De ce nu este Uniți Salvăm Partidul Gezi (și nici nu va fi prea curînd)

Fetelor, deschid presa de săptămîna asta…

…nicio veste despre recentul înființat partid Gezi. Nu tu Contributors, nu tu Criticatac, nu tu nimic. Singur, totb a lăsat să-i scape o preluare din Spiegel. Și vorba aia, acolo s-a luptat serios, dîrz, s-a murit ca la Rovine, nu ca la Piața Victoriei unde au scăpat jandarmii vreo două fumigene bășite. Cu atît mai important mi s-ar fi părut, prin urmare, comentariul avizat referitor la oficializarea relației acestor turci de ispravă cu politica. Sigur, a unei anume părți dintre ei, aia mai practică, pentru că pînă la urmă nu toți au fost de-acord. În orișice caz, cam subțire să acoperi în halul ăsta un asemenea eveniment în presa alternativă de la noi. Pentru că, pînă la urmă, pentru ce-și mai merită numele de alternativă, dacă nu ne spune și nouă cineva priceput ce crede despre o paralelă absolut evidentă, și anume cea cu Uniți Salvăm? Și pentru ce această tăcere absolut nedreaptă, dacă, să recunoaștem, fără exemplul Gezi nu ar fi existat niciodată acest Salvation Army al României?

Știm însă că la noi lucrurile se petrec mai greu, uneori cu zeci de ani întîrziere. E valabil pentru orice, de la sositul trei șaișoptului în stație pînă la mișcările de stradă și iată, comentariul politic. Să ne gîndim atunci că poate același motiv îi face pe aceeași Uniți Salvăm să întîrzie în degringoladă? Păi care degringoladă, veți spune. Uniți a cîștigat lupta – am cîștigat lupta, de fapt, că și eu am ieșit în stradă odată cu ei. Păi nu-i așa, pentru că adevărul e că am avut noroc. Deja în ultimele trei săptămâni arătam (noi, gloata) ca un boxer din ăla super-costeliv, cu 12 fani în public și hăituit de o grămadă de pitbuli nervoși, care la o adică ar fi putut să fie și badigarzii de la intrare. Sau jandarmii de pe marginea coloanei. Norocul nostru că a existat o mișcare de inerție a masei critice de pe 15 septembrie, cînd în stradă au fost cîteva zeci de mii de oameni. Adică cel puțin două. Deci noroc cu asta, pentru că dacă se opinteau ăștia puțin treceau și legea și nici nu mai ieșea nimeni pe ștrase.

Cît despre proiect, știm bine că el există în continuare și așteaptă „decît” o crăpătură în ușă chiar și cît o pizdă de porumbel și tot se va instala la Roșia. Deci de asta n-am cîștigat meciul și de fapt nu asta discutăm, pentru că e ceva de domeniul evidenței. Ce discutăm, de fapt, este de unde această insistență a Uniți Salvăm de a nu se coagula într-o mișcare politică. Ok, că nu se poate, că nu sunt lideri, că blablabla și tot căcatul de rigoare. Moment în care îmi vine totuși să întreb: nu se vrea a fi lideri, sau ei sunt slabi spre foarte slabi și deci nu i-ar crede și nici urma nimeni? Care e adevărul? Cîte puțin din fiecare, firește, Uniți are toate motivele să creadă că dacă va scoate pe cineva în față, ăla sau aia va fi mîncat în trei zile, în buna tradiție a prieteniei și sociabilității ființei românești. Dar pe de altă parte știe la fel de bine că nimic din ce deține oferta existentă n-ar convinge și atunci mai bine stă în banca lui. Sau cel puțin eu așa cred, că știe treaba asta și de-aia nu iese la înaintare.

