Nu te vom uita niciodată, Gabriela Vrânceanu Firea!

Oamenilor,

Stați calmi, nu vă bucurați prematur.
Omagiem astăzi o persoană care, fără atenția noastră, ar putea risca să cadă în prăpastia uitării, ceea ce ar fi rău, chiar dacă acolo îi este locul. De fapt, acolo i-ar fi fost locul înainte să spună cea mai cretină chestie posibilă și să se cace pe toți pașii de gheișă pe care i-a făcut normalitatea românească în direcția normalității femeii. Acolo i-ar fi fost locul dacă nu ar fi redus toate femeile din România la funcția de pizde și toți bărbații din România la statutul de puli din rațiuni reproductive, ceea ce mie nu-mi convine, pentru că eu prefer să reduc femeile la statutul de pizde și bărbații la categoria de puli pe motive de absență a inteligenței minime. Atunci când aceasta nu se manifestă, subiecților le mai rămâne disponibil doar acest statut biologic la fel de fundamental ca respiratul. Știu sigur că unii dintre voi sunt de acord.
Doar că Gabriela Vrânceanu Firea ne-a luat și ultima distracție în interacțiunea cu idioții, motiv pentru care, repet, n-o s-o uit niciodată și ați face bine să n-o uitați nici voi.
Dar cine este, pentru început, Gabriela Vrânceanu Firea? Păi.
La fel ca orice nevastă-trofeu care se respectă, Gabriela Vrânceanu Firea s-a jucat puțintel de-a cariera în televiziune înainte să cedeze tentației de a sta degeaba cu cracii-n sus, considerându-și căsnicia cu un politician dubioșel de ligă mijlocie drept reușita supremă care face orice altă activitate futilă pentru tot restul vieții. Drept care, după căsătorie, la celebrarea căreia au participat, ca la orice nuntă admirabilă pentru publicul-țintă, tot felul de maneliști și mafioți de toate calibrele, Gabriela Vrânceanu Firea a dispărut discret o perioadă. Ocupându-se cu scuturat scamele de pe reverele soțului și cu diverse acte de caritate încărcate politic, ca orice nevastă-trofeu bine dresată, ea a reușit să nu mai intre foarte tare în ochii publicului, ca o muscă ce și-a găsit căcatul în jurul căruia să orbiteze și ne scutește de bâzâiala menită să dea impresia că face ceva.
Buuun. Până aici, toate bune și frumoase și devreme acasă, că oricum nu mai are rost să se ducă nicăieri și să pretindă că ar avea o viață care contează.
Doar că, înainte să-și găsească rostul în viață, pe vremea când încă trebuia să mimeze interese profesionale, Gabriela Vrânceanu Firea își făcuse cuib într-o văgăună de caracatiță, pe numele ei Antena. 1, 2, 3, alegeți. (Caracatița avea și avataruri. Era o caracatiță unsă cu multe alifii, dintre care aproape toate erau lubrifiante cu gust de căpșuni, ușor rânced.) Dar caracatița avea brațe lungi și multe, și, deși credea că a scăpat și că se poate ocupa toată viața de făcut nimic cu mult spor, Gabriela Vrânceanu Firea s-a trezit la un moment dat, crucial în soarta națiunii (mai precis înainte de ceva alegeri prezidențiale la care niște neaveniți amenințau succesul favoritului pe linie de partid – sper să nu mă contrazică cineva că Antena 3 e de fapt o televiziune, și nu un partid, că mă doare burta de la varză și nu pot să râd prea tare), convocată să mai latre puțin ca pe vremuri.
