Babones, treabă importantă: Aşa cum ştim, muzica românească e de căcat. E suficient să ascultăm Holograf ca să ni se strepezească dinţii, iar dacă îndrăznim un Robert and the blackstabbers, sau cum se cheamă formaţia aia la fel de ridicolă pe cât e titulatura ei, treaba e chiar mai nasoală. Sigur, sunt şi trupe bune, nu asta e ideea, nu intrăm în discuţia asta că ne prinde noaptea. Iată însă că foaia se schimbă un pic, iar oamenii ai căror neuroni fac mai mult de trei conexiuni au în sfârşit parte de ceva răsfăţ la ureche. Şi nu, nu este vorba despre Pasărea Rock, un proiect care nu putea fi întrecut în penibilitatea ambalajului de marketing decât dacă Maria Lătăreţu se reunea (nu mă întrebaţi de ce) cu Ionuţ Dolănescu sub numele de, să zicem, Vrăbiuţa Folk.
Nu. Este vorba despre o trupă care, singură, înseamnă istoria jazz-fusion-ului (sau prog rockului, vor spune alţii) în România. Da, bravo, nota 10, aţi ghicit. Adică Basorelief, despre care cunoscătorii ştiu că s-a reunit deja de câţiva ani şi care acum ne face o surpriză foarte şmecheră: desigur, un album nou. Pe numele său Ploaie în Macondo, ceea ce mie una mi se pare un titlu foarte inspirat, pentru că mi-l imaginez pe Marquez plângând de singurătate cam un veac, nu ştiu de ce. În altă ordine de idei asta înseamnă că, da, veţi auzi piese noi pe lângă cele care au făcut istorie, iar aceste piese sună super-super bine. Vă spun pentru că am fost la concertul de avanpremieră şi mi-a căzut faţa când am auzit ce scot aceşti oameni din ei.
Lansarea are loc miercuri, 26 februarie, la teatrul Excelsior, la ora 19.30. Iar acolo veţi avea ocazia deosebit de babană de a-i vedea chiar pe trei dintre membrii fondatori – Relu Biţulescu (tobe, e un fel de Dennis Chambers al României), Mugurel Vrabete (bass, omul se dă foarte bine pe fretless şi demonstrează că poate face Muzică în afara fabricii de bani care este Holograf) şi Edi Bălaşa (chitară). Iar lor vreau să vă spun că li s-a alăturat un clăpar absolut demenţial, pe numele lui Dan Polymoog Stesco, un tip atât de talentat că rămâi tablou.
Deci pe bune că este un eveniment deosebit, drept care am şi considerat că este esenţial şi în spiritul blogului nostru să-l promovăm.
Ne vedem acolo!
10 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Babo, misto. Sunetul putin anacronic, da’ banuiesc ca e inregistrata acum 4-5 mii de ani, ceea ce explica problema.
Miercuri zici? Poate ne vedem acolo, ca ultima oara m-ai muscat si ai fugit, vorba lu’ Rosu si Negru.
Ah…. acum ca ascult a treia oara imi dau seama a ce suna basul lui Vrabete. A „Razboiul lumilor” lui Jeff Wayne. Ceea ce imi aduce aminte ca n-am mai ascultat de mult Razboiul lumilor si trebuie sa remediem situatia (cu castile astea noi si meseriase 😀 )
Dragoane, probabil n-ai să mă crezi, dar Corn îşi uitase ţigările în Cetatea Z şi cum aveam drum p-acolo, m-a rugat să i le aduc. Nu, sigur n-ai să mă crezi.
Ah, dar chiar va cred, stimata babatie. Mi-a spus chiar el cind am intrebat de tine: am trimis-o dupa tigari in Cetatea Z. A uitat sa mentioneze partea cu rugamintea, da’ nah, orgoliu de artist 😀
A, păi era normal să fi uitat. Unii autori sunt prea mari ca să nu fie cu minţile-n altă parte. Probabil îşi contorizează miile de vânzări cu jumătate de creier.
ka-ching
Paco
in memoriam
RIP
Bună dimineața și bine te-am găsit! 🙂
Fii binevenit la noi în ogradă!