România, 2014. Patru concluzii și un două PS-uri

Oamenilor,

Mă știți babă de treabă, fără prea multe certitudini, așa cum cred că ar trebui să fie orice om normal la cap. Însă puținelor certitudini pe care le aveam până în ieri (focul arde, somnul prea mult provoacă migrene, vinul e mai bun decât berea, nu există niciodată suficiente cărți) s-a adăugat încă una. Ieri seară, confirmată azi dimineață.

Certitudine la care nu vă invit să aderați, dar pe care vă rog s-o țineți minte. Eu sper să am motive să o fac.

Ea sună în modul următor:

Ieri, 16 noiembrie 2014, România a ieșit din Evul Mediu.

Pentru că, în ciuda tendințelor xenofobe, naționaliste și ultraortodoxe de care eu am fost convinsă mereu în ce privește poporul ăsta român, ieri poporul român a votat cu un sas din Sibiu, în ciuda unei campanii naționaliste și ultraortodoxe cum n-a văzut România de la legionari încoace, cum Funar nici n-a visat.

Pentru că, în ciuda tendințelor defetiste de care eu am fost convinsă mereu în ce privește poporul ăsta, ieri oamenii au ieșit la vot. Din furie și indignare, cu draci și cu spume, așa cum doar niște oameni ca mine și ca voi care, spre deosebire de mine (nu știu de voi), au fost dispuși să stea ore multe la cozi ca înainte de 89 nu ca să primească, ci ca să dea. Mui sau voturi, cum vreți să le ziceți. De data asta au fost același lucru.

Pentru că, în ciuda foamei disperate de sloganuri simple și prea bune ca să fie adevărate, de minciuni nici măcar frumoase și de autoritate tătucească de specie rusească și mafiotă („vă dau foc ca la șobolani”? „luați cu alcool?” – să muriți voi, cretini patologici cățărați în funcții de partid?), de care părea să fie dependent dincolo de limita recuperării, poporul ăsta s-a supărat pe minciunile de tipul „uitați o secție de votare goală de lângă Londra / uitați ce mică-i coada / uitați cât de puțin contează votul vostru / luați o sticlă de ulei și votați dracului cum vă zicem”.

Pentru că, în ciuda implicării BOR (=Biserica Oportunistă Română) în cel mai de căcat mod, pentru care „retrograd” și „revoltător” sunt complimente, în campania electorală, românii și-au dat seama brusc că trăiesc în secolul XXI. Curtea Constituțională a dat și ea un șut binevenit (io una am țopăit și chiuit ca Irina Loghin pe LSD) României în acest secol în care trăiește restul lumii civilizate, după cum știți, prinzându-se că e împotriva libertății la conștiință religioasă garantată prin Constituție să bagi pe gât by default copiilor îndoctrinare confesională. By choice e super ok, nici măcar eu nu pot să am ceva împotrivă. A încercat Patriarhul Daniel să dreagă busuiocul din agheazmă, de-a făcut probabil întindere musculară de cât de disperat s-a scremut să-l pupe-n cur pe Iohannis pe ultima sută de metri. Inutil. Chiar dacă nu a fost aprobată de la vârf, cerșetoria practicată de BOR pentru voturi pro-Ponta nu a fost nici sancționată. (Dacă urmează, așteptăm cu interes.) Nu a fost, în nici un caz, dezavuată pe loc, ferm și public. Au scăldat-o în așteptare, oportunist, ca de obicei. Eu, una, mai ales pe tema asta țopăi de bucurie, pe lângă aia de mai sus, cu xenofobia și cu naționalismul. Să vezi naibii că chiar o exista o șansă pentru poporul ăsta să trăiască și cu capul în veacul în care trăiește cu curul. Curul și capul românilor s-au întâlnit în timp și spațiu. Ura!

Pentru că, în ciuda convingerii mele că românilor nu le pasă de nimic cât timp nu le ia cineva slănina din pod și mizeria personală de sub unghii, ieri o parte mare din români au stat la rânduri ca la primul vot post-Apartheid din Africa de Sud, cu indignare fermă și calmă, ca să facă ceva care mie, uneia, mi-a luat fix 3 minute. Și o altă parte mare din români s-a înfuriat că un sistem se poate pișa chiar în halul ăsta pe ăia de mai sus, adică pe noi toți. Un Meleșcanu cu tupeul de a afirma că românii s-au dus în excursie în străinătate ca să voteze nu trebuie să aibă nici o scuză pentru a exista.

În rest, să nu ne facem iluzii. Cei mai mulți români nu se gândesc foarte mult la cum am prins în dinți glonțul monopolului puterii politice și re-caracatițării corupției, ca-n filmele Bollywood-iene. Cei mai mulți români nu au putut să explice celorlalți de ce anume e o minciună sinistră chestia cu „Doar Ponta vă păzește pensiile” / „taie taxele” / etc. Încă și mai puțini dintre români și-au bătut capul, corzile vocale și capacitatea pulmonară ca să explice de ce plagiatul e la fel de grav ca orice fel de furt și de ce nu se poate vota cu nici un fel de hoț prins definitiv cu mâța moartă-n sac, dacă vrei să te dai țară normală la cap. Alții o să vadă un simbol simpatic în faptul că România a evitat un salt înapoi de 25 de ani. Însă cei mai mulți au fost pur și simplu furioși. E bine. Furia îndreptățită, pașnică și fermă e un lucru bun.