Nemotivată suficient încât să latre ceva acătării, ea n-a găsit nimic mai bun de făcut (colegii ei care nu-și luaseră pauză în carieră ca să devină neveste-trofeu primiseră lătrăturile mai semnificative) decât să afirme că unul dintre contracandidații preferatului partidului este nepotrivit pentru a fi președinte pentru că nu are copii. Pleosc, pârț.
De atât a fost capabil capul ei atrofiat de nevastă-trofeu, într-atât de atrofiat încât a uitat momentan și că „râde hârb de oală spartă” e unul dintre cele mai frumoase proverbe românești, precum și că avea în propria curte un ditamai hârbul spart care râdea cu gura până la urechi, incapabil să se manifeste altfel. După cum dovedise nu cu mult timp în urmă examenul de BAC, buturugă mică pentru multe pretenții parentale mari, ca să continuăm linia folclorică.
Dar nici măcar asta nu e cel mai grav motiv al furiei mele, oamenilor. Ipocrizia e, la urma-urmei, moneda curentă în politica românească și în Antene, deci în cazul Gabrielei Vrânceanu Firea ea are motive să se manifeste la pătrat. Plus că femeia chiar poate fi bănuită de incapacitate de a-și fi dat seama că în momentul în care ai crescut o beizadea idioată nu ești chiar cea mai indicată unitate de măsură din Univers pentru performanțele părintești.
Nu.
Cel mai grav este că Gabriela Vrânceanu Firea a găsit formula de a călători în timp și nu ne-a spus-o și nouă. Ceea ce mă enervează cumplit, pentru că am și io niște opinii de care mi-ar plăcea să râdă și cu curul oamenii secolului XXII. Cum ar fi faptul că femeile au depășit mentalitatea „n-ai copii, trăiești degeaba” cam după 1960 în lumea civilizată și cam măcar (poate?) peste vreo juma de veac în România. Asta mă înfurie cu atât mai tare, cu cât io abia aștept să călătoresc în viitor și să informez oamenii secolului XXII că România a ieșit în 2014 din Evul Mediu și că un rol important în acest salt cuantic l-au jucat femeile române care, dându-și seama că o toartă de politician lipsită de orice merit personal le-a redus la niște utere cu picioare, i-au urat atât spor să-și depășească norma de mui pe centimetru pătrat pe secundă, încât Gabriela Vrânceanu Firea, ascultătoare, a explodat.
Ceea ce n-a explodat însă, spre dezamăgirea mea (pe care o să mă văd nevoită s-o comunic, împreună cu această epopee, oamenilor secolului XXII), a fost comunitatea feministă românească, fie ea internaută, extranaută sau astronaută. De fapt nu, că dezamăgirea presupune ceva așteptări.
În încheiere, sunt curioasă, dat fiind că vine turul doi, câte case zice Gabriela Vrânceanu Firea că trebuie să construiești și câți copaci trebuie să plantezi ca să ai voie să candidezi la o funcție publică. Parcă așa era în abecedar la un moment dat legea compensației aplicată la producția de progenituri. Firește, aș fi curioasă și cât e planul cincinal.
Doar că mă doare-n cur.