Dacă însă la mijloc e numai orgoliul de a promova egalitarismul la firul ierbii cooperativei, atunci această mișcare are o problemă cît căcatul de taur. Pentru că, așa cum o știe cel mai bine echipa adversă, care chiar deține puterea, nu te poți lupa la infinit din această poziție în mod evident lipsită de privilegii. Și nu mă refer la privilegiile alde mașină la scară și alte căcaturi, normal. Nu, mă refer de privilegiul de a te lupta la același nivel cu ei, de a mînca legile pe pîine, de a purta costum dacă e cazul și, nu în ultimul rînd, de a înțelege un lucru relativ simplu și anume că Politics is the new war și că acest new war presupune o anumită reprezentativitate într-un loc unde există niște fotolii. Multe fotolii, dar niciodată suficiente. Așadar, ce va fi, Uniți Salvăm? Brigăzi amorfe și semi-desculțe trimise cînd la Pungești, cînd la Izvoarele, cînd la parlament? Sau o platformă program cu scopurile deja existente, dar cu ceva mai multă credibilitate? Uită-te la Gezi: deja au enunțat democrația participativă online, o idee pe care am auzit-o vehiculată în piață, dar care, pentru că suntem în România, se va duce probabil pulii de suflet.

Pe de altă parte, nu-i așa, lasă-mă să ghicesc: un alt motiv pentru care nu devii un partid e cît se poate de simplu și de neaoș: tu nu vrei să-l superi pe cutărică, care e văr cu tine și care vine iarna la tine la o sarma, că la o adică ce-ar zice el dacă ai trece peste cuvîntu lui de bun sfetnic, s-ar supăra, nu-i așa, drept care la anul n-ar mai veni la sarma și eventual ți-ar pune și-un căcat pe clanță, să te știe tot satu. Hai, că ăsta e motivu, te-am ghicit, nu-i așa? Ei bine, Uniți Salvăm, dacă realmente asta e cauza, atunci dă-mi voie să-ți spun că ești un bou. Sau o vacă, dupe caz. Pentru că dacă l-ai sacrifica pe acest imbecil de văr al tău, de grija căruia nu poți nici să te caci cum trebuie, te asigur că ai cîștiga suficienți oameni în locul lui cît să faci cu adevărat o diferență nu doar în stradă, ci și în sistem. Nemaivorbind că parcă altfel te bați pentru interzicerea mineritului cu cianuri cînd ești un partid, fie el și mic.

Da tu să nu care cumva să faci asta, că se supără cutare și nu te mai salută pe stradă.

14 comentarii

  1. Pai, stimata babaciune, nu taman asta era miracolul Uniti Salvam, acela ca este o adunare de constiinte libere si egale, reunite mai degraba prin acord spontan pe retelele de socializare decit prin chemari la lupte lansate de organizatori? Nu asta le-a diferentiat de revoltele anterioare confiscate din start de nevoia de imagine (notiune care nu este intrinsec incarcata negativ) de unul sau altul dintre lideri?

    Mie (din confortul fotoliului, recunosc) cererea de a evolua inspre reprezentare politica a miscarii U.S. mi se pare un picut de contradictie in termeni. Evident, la concluzia asta ajung plecind de la felul in care miscarea s-a autodefinit la modul general, nu de la analiza asteptarilor matale. Care, poate, ai avut in vedere aceasta finalitate inca de la inceput spre deosebire de majoritatea participantilor.

    Nu zic prin asta ca n-ar fi o idee buna ca din toata tarasenia asta sa rezulte un partid nou care sa reprezinte un alt fel de oameni, cu alt fel de optiuni si comportamente.

    Intrebarea e daca si cum poate fi reorientata spre deschiderea la compromis atitudinea actuala de refuz a compromisului. E drept, obiectul celor doua atitudini este diferit in cele doua cazuri, dar stim bine cum sta treaba cu contagiunea starilor emotionale, cind te enerveaza oamenii iti vine sa dai suturi si la pisici. Treaba e ca, pentru a deveni miscare politica, U.S. ar trebui sa se opreasca si sa se intrebe „cine ne poate reprezenta cel mai bine in conditiile eterogenitatii grupului nostru” (compromis, cum ar veni). Luind, eventual, in calcul capacitatea de a purta un mesaj mai amplu decit „nu vrem RGMC”.