Or, eu asta am văzut aseară. Și am tot văzut, de la Universitate pe Kiselleff și înapoi, timp de vreo cinci ore. Oameni normali la cap, ca mine și ca voi, care nici măcar n-au strigat cu toții chestii sau n-au purtat toți pancarte cu mesaje, deși unele dintre chestiile care s-au strigat și purtat au fost hazoase și inteligente. Doar au venit acolo ca să arate, prin prezența lor, că lucrurile nu sunt ok și că există o limită.

Concluziile mele sunt însă nu cele de mai sus, ci următoarele:

1. Muie Mirel Palada, Gabriela Vrânceanu Firea, Antena 3 și tot neamul vostru cel adormit de idioți furibunzi. Sper că v-ați demonstrat limitele (apropiate de cele ale unor babuini turbați cu sindromul Down) și pentru cei care v-au utilizat până acum și că acum o să vă arunce la gunoi ca pe hârtia iginenică folosită care sunteți.

2. Muie Claudiu Crăciun, deși, după reacțiile oamenilor care erau in jurul lui în coloana de aseară, punctul ăsta e redundant. Nu-i nimic. Să fie.

3. Muie Tudor Gheorghe, Radu Beligan și tot neamul vostru de profitori care au încercat să tragă după ei în mocirlă publicul care-i plătește să cânte și să joace teatru, adică să-și facă treaba, care treabă nu e campania electorală. E bine că știm cu cine avem de-a face. Și muie Raed Arafat, deși asta o spun cu tristețe și cu dezacordul cel puțin unuia dintre voi. Sorry. Lucrurile nu pot fi simultan de căcat și acceptabile.

4. Muie BOR. Mă rog tuturor Bibliilor lui Șerban Cantacuzino să rămâi fără Catedrala Mântuirii Neamului Prost cât de curând. Cred c-ar fi ultimul semnal important de care e nevoie.

În încheiere, un avertisment pentru Klaus Iohannis: Herr acesta, termină cu prostiile. Nu face tâmpenii din prima zi de provizorat. Nu e vina ambasadorilor că nu s-a putut vota în diaspora. Chiar dacă nu o credem pe aia din Italia care zice că au cerut 66 de secții și li s-au aprobat 51, tot e evident că problema trebuie căutată în toate hârtiile care au circulat între cele două tururi între BEC și MAE. Acolo, undeva, e o mare minciună și o mare mizerie deghizată în inerție instituțională și incompetență. Dar nu e. Hai cu DNA și cu CC la săpat prin paper trail.

Și un avertisment pentru presă: terminați-o cu clișeul ăsta imbecil cu „neamțul” („a vorbit scurt, ca un neamț”, „s-a bucurat reținut, ca un neamț”, „s-a șters la cur ca un neamț”). Vă căcați pe progresul pe care l-a făcut România, de a depăși clișeele naționaliste și discriminatorii în orice altă formă. Sunt deranjante oricând, dar acum sunt pur și simplu jignitoare. Deci hai să nu.

59 comentarii

  1. Doar ca sa inteleg si eu

    Am o mare repulsie fata de tot ce se intampla din punct de vedere educational in tara si inteleg ideea transmisa (cred eu), dar nu inteleg un lucru: de ce e nevoie de acest limbaj? Un om care se lauda ca citeste (eu citesc mult prea putin), chiar nu reuseste sa dea aceeasi incarcatura mesajului transmis decat folosind un limbaj suburban? Personal asociez genul asta de comunicare cu Antenele. Eu am ales sa le interzic la mine in casa si in consecinta sunt scoase din lista. Aici, e clar ca cei sensibili pot alege sa nu revina sau sa nu continue cititul, dar pentru iluminarea mea, as vrea sa inteleg de ce aleg unii sa vorbeasca asa. Imi cer scuze daca sunt deplasat, dar am avut senzatia ca apreciem cumva aceleasi valori si asta ma face sa imi doresc a intelege. E din cauza celor care va citesc? Asta e nivelul acestui blog? E din cauza nivelului general de educatie in Ro? E doar o descatusare menita sa calmeze (desi nu cred ca pare a se repeta acest limbaj)? Exista si alte motive care imi scapa?

    Nu ar fi mai normal ca eliberarea asta sa fie canalizata in directii mai bune, gen iesitul in strada pana dispar unii din peisaj? Dar si acolo, eu as propune sa ne purtam frumos. Nu m-a convins Iohanis ca are cu ce, dar in ce ma priveste am sa dau tot ce pot eu sa pun umarul la o tara a bunului simt.

