Chestii de căcat vs. chestii căcătoare (studiu asupra naturii umane)

Oamenilor,

Nelson Mandela n-avea dreptate.

Da, știu, o să ziceți că nu-i frumos din partea mea să zic asta despre un om care fie a trăit nasoale ca o consecință a ceea ce a zis, fie a zis ce-a zis ca o consecință a nasoalelor trăite, dar care, oricum ai lua-o, avea pentru opiniile și declarațiile lui o platformă pe care nu vreau să mă gândesc cât de mulți dintre noi și-ar permite-o.

Totuși, el nu avea dreptate. Sigur, poți să afli foarte multe despre o societate cunoscându-i închisorile, dar asta nu ajunge ca să o cunoști cu adevărat. Asta poți să faci doar cunoscându-i reclamele. Faptul că, de la Guy Debord și a sa genială La société du spectacle încoace, o căruță de sociologi, antropologi și filosofi se ocupă de relația asta în mod mult mai deștept decât aș putea eu s-o fac vreodată mă scutește de vreo trei mii de cuvinte argumentative. Nu vă bucurați prea devreme. Așteptați până la observația că, din punct de vedere al reclamelor, noi, românii, suntem în sfârșit în rând cu restul lumii.

Inclusiv la ce spun despre noi reclamele la hârtie igienică. Acum puteți să vă bucurați.

De ideea că cururile noastre sunt atât de sensibile încât trebuie șterse cu puf de lebădă nu mă leg, că premisa e prea simplistă. Recent, însă, am devenit mândrii destinatari ai unei reclame la hârtie igienică care chiar ne spune ceva despre noi (în afară de faptul că există o parte din populație, care ar putea fi descrisă ca având afecțiuni cognitive congenitale severe, capabilă să râdă duios, din cadrul ușii de la baie, către mâța care tocmai le-a masacrat sulul de hârtie de 40 de lei baxul). Anume, că a pătruns și în rândul populației feminine românești testul suprem al succesului în viață: dresarea partenerului întru coborârea colacului de la WC și victoriile conexe. După cum știți, această problemă stă la baza unei întregi literaturi, a unei întregi cinematografii și a unei felii serioase din internet, toate născute de întrebarea „îl iubesc așa cum e, dar nu-l mai suport, deci cum îl schimb fără să renunț la el, că am o vârstă, altul cine știe când găsesc și nu vreau să mor fată bătrână și să-i dau satisfacției mătușii Maricica?” (Cu aproximativ 40.200.382.299 de variante cunoscute.)

Zewa, care încearcă de mii de ani să ne convingă că nu știm să trăim dacă nu înfundăm buda de zece ori pe lună cu hârtia sa igienică în 4 straturi, a simțit această schimbare de paradigmă (toilet paper turn, i-ar spune filosofii contemporani, spre bucuria unor Rorty, Foucault, Russell sau Barthes). Și a sărit pe ea, oferind milioanelor de femei a căror frustrare majoră în viață e faptul că partenerii lor nu pot fi dresați să arunce tubul gol al sulului de hârtie igienică la gunoi soluția fericirii conjugale: Zewa Aqua Tube, hârtia igienică al cărei tub poate fi aruncat în budă, că se dizolvă în apă. Evrika, veți spune și veți avea dreptate.

pace galactica

Gata cu certurile cauzate de scopurile diferite în viață, de cine cât și ce face în casă și de educația copilului. Problema supremă, constând în capacitatea (sau in-) de a arunca tubul de hârtie igienică la gunoi, a fost rezolvată pentru totdeauna, spre fericirea eternă a cuplurilor de toate felurile și a instalatorilor. Nu e suprema first world problem. E pace mondială și veselie intergalactică.

Despre cum își convinge femeia partenerul să și facă chestia asta, având în vedere că omul nu e capabil de gestul elementar al aruncării unui tub de carton într-un coș de gunoi, bănuiesc că trebuie să stăm tuned ca să aflăm în continuarea serialului. Eu, una, știu că aștept cu sufletul la gură.

Și, pentru că tot veni vorba de hârtie igienică și postarea asta nu poate rata ocazia să fie chiar mai lungă, uite, bă Zewa, când se pot lăuda oamenii cu ceva care ține de tuburile de hârtie igienică:

jacquet 1

jacquet 3

jacquet 4

jacquet 5

jacquet 6

Omul se cheamă Junior Fritz Jacquet, e francez și, după cum vedeți, scopul în viață pe care îl dă el tuburilor de la hârtia igienică te cam face să te caci pe tine. Ceea ce e bine, pentru că omul probabil nu s-ar supăra să primească materiale de lucru. Prin urmare, bă Zewa, termină cu prostiile, că pseudo-invenția asta de Aqua Tube nu folosește decât, cel mult, idioților care au uitat că hârtia igienică e pe terminate și idioatelor care au senzația că asta înseamnă compatibilitate. Nu mai bine inventezi tu hârtia igienică al cărei tub să conțină un plic timbrat, auto-adresat, care, odată terminat sulul, să-și ia zborul către atelierul domnului Jacquet? Sau, dacă asta ți se pare prea complicat, ai putea să-l sponsorizezi pe om un an, sau ceva. Sau să îi faci un site care să meargă. În fine. Arta e la fel de inutilă, pragmatic vorbind, ca și descoperirea de a arunca tubul de hârtie igienică în budă în loc de coșul de gunoi aflat 30 de cm. mai încolo. Diferența stă în gradele de penibil aflate în a te lăuda cu fiecare dintre ele.

1 comentariu

  1. Yeah!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s