  2. Dragoane, sigur că așa e. Pe de altă parte, pentru cei care au fost acolo, treaba era o struțocămilă: toată lumea știa că există cîțiva lideri, vreo 4-5 și lumea știa și care sunt. Că au jucat cartea asta cu neieșitul în față, asta e altceva.

    În fine. Altfel, în cazul fericit în care nu se va crea legea cadru pentru exploatări în cîteva zile, US va avea timp să-și tragă sufletul și să conteze pe o nouă mare mișcare populară atunci cînd această lege se va crea. Căci se va crea. Altminteri, ceea ce avem acum este o mortăciune care, repet, în ultimele săptămîni mai strîngea trei oameni în piață. Noroc că ăilanți n-au observat, sau poate le-a fost milă. într-un asemenea caz normal că US are nevoie de tot revampingu de care poate beneficia. Și o trupă de rock să devină, nu doar partid, numai să nu rămînă ce e acum.

  3. daca vrei sa castigi voturile cetatenilor, trebuie sa ai deja sprijinul lor.
    iata o afirmatie care are virtutea unui cerc vicios. cum naiba sa devii vizibil daca nu esti deja vizibil? aici sheicspir ar fi zis iar: that iz za cuestion (trad.: pai tocma’ asta-i, bah, intrebarea), la care lisa i-ar fi dat peste nas imediat, evident ca asta e intrebarea, moncher, mare scofala sa zici ca asta e intrebarea. vorba e care-i raspunsul, babacule, ca de intrebari ne-am saturat. vrei un ceai?
    dar sa revenim la cateva sugestii de raspuns, totusi. numai sa-mi trag umpic sufletul la loc, tocmai vin din Gezi unde e vara si plin de cersetori.

  4. Veto, in idealismul meu eu inca mai cred ca participarea la manifestatii s-a ofilit in ultimele saptamini tocmai pentru ca existau multe semne ca legea o sa pice. Altfel ar fi stat treaba, fantazez eu, daca comisia aia ar fi zis ca legea e ok in ciuda documentelor de la dosar si a opozitiei publice.

  5. o luasem de la ideea de democrație cu realizarea ei in republica ateniana si tocmai treceau la cea românească originala si tocmai când scriam ca aici partid= grupare mafiotica susținută prin distribuție oportunista de bere si mititei având ca scop imbogatirea personală a membrilor. si când era sa scriu ca așa ceva vrei sa ajungă US, s-a închis ușa avionului, decolat aterizat si trezit pe marginea DN Buc-plooiesti. tara de nebuni, d’ap

  6. supravietuind emanatiilor distribuite de esapamentele domnilor imbogatiti prin prostirea gazatilor din exteriorul autoturismelor 4×4, revin tot neinvitata ca sa continuu sirul ideilor.
    nu poti sa iesi in strada cu miile si sa strigi „jos ponta ca e ipocrit, mincinos, mitoman” plus „jos ministrii incompetenti si corupti”. sa recunoasca aici fiecare cititor ca astea nu sunt defecte. la politicieni, astea sunt calitati. ba da, sunt. in romania, sunt, ba chia peste tot sunt un pic. acuma ca ne-am inteles la aspectul calitativ, recunoasteti din nou ca „ponta plagiator” s-a banalizat in vacarmului socio-mediatic, deci nu mai impresioneaza pe nimeni. (din pacate, ar adauga lisa, care e mai rea decat un catâr la feminin in privinta asta. dar fie cum zic).
    era nevoie de ceva nou, iar mârlania lui ponta a facut sa intre in eruptie rosia montana, un vulcan activ de vreo 10 ani. pentru ca rosia fara ponta trecea usor precum anastasia, iar ponta fara rosia era doar o ineptie si o rusine in plus. pe toate le-ar fi dus românul. dar haosul e mare si numai el a facut cu putinta intalnirea acestor doua enorme probleme. si a fost ce a fost acea mare mobilizare, un moment remarcabil. (lisa zice chiar un reper istoric, dar nah).
    sarind acum la asanarea vietii politice, ideea de nou partid e naturala pentru ca asta e singurul mod de a face politica in stadiul actual de democratie cu standarde mondiale. musai sa combati cu armele conventionale, altfel iesi din peisaj.