    Tare as vrea sa stiu, daca imi scapa ceva in toata muia care se da zilele astea.

  2. voxpo, si ma opresc aici ca sa nu vorbesc si eu suburban, desigur ca ai dreptate, dar degeaba, eu am pledat mult mai pe ocolite si tot fara niciun rezultat. e sociopsiho. trebe sa pari mai putin pedant, altfel nu te ia in seama lumea tanara. vorbesti degajat, decomplexat, alta e audienta. nu vezi ca si Plesu mai calca sub bordura, desi il critic cand o face? se crede si el tanar, fie voia lui! din pacate nu am timp aici de nuantare, altfel as fi explicat de ce „pula” si „pizda” nu sunt in aceeasi categorie cu „muie”, ca prima ar fi ea ok dar nu si a doua, etcetc.
    dar, ca intotdeauna, sar peste micile semne de barbatie lingvistica si ma dau la sensuri. fuck! pardon, asta e din a doua categorie dar timpul a operat o translatie de sens.
    ei nu.
    petronia doar mimeaza vorbirea smechereasca din platourile A3 pentru doua teluri nobile: unu, sa-i satirizeze, doi, sa orneze continutul inteligent si de cele mai multe ori subtil al textelor ei. cum ar fi sa scoti aforisme printre râgâituri. sunt sigur ca asa ceva facea si Buddha, ba chiar si Lao Tse. cat despre Iisus Cristos, e sigur. cu alte cuvinte suntem in excelenta companie.
    dar sa revenim la continut. fuck! hai ca ne-am obisnuit.
    in ordine inversa, punctul 4: da! deci am donat unor smecheri de popi care transmit cota la patriarhie pentru intretinerea unei armate recoltatoare de fonduri peste care sta acest preaipocrit daniil? fuck! nu mai dau nimic. e drept, am cunoscut calugari luminati. dar nu se pune.
    punctu’ 3: da-da. nu mai sunt insa la curent cu Raed, s-a prostit si el? n-as fi banuit.
    punctul doi: mi-am tocit dejtele indemnand oamenii sa-l uite pe Craciun. lumea e incapatanata, nu crede pana nu vede. sper ca ca a vazut destul. plus ca acum e la moda santa Klaus.
    in fine, punctu’ unu. aici lista e mai lunga, mult mai lunga si incepe cu ponta si demisia lui. o cheama daciana? ma rog, fie cum spuneti voi.

  3. Voxpopuli, ca să nu te sperii și mai mult decât e cazul și decât ai reușit singur, uite, o să fac o excepție de la mine însămi și o să-ți răspund cât se poate de serios și de cenzurat.
    Nu știu din ce motive scriu alții cum scriu, dar eu scriu aici așa cum o fac pentru că așa vorbesc. De scris cum scriu când scriu mă ocup în alte părți și cu alte ocazii. Și chiar și scrisul ăla e de mai multe feluri. Faptul că înjur atunci când mă enervează ceva sau când îmi înfig degetul mic de la picior în mobile nu mă împiedică să discut cu oricine subtilitățile teoriilor sociale ale lui Foucault, gândirea istorică admirabilă a Hannei Arendt sau a lui Francis Fukuyama sau șansele schimbării de paradigmă ale teoriei vizuale contemporane în ceea ce Mitchell numește „pictorial turn”. A propos, nu m-am lăudat niciodată că citesc mult. Ar fi o imbecilitate. Mai ales că nu există „a citi mult”. Cât de mult e „mult”?
    Eu n-am crezut niciodată că înjurăturile denotă altceva decât furie și frustrare exprimate onest. Nu-mi place să-mi împachetez dracii în hârtie roz cu fundiță și, din punctul meu de vedere, nu există nici o incompatibilitate în a înjura ca ultimul șofer de taxi din Calcutta, în timp ce citești Kant. Nu văd nici o falie între inteligența și cultura unui om și pornirile sale orale furibunde. Dimpotrivă, cred că denotă, eventual, stăpânirea completă a limbii. Pentru că există cuvintele potrivite pentru toate situațiile, emoțiile și intențiile, chiar și în limba română, care începe să rămână în urmă la capitolul „vitalitate.”
    Personal, găsesc de cuviință să-mi canalizez eliberarea, ca să folosesc expresia ta nițel bizară, (cred că la defulare te referi, în fine) fix în ce direcții și forme vrea ea să se ducă. Faptul că înjur pe blog niște chestii nu înseamnă că n-am ieșit în stradă și că acolo n-am fost un cetățean model. Nu înțeleg gândirea asta radicală de tip ori / ori.
    Tu poți să-ți obligi copiii să nu înjure în casă, dacă faptul de a fi un mic cenzor casnic te face să simți că ai lucrurile sub control. Știi la ce duce orice cenzură? La samizdat. Copiii tăi nici de citit n-o să citească mai mult decât o fac deja, și o să înjure peste tot mai puțin în casă. Sper că o consideri o victorie care merită lupta și mai ales că îți consideri copiii salvați de la mediocritate intelectuală în felul ăsta. Eu nu.
    Și să mai stabilim o chestie: nu ne insulta cititorii. (Mă rog, cititorii așa, in general, mă doare-n cur dacă-i insulți sau nu, că nu-i cunosc. Dar nu ne insulta cititorii fideli. Ăia 3,5.) Ne citesc tot felul de oameni, majoritatea cel puțin la fel de inteligenți și de cultivați ca noi. Unii sunt la fel de dispuși să arunce cu puli ca și noi, alții nu prea. Mai degrabă nu prea. Ne-au întrebat și ei, fiecare la rândul lui, de ce vorbim atât de urât dacă suntem atât de deștepte. Răspunsul, ca și pentru tine, a fost: „pentru că astea sunt cuvintele arondate furiei în limba română.” Vezi tu, câteodată „sentimentele mele de frustrare și nemulțumire cauzate de această situație sunt ireconciliabile și tind către exteriorizarea violentă” nu e tocmai același lucru cu „muie, bă!”
    Și, în final, zic că și io vreau să pun umărul, ba chiar și alte membre, la o țară a bunului simț. Doar că nu consider că bunul simț e totuna cu pudibonderia.

