ca mi-a mai zis si sa nu ma spal pe dinti imediat dupa ce am mancat usturoi. Acum ce mai zici? Si iesi dintre dulciurile alea, ca ai de cautat placa memoriala cu Brancovenii, mediatorii prieteniei seculare dintre romani si turci sau ceva. Sper ca nu credeai ca uitam,

  3. hah, pana si doamna wiki, când o intrebi ce-i yedikuke, spune ca e închisoarea unde au fost de-ca-pi-tati oameni remarcabili între care si Brâncoveanu cu fii săi. azi dimineața vine rândul sa vedem cu ochii lisei

  4. cam da. petronia, ar trebui sa le explici celor de la rmgg cum sta treaba cu “ce tie nu-ti place, altuia nu-I face”, de la confucius citire (sigur, vei avea de raspuns la intrebari care mai de care, dar ai experienta vietii in romania, nu vor fi intrebari pe care sa nu le fi auzit pana acum) si sa-si aplice ei lor acel ceva radical diferit, asa cum reiese din interpretarea lui confucius. dupa care toata povestea e numai buna de adaugat ca studiu de caz in analecta vol II.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s