  7. Lisa, acum na, e de domeniul speculatiei ca Rosia fara Ponta ar fi trecut en fanfare prin ratiunea adormita (despre ale carei efecte invatam cate ceva de la nea’ Goya, ptiu, ca din cauza lui n-am dormit vreo doi ani si 2.456 de zile) a romanilor. Adevarul e ca ar fi fost posibil, dat fiind ca Rosia, dupa cum zici si tu, s-a scaldat bine merci in iazul malos al politicii romanesti mai mult de un deceniu pana s-o bage in seama lumea. Dar posibil si ca oricine ar fi incercat sa sara casa cu Rosia in dinti (ca-n proverbul ala cu capra, masa, iada si antenumita casa) sa se fi impiedicat de antenele oamenilor si, calcand pe ele, sa le trezeasca. Si nu ma refer la niste antene in numar de trei, ca despre alea stim ce le poate mitic pielea.
    Revenind, poate Rosia fara Ponta ar fi avut o sansa mai mare la discretia mult-dorita (un alt argument in favoarea ipotezei tale ar putea fi si profilul protestatarilor, in general cam acelasi cu cel al romanului care are o problema cu specimenul de prim-ministru in discutie). Poate nu, si eu inclin sa cred ca oricine s-ar fi inhamat la mizeria asta in forma aia tot in sant ar fi ajuns cu ea. Poate adevarul e, ca de obicei, la mijloc, si Ponta a fost doar gazul de pe foc.
    Cert e ca miscarea asta sociala, chiar ca unica in ultimele decenii, si-a indeplinit misiunea si a lesinat, fie chiar si temporar. Veta se intreaba de ce. Eu, cu riscul sa calc pe bataturi o intreaga cohorta de cetateni si de istorici, as indrazni sa emit doua idei (bazandu-ma pe fapte, nu pe vreo incercare oculta de etno-mantie, adica nu cred in destinele popoarelor sau ceva; asta e pseudo-istorie si mai ales e periculos)1. misiunea Uniti Salvam a reusit pentru ca a fost mica si scurta. 2. romanilor, luati ca intreg asa eterogen cum e el, le lipseste vocatia revolutiei constructive. Prin care inteleg capacitatea de a transforma un moment de justificata revolta a unei mase suficient de mari in ceva care chiar sa schimbe felul in care lucrurile se intampla in si cu natia respectiva.
    Sa luam niste exemple, c-am ametit: francezii au dat jos Bastilia si au pus in locul ei democratia, cu toate recividele care i-au costat la inceput. Romanii (aia latini, de la Roma, stiam eu c-o sa ma muste lenea de a schimba pe diacritice) au casapit un imparat si au dat drumul, si ei, la republica (pe care au deraiat-o apoi prin toate santurile, dar asta e alta poveste). Sa ne oprim aici, desi ar fi amuzant sa mergem mai departe la revolutia de catifea vs. aia din curtea noastra. Dar sa ne oprim, zic.
    Concluzia ar fi ca romanilor, la capitolul revolte, rascoale si revolutii, pare sa le iasa numai partea cu aruncatul in aer a ceva care ajunsese sa-i roada prea tare, Dupa care stau si se holbeaza la soare, in mijlocul drumului, pentru ca nu stiu ce sa faca mai departe. Nici macar sa se dea un pas mai incolo. Problema e ca everything that goes up must come down, fir’ar el de Newton, si in curand lucrurile cad inapoi la locurile lor. Cu alta palarie.
    D-aia concluzia concluziei ar putea fi ca natiunea romana trebuie sa fie foarte atenta la palarii.