  4. Comparația asta cu Antenele e tare. Gravă și complet în păpușoi, dar tare. Mulțam. Nu râsesem pe ziua de azi.
    Serios acum, cine vede asemănări ar trebui să renunțe la blogul ăsta înainte să vadă și stele verzi. Hai să nu ne înjurăm gratuit.

  5. am uitat cel putin de unul din PSuri.
    sa zic de ala cu ambasadorii?
    ba da! nu toti, dar unii sunt de trimis la munca. eu pe unul am pus ochii, pare-se un personaj cu antecedente: ala de la Londra care a inchis usa in nas oamenilor cu o ora inainte de cea afisata!

    altfel, ma doare si acuma capul de cat am stat in strada la bruxelles, adica 6 ore. nu conteaza ca am si votat dupa statul la coada, conteaza ce am vazut si cat am strigat „jos ponta”, „hotii” etc. conteaza ca dupa ce s-a incins atmosfera, pe la ora 14, aia dinauntru au prins frica si au dat din maini mai repede. azi am aflat ca au votat acolo, numai la bruxelles, 13 mii de oameni. pe cand in toata franta doar 16 mii, in germania doar 17 mii? cand numai intr-un departament mai bine cunoscut mie sunt 1200 de medici romani declarati ?
    de fapt nu numarul conteaza, nici ca am inceput strigatul lozincilor din timp si nu numai la sfarsit, nu, conteaza ce s-a vazut. peisajul ala cu cozile linistite dar ferme, cu locuitorii care s-au trezit duminica dimineata cu ceva nemaivazut, de neconceput. sentimentul asta al infinitului din care faci parte, un om intr-o coada care nu se mai termina…
    instantanee din ziua asta care de-acum face parte din istoria romanilor. zic si io ca prostu.

    ca daca iesea pontaxe, atunci diaspora facea secesiune si devenea Regatul Romaniei Exterioare, cu primul ei rege si continuator al traditiilor regale germanice, Klaus. simplu.

  6. am renuntat de nenumarate ori la blogul asta, ca si la cetatenia romana. la idealurile copilariei. la masa de seara. la majuscule. la femei. la dulciuri. la cafea. sunt de mult in viteza de croaziera.

  7. multumesc pentru clarificari. unele chestii ma pun pe ganduri.
    sincer, cand nivelul de vulgaritati pe care il consider acceptabil e depasesit, ma retrag singurel si fac alegerea fara sa pun in balanta blog-ul cu A3. se pot exclude ambele fara probleme. a fost doar un exemplu pentru ca vroiam sa inteleg lucruri ce poate imi scapa. pur si simplu am pretentia ca sunt „mai bun” decat altii si ca ma pot descurca si fara limbajul deocheat. si eu injur, si uneori de fata cu copiii, si inca vad asta ca pe o chestie normala. ce nu imi pare normal si nu cred ca are treaba cu cenzura familiala, e sa ii indemn sa vorbeasca asa. sau sa stau sa dau explicatii despre cum se da muie corect gramatical. copiii mei nu sunt foarte mari, si uneori i-as indemna sa citeasca astfel de bloguri pentru a vedea ca valorile transmise acasa nu sunt ceva ce ii exclude din societate. limbajul folosit ma face sa nu fac asta. de ce nu ii indemn catre carti?? pentru ca sunt batran (conform lui Mi Argo, caci eu ma cred un pustan) si pulimea de azi foloseste tablete si incerc sa ma adaptez.