10 comentarii

  1. Babo, poate am subinteles eu gresit din textu’ lu’ matale, da’ am sentimentul ca-ti scapa o informatie. Anume aceea ca daca barbac-su e politician median si mediocru, ea joaca in linia prima-ntîi. Adica e chiar senatoare. Sau ai uitat deja de Comisia Nana unde il condamnase deja pe Basescu pentru terenul cumparat inainte sa se uite macar pe chitante?

    Si nu e numai senatoare. Mai e si poeta, prozatoare, economista (chiar doctor in domeniul din urma). Ai di grijî ca-ti sar colegii ei intelectualii in cap.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriela_Vr%C3%A2nceanu-Firea

  2. Corect. Foarte corect.
    De cand ma stii tu sa-mi scape ceva?
    In afara de toate obiectele pe care le apuc. Nu fi chitibusar.

  3. Excelentă postarea despre propagandista parvenită căreia i-au căzut neuronii în uter şi de-acolo, ţop!(de la ţoapă), pe micul ecran. De câte ori o văd şi o aud pe Firea, pe Sulfina Barbu şi alte specimene ale feminismului tâmp, mai că mă apucă o involuntară nostalgie pentru Ana Pauker!

  4. petronia, restul lumii, degeaba va legati de x sau de y, buboiul e copt bine. de 25 de ani incoace se fura tot, la toate nivelurile. si nici nu ma refer paduri, capace de canal sau alte alea. nu, bai restu’ lumii si petronia, e vorba de furt intelectual. cum dracu vine aia? pai uite cum. dupa ianuarie ’90 s-a dat liber impostura. daca pana atunci nu intrai la medicina decat cu pregatire supraumana, daca pana atunci nu treceai de bac sau de admiterea la facultate decat cu efort mare, daca nu te puteai inscrie la doctorat, ei bine, „dupe” astea au devenit industrie. orice diploma s-a putut negocia in valuta.
    asa au crescut ca ciupercile universitati-fabrici de patalamale cu pret de piata.
    nu-i vorba aici de un exemplar feminin de mitocan ci de 60-70% din intelectualitatea locuitoare in romania. romania, tara lui dracula care a devenit azi tara coruptiei. ar fi murit de ciuda stimabilul vlad sa vada ca „teapa” si „tun” au ajuns sa insemne in loc de pedepse pentru banditi, dimpotriva, mandrie nationala. am ajuns de cacat rau de tot, desi ni se pare ca inca plutim deasupra.

  5. continuu: vi se pare mult 70%? cand „stapanirea” nu a reusit sa numeasca un singur ministru al educatiei care sa nu fi avut diplome false, cand insusi ministrul-prim e un plagiator grosolan, cand peste 50% din tineri nu stiu sa scrie decat dupa dictare sau fituica, nu crezi ca trebuie sa te intrebi ce e in partea scufundata a eisberg-ului? pai nu e gheata, bai oameni, in zona asta degradarea „climatica” a inceput de mult. e minciuna peste minciuna, straturi-straturi deja sedimentate de un sfert de veac incoa’, un munte de impostura. pe care sta zambitor Ponta. „1984” ? o prostioara depasita. iata-l acum, aici, pe „2014” cel despre care se va scrie peste ani. acum suntem insa cu nasul in ghidon.

  6. Suntem cu nasul in cacat, Mercurius, si ne-am uitat snorkel-ul acasa. In ultimele doua saptamani m-am trezit (spre deliciul Dragonilor, care rad de mine de atunci pe tema asta, ba chiar si pe buna dreptate) cu nu mai putin de doua adolescente care au venit la mine ca doua ingenue din operetele italiene proaste si m-au rugat… (tine-te de scaun, sau daca sezi deja, tine-te de podea)… sa le spun cum sa faca sa scrie si ele asa destept si complicat, ca mine. Iti spun drept, faptul ca nu se refereau la blogul asta m-a facut sa le omor cu si mai multi draci.
    Doar ca atunci cand ma gandesc ca e vorba de doua exponente ale generatiei care a alungat din alma mater a suprasemnatei pe unul dintre profesorii ei preferati, care si-a luat pensia la spinare cand s-a trezit pe post de lucrari de semestru cu niste mediocritati copiate de pe Wikipedia si din bibliografia recomandata pentru documentare, mi-e ciuda. Le-am omorat, totusi, cu prea putini draci.
    Mare lucru daca mostenirea cea mai durabila a Pontatorului de doctorate nu o sa fie uitarea absoluta si definitiva in invatamantul romanesc a ceea ce inseamna si a cum se foloseste o bibliografie. Si sa vezi daca nu de-aici o sa inceapa sfarsitul.

  7. Ioan Vistea, ei, nici chiar Ana Pauker. Margaret Thatcher.

  8. babelor, surorilor, iacata gasit-am mesaj de la unu’ Sora.
    deci e sora cu voi, da? deci îl lipesc aici? fara deci! îl lipesc.

    „Cu un Victor Ponta Preşedinte al României, ne îndreptăm spre o Românie a furtului generalizat, o Românie a imposturii guralive şi dezordonate, o Românie a incompetenţei şi a neruşinării, în care oameni fără nicio calificare, oameni care şi-au cumpărat sau au furat diplome universitare – ajungând, astfel, în poziţiile-cheie ale magistraturii, ale mediului academic, economic sau politic –, aceşti oameni corupţi, lipsiţi de scrupule, lipsiţi de caracter, se vor afla la cârma ţării noastre, mai exact: LA TOATE CÂRMELE ROMÂNIEI.

    Ieri am împlinit 98 de ani.”

    Mihai Sora, 8 noiembrie 2014
    Revista 22

  9. DA! Ponta a fost pus jos! In sfarsit, Romania!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s