    Si nu esti neinvitata sa comentezi pe aici. Eram bete toate si ne bateam cu tablourile de Tonitza.

  8. punctul tau doi, petronia, ma lasa melancolic precum ciobanul june-prim din Miorita, cea pe care a trebuit s-o invat pe de rost, intruchipând in subconstient ideea de „destin al poporului. in care nu trebuie sa credem”. probabil ca asta se trage din mitul ca locuitorii pamanturilor CDP (carpato-cevacudanubiul-pontice, ah, dar asta imi reaminteste si de JIP, jos cu impostorul ponta) au fost niste giganti ai culturii timpurii. nu suntem noi lasati sa sapam dealurile sarmizegetusei, nici sa facem transee printre munti (oare ca sa nu scape gazele dintre sisturi?) ca am gasi in continuare tablite scrise in caractere necunoscute. omul nu vorbea numai limba oilor, el scria. scria pe ce apuca. neinteles, ineficient.

  9. Problema, Lisa, e că omul gândea cosmic, dar scria pe ce avea la îndemână, adică pe lâna oilor din jur. Motiv pentru care n-au ajuns până la noi decât tăbliţele cerate cu ceară de urechi. Nimic nu se pierde, totul se câştigă, spunea cu înţelepciune ciobanul mioritico-CDP. Mai puţin luptele politice, îl corectau prompt colegii săi vrâncean şi ungurean. De unde se mai vede şi că, atunci când sunt trei români laolaltă, doi dintre ei conspiră mereu împotriva celui de-al treilea, pe un fundal xenofob şi de capitalism de junglă. Iar cel de-al treilea îşi contemplă destinul, pe un fundal de fatalism şi de inerţie CDP. Să mai zică cineva că Mioriţa nu e esenţa evenimentelor din spaţiul ăsta şi să se mai mire Veta că nişte mii de oameni nu reuşesc să se pună de acord, dacă trei se omoară reciproc.

  10. mda, urmasii gigantilor culturii mioritice ai ai melancolicilor ganditori (vezi hamangia, toponim turc, de aceeasi origine cu „cioban”) trebuie protejati precum ursii panda. mai ales de ai lor, adica de ei însisi. uite, francezii sunt altfel, cand se intalnesc trei, nu se omoara ci fac un sindicat. pfui, aiurea, ce mare branza un sindicat, ai putea zice. pai uite, bacii daci au doar trei tipuri : telemea, cas si de-aia afumata, pe cand pastorii frânci au inventat vreo opt sute. jumatate iti cam muta nasul, da-s gustoase. deci da, mare brânza.

  11. Adică zici să băgăm în rezervaţie ciobanii, Lisa? Abia acum încep să înţeleg campania ăstora de la Vodafone, cu ciobanul Ghiţă şi pagina lui de Facebook. E o conspiraţie ca să-l apere de mine. Până acum credeam că e doar o conspiraţie ca să mă scoată din minţi de nervi mizeriile alea de reclame. Zi drept, tu le-ai dat ideea. În viaţa ta secretă eşti reclamist pentru Vodafone. Huo!

  12. intre timp, guvernul…

    http://www.rosiamontana.org/ro/stiri/alert-guvernul-aduce-din-nou-cianura-n-parlament

  13. „Ne-au dat să bem apă direct din pânza freatică (la Lesnowice – n.r.), acolo unde şantierul era deja închis. Au băut şi cei de la Chevron cu noi. Era bună, doamnă! Apoi ne-au dus la masă şi ne-au dat salată cu fructe de mare şi maioneză“.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s