    din tot ce am eu ca reper in viata, ii apreciez pe cei care transmit multe fara a folosi un limbaj deplasat (nu as sti sa iti spun exact de ce – exact asta incerc sa inteleg). mai mult, as vrea sa pot si eu asta. desigur ca e normal sa injuram si ca in general exprima furia in diverse contexte, dar vin cu o alegere personala: de ce sa fiu atat de furios? de ce sa fiu atat de inversunat? fac tot ce pot sa fiu cat mai echilibrat. cred sincer ca numai radical nu sunt. as plusa si as spune ca vitalitatea limbii noastre este afectata exact de limbajul vulgar. a-mi exprima indignarea nu mai are brusc nici o valoare! daca imi bag pula are conotatii infinit mai mari. practic furia se poate exprima cu mult mai putine cuvinte, doar cele vulgare. si cam tot ce e la limita, nu se poate asocia in ziua de astazi decat cu pizda! curand, foarte curand, nici pizda nu o sa mai faca fata si o sa fie o gaura banala ce nu poate exprima sentimente. mie personal imi place si sper sa nu prind momentul in care pizda nu mai are vitalitate si isi pierde valoarea.

    sper ca ma fac inteles acum, pentru ca nu m-am regasit intru totul in raspunsul primit. nu cer sa schimbati nimic, nu insult pe nimeni, pur si simplu am avut un moment de ratacire in care am crezut ca o muie se poate si explica.

    PS: am invatat si cuvinte noi, multumesc!

  8. BABO, ești egzact ce ne trebuie! Te pupincuresc, fiindcă te citesc la intensiv de când te-am descoperit (acum câteva zile) și nu mă mai satur.

  9. de ,ce ne place de baba petronia, renato? habar n-ai asa ca o sa-ti spun io ca sunt mult mai batran: ca nu e smechera. nu te uita asa zambitoare la mine, am si io momente de revelatie, sunt io prost dar ma tratez. asa cum ziceam sa nu, i-am buzduganit pe toti derbedeii internetului de un timp incoace, ma dor buricele dejtelor, deci va rog sa nu ma intrerupeti. l-am prins pe unu’ piticigratis si i-am zis asa, dar n-o sa apara ca suntem prea ai dracului, sorry:

    sunteti prastie cu toti dar faceti pe smecherii, ca doar asa ati invatat dint talk-show-uri.
    bine bah, deci “autist” (porecla data lui Iohannis, n.a.) ai? voua va place de aia care toarna 5 minciuni pe minut, bag-sama. v-ati obisnuit cu vorbirea lung basinoasa dar care nu pute imediat. somn usor, vise placute, ingerele sa te fute. hai sa avem pardon, dar sunteti tari ca nuca-n perete, respect!
    in fine si in primu’ rand, bah, ati uitat ca Ponta e un gainatz de strutz pe fruntea Romaniei? ati uitat ca “plagiatorus maximus” e cea mai mare rusine a Romaniei din toate timpurile? ca in nicio tara cat de cat respectabila un plagiator nu poate fi nici prim nici ultim ministru, ca oricine e dovedit trebuie sa demisioneze imediat? ati uitat, da?
    pai nu, ca nu-i doar atat! Ponta, prin umflarea lui in pene de dimineata pana seara isi plimba exemplul de plagiator grosolan prin fata tembelizoarelor si, atentie, prin fata tancilor vostri carora le transmite ca asa e bine, sa copiezi, nu sa inveti, nu sa pui osu’. ca doar esti smecher, da? si asa din tancii vostri o sa iasa tot niste monstri de struto-camilo-papagali, dar nah, pesemne ca o sa va placa sa va dati cu capu’ de toti peretii peste cativa ani ca n-ati fost vigilenti cand a trebuit. bah, ce e rau, bah, e sa fii orb si prost, nu autist.

  10. Stii care-i faza, mosule? (ziceai ca esti batran si profit de ocazia parantezei sa cer iertare ca scriu momentan fara diacritice, desi militez pentru cu). Io stiu de ce-mi place baba petronia: fiin’ca e meserias cu scrisul, nu e ipocrit si-l doare-n blacheuri daca o sa supere pe careva cu ce scrie el. L-am iubit pentru perdafurile alea pe care i le-a dedicat lui Horia Garbea si pentru multe alte chestii mai complicate, cum ar fi cand a citat o poezie (nu aia de Cosovei, alta) pe care uite ca n-o mai gasesc prin arhiva, fir-ar sa fie, si nici n-am retinut cum il cheama pe poet, da mi-a placut maxim… Aia da, poezie!

    In fine, nu vreau sa te plictisesc, asa ca prefer sa te enervez nitel inainte de-a-ti ura o seara minunata: mie imi place tipul cu pitici gratis, tocmai am citit postul cu neamtu autist azi dimineata si am rezonat, ca sa zic asa, intru totul. Inutil sa-mi explici mie ce si cum cu Ponta, pentru ca sunt mai batrana ca tine si stiu cu ce se mananca genul asta de personaj. O mare nedumerire am si nu mi-a clarificat-o nici Gadea si nici vreun alt tocshoist: cum de era mama lu ponta in vizita la o prietena in Franta, in decembrie 89, INAINTE de 21-22? Cum, ca pe vremea aia, oamenii simpli, nenomenclaturisti, nesecuristi, abia daca primeau pasaport pentru Ruse… Da’, cine stie, poate nu ma mai ajuta pe mine memoria, ca in 89 n-aveam nici treij de ani…

  11. Voxpopuli, stai să văd dacă înțeleg eu bine de data asta, ca să nu mai avem nelămuriri și să nu mai primești un răspuns în care să nu te regăsești (deși l-am recitit și zău dacă înțeleg ce puncte din nelămuririle tale nu atinge. Asta mă pune pe mine pe gânduri, dar na. Așa sunt eu, mai gânditoare.) Tu consideri acceptabil un anumit nivel de vulgarități, în funcție de care judeci, accepți sau respingi lumea din jur. Până aici, corect. Adică mă rog, nu corect, de vreme ce nu faci diferența între vulgaritățile gratuite și cele fundamentate, dar să trecem peste. După care vii și mă compari cu Antena 3 pentru că avem în comun faptul că nu ne încadrăm în marja ta de acceptabilitate a vulgarităților. (Trec peste cât de defect logic e argumentul ăsta.)
    Sigur că mă pot descurca și fără limbajul deocheat. O fac destul de des și nu prea prost. Dar nu asta-i întrebarea, ci „de ce?” De ce ar trebui s-o fac, dacă eu consider că astea sunt cuvintele pe care le merită realitatea în cauză? În momentul în care singurul răspuns e sensibilitatea exagerată a cuiva, să mă ierți (sau nu), dar mă bușește râsul. Ceea ce e grav, pentru că babele sunt predispuse la incontinență și râsul pe perioade lungi e riscant.
    Altfel spus, eu nu înțeleg când am venit eu și i-am îndemnat pe copiii tăi să vorbească cu puli și pizde. În treacăt fie zis, faptul că recunoști că înjuri și tu atunci când ai de înjurat și că totuși ai o problemă cu asta mi se pare de o schizofrenie sau de ipocrizie îngrijorătoare. În fine, asta e treaba ta. În treacăt fie zis no.2, nu văd incompatibilitatea între citit chestii bune și generația tabletelor. Pe o tabletă se poate citi pe Facebook evoluția situației de votare din diaspora și a atmosferei de stradă din Cluj sau București, la fel de bine cum se poate citi, pe același Facebook și pe aceeași tabletă, câte găuri în chiloți are fata lui Florin Salam.
    Treaba mea e că aleg că îmi formulez reperele în viață cu limbajul adecvat fiecăruia dintre ele. Este atât de simplu. De ce te deranjează pe tine bruschețea în limbaj e treaba ta să îți dai seama. Nu pot să te ajut decât spunându-ți că, din punctul meu de vedere, e o problemă superficială și falsă, și că să judeci un discurs după numărul de puli, nu după calitatea mesajului din spatele lor, mi se pare din categoria „nu văd pădurea de copaci”.

    Renata Carageani, bine ai venit printre noi, dar n-ai venit prea bine. Vezi că în trecut oamenii au pățit nasoale când m-au confundat cu Rhetta (căreia, dacă nu mă înșel, îi aparține articolul despre Horia Gârbea) sau cu Veta sau oricare dintre ceilalți autori de pe aici. Faza e că, deși pare că vorbesc singură și am prieteni imaginari, la niște momente date am fost pe blogul ăsta vreo cinci babe furioase. Apoi au rămas patru, apoi au rămas trei, și acum suntem de fapt două, din care una lipsește cu anii și eu trec pe-aici când îmi aduc aminte că pot să-mi vărs dracii și fără să dau foc la chestii. Deci mulțumesc că ne iubești, dar nu ne confunda, ca să te iubim și noi.
    Și mie mi-a plăcut articolul lui PiticiGratis despre Johannis. Ca să nu mai spun că omul și-a făcut una dintre cele mai mișto „mea culpa” pe care le-am citit vreodată, ceea ce apreciez deci și ca acțiune (prea rară, mult prea rară), și pentru formă.

  12. Petronia, fii, te rog, înțelegătoare de astă dată. V-am citit TOT blogul în câteva zile.

  13. bai cititoare-scriitoare, acuma ca v-ati gasit voi babele intre voi si mai ales ca v-ati aflat si piticii laudati (gratis!), noi, oamenii, va zicem croaziera placuta si la multi ani de bloggareala babeasca neagra (sau nicoresti).

  14. draga petronia,
    inca odata, multumiri ca stai la o sueta cu mine.
    nu stiu daca are sens sa continui discutia, n-as vrea sa ma iei la injuraturi. initial aveam doar o intrebare: la ce bune vulgaritatile, si nu mi-am inchipiut ca in loc de raspuns primesc o suita de replici care imi judeca afirmatiile, fara sa ma lamureasca. restul continutului din primul commentariu au fost doar detalii pentru a explica intr-un fel de ce intreb. tot pentru a explica, am zis si ca as putea intelege prezenta lor daca publicul caruia va adresati ar fi de genul celui de la „acces din rect”, de aici si asa-zisa comparatie. nu exista nici o comparatie. nu m-as abona la articolele dvs daca textul vostru ar fi comparabil cu orice de la antene. eu sunt in publicul vostru si deci nu as lua in calcul o comparatie. chiar nu inteleg de unde s-a inteles ca va compar.
    in alta ordine de idei, nu ma regasesc in tot ce e pe langa intrebarea mea: ca sunt ipocrit, ca sunt schizo, ca as fi zis ca imi indemi copii sa vorbeasca vulgar, ca imi cenzurez copii, ca va insult cititori (adica pe mine insumi?), ca judec discursul dupa limbaj, etc. n-am spus eu asta iar daca s-a inteles asa, probabil am probleme de exprimare.
    ca sa ma rezum la vulgaritati si sa nu deturnam discutia initiala:
    am inteles ca asa vorbesti, am inteles ca asa gasesti de cuvinta acum (in articol) sa exprimi cele de cuvinta si nu am nici o pb cu asta. eram pur si simplu curios de ce asa, pentru ca in general nu e singurul articol de aici cu vulgaritati. mi-ai raspuns cu de ce nu, si iti inteleg argumentatia. daca imi dai voie, am sa raspund la de ce nu: pentru ca tot ai pomenit de scapari, eu cand ma cac, inchid usa la toaleta. si imi place sa faca asta si altii. aici spuneam ca nu stiu de ce. poate daca m-ar fi crescut mama fara usa, mi-ar fi parut normal sa nu fie inchisa. deaia nu! deaia nu cred ca e ok sa vorbim asa. si mai e ceva, iarasi o parere personala: daca formulezi nu text suficient de puternic fara a folosi vulgaritati, mesajul transmis este mult mai pregnant, dainuie mult mai mult. am sa incerc un exemplu: „catedrala neamului prost”. asta este esenta intrebarii mele initiale: de ce unul care scrie bine, care are tot ce ii trebuie la mansarda, alege (generic vorbind, nu neaaparat referindune la surorile marx), sa voloseasca un limbaj colorat.

  15. Ok, hai să încercăm un răspuns punctual:
    1. Despre de ce aleg să vorbesc și să scriu așa te-am lămurit pe parcursul celor două comentarii anterioare, și cred că faptul că ignori asta mă frustrează cel mai mult. Ți-am răspuns că eu consider că furia își are, la fel ca orice altă emoție umană, alocată felia ei de limbaj. Eu o consider la fel de legitimă ca și restul feliilor de limbaj și mult mai adecvată scopului (scopul fiind exprimarea dracilor) decât eufemismele și ascunderea după deget, fie el și cel mijlociu. Tu insiști că nu-ți plac cuvintele urâte, eu insist că ele fac parte din limbă și că a le evita programatic duce nu doar la atrofierea spontaneității și a diversității (chestie de care ține vitalitatea unei limbi), ci și la o nedreptate făcută mesajului. Ție ți se pare urât și limitat, mie mi se pare corect și expresiv. Rămânem, înțeleg, fiecare pe locurile noastre. Nimic împotrivă, mai avem și alți cititori (și, mai grav, buni prieteni) cu sensibilități declarate în direcția asta. Nu ne uităm urât la ei pentru atât. Cu alte cuvinte, eu ți-am răspuns, tu n-ai considerat răspunsul (care nu a fost „de ce nu?”, ci „pentru că nu văd nici o problemă în asta”) suficient și încă nu-l consideri. Nu înțeleg ce vrei să explic mai mult.
    2. Comparația cu Antenele vine de aici: „Un om care se lauda ca citeste (eu citesc mult prea putin), chiar nu reuseste sa dea aceeasi incarcatura mesajului transmis decat folosind un limbaj suburban? Personal asociez genul asta de comunicare cu Antenele.”
    3. Tot ce-am formulat ca judecată față de stilul tău rezervat de comunicare a rezultat din informațiile pe care mi le-ai dat tu, și care afirmă că judeci lumea prin filtrul ăsta, că îl aplici în selectarea oamenilor pe care merită să îi frecventezi și că îți crești copiii în limitele acestui filtru. Că faci asta și totuși înjuri în fața lor când e cazul nu eu am zis, ci tu. Eu am tras doar concluzia că e o neconcordanță aici, un „double standard”. Ceea ce m-a dus la ipocrizie și schiză, pe care nu le-am amintit ca insulte, ci pentru că sunt cele două comportamente umane care gestionează neconcordanțele.
    4. Faptul că nu mă feresc să vorbesc sau să scriu cu înjurături atunci când simt că e cazul nu înseamnă adecvare la public, ci, după cum am zis mai sus, adecvare la mesaj. Sigur că același lucru poate fi spus în zeci de moduri diferite. Dar asta nu elimină realitatea că, pentru fiecare lucru de spus, există modul cel mai potrivit de a o face. Exprimarea care conține întreg mesajul și spiritul său.
    Înapoi la publicul nostru. Din câte pot deduce pe baza celor pe care îi cunosc și a interacțiunilor de aici cu restul, el ar fi format în proporție mai mare de oameni inteligenți care, deși nu sunt mari fani ai înjurăturilor, nu se împiedică de ele în aprecierea unui conținut. Cine știe, poate chiar în secret le apreciază aportul. Numărul celor tot inteligenți, dar la fel de dispuși să înjure ca și noi este destul de mic, dar există și ei.
    A, că au mai trecut pe aici și cetățeni pasionați de înjurături, dar fără prea mare lucru de spus, e adevărat. Ei nu au devenit cititori niciodată, dispărând rapid.
    5. Și pe mine m-a învățat mama să mă cac cu ușa de la baie închisă. Doar că: a). nu prea mai fac asta de când am rămas blocată în baie cinci ore. b). mama n-a zis nimic cum că ar trebui să dau vreodată socoteală de cum mă cac în casa mea.

  16. Renata Carageani, dai o clătită și o sticlă de vin și-mi trece. Sau și mai bine, nu vrei niște pisici? Așa, vreo cinci? Cam turbate, dar altfel bune la casa omului.
    De când a plecat Rhetta nu le-a mai dat nimeni mâncare. Ba chiar am senzația că Veta a încercat să le mănânce. Drept care ele au încercat ieri să mă mănânce pe mine, și toată chestia e pe cale să devină un cerc al ororilor pe care aș vrea să-l transform în vector, ca să zic așa.

    Mi Argo, poftim. Acum trebuie să mă duc să fac rost de niște Băbească Neagră de Nicorești. Plănuiam eu să cumpăr astăzi Băbească Neagră de Nicorești? Poate da, poate nu. Dar acum trebuie s-o fac. Uite de-asta sunt periculoși oamenii care învață butoanele babelor. (Dacă știi vreun buton de-al Vetei care s-o convingă să dea de mâncare pisicilor, chiar te rog. Au început să dispară vecini.)

  17. 1. M-am lamurit din primele comentarii cum stau lucrurile, dar poate ma asteptam la altceva si asa am insistat. nici eu nu stiu ce vreau mai mult. as fi vrut sa ma convingi cumva ca nu e deplasat limbajul, dar pentru moment, tot asa il consider. apreciez sincer si stilul de a scrie si faptul ca gasesti timpul sa raspunzi unora ca mine.
    2. cum am mai spus, aia cu antenele eu nu o vad ca pe o comparatie, cel putin nu in sensul mesajelor transmise. avea si o continuare care lasa sa se inteleaga (dupa parerea mea) ca acolo inteleg limbajul strict prin prizma publicului tinta. din asa afirmatie eu inteleg ca aici nu e cazul. daca oricine intelege altceva, imi cer scuze public, nu asta am intentionat sa spun.
    3. intentia mea, a fost sa exprim exact contrariul: injur si eu deci inteleg nevoia limbajului, nu sunt ipocrit sa spun ca eu nu injur, chiar si in fata copiilor. in plus, nu vreau sa duc discutia spre copii mei sau ai altora, dar ca idee, nu ii cenzurez. vor invata sa se exprime in stilul lor, poate candva cu prea multe cuvinte deocheate dupa standardele mele. nu filtrez nici oamenii nici subiectele in functie de limbaj si nu sunt pudibond. ceea ce are treaba cu ai mei copii, e faptul ca evit sa le recomand articole sau blog-uri care contin cu precadere un astfel de limbaj. si asta vine exact in momentul in care as face asta, datorita mesajului, pe care eu il apreciez la acele articole. sunt absolut convins ca s-au uitat deja sau se vor uita pe chestii deocheate, dar asta nu e alegerea mea si nici nu fac ceva sa limitez asta. acest exemplu a venit in contextul in care in general, cand ne place ceva, ca oameni, incercam sa aratam asta. si n-am si eu cui sa ma laud cu articolele voastre!🙂 glumesc desigur. pentru a evita interpretari, incerc sa spun ca v-ar aduce mai multa audienta daca fiecare din noi (cititorii), v-ar recomanda intr-o forma sau alta. primi oameni carora v-as recomanda, ar fi ai mei copii si dupa mine insemna ca apreciez la maxim calitatea articolelor. normal, poate nu va doriti asta, dar pe mine nu ma intereseaza daca va doriti sau nu. cat scrieti public, exista riscul sa ii placa unuia sau altuia.
    4. intru totul de acord.
    5. nu a cerut nimeni socoteala. era doar dorinta unuia de pe net, sa inteleaga de ce face lumea (strict cei pe care ii apreciem) asta.

    sa ne auzim cu bine!

  18. Petronia dragă, nici nu mă pot concentra prea bine la ce-mi zici, că mă potopi voxpopuli cu insistența dumisale de-a rezolva cazul în favoarea sa. Ce ziceai? Că să-mi dai niște pisici? Nu, mersi! Prefer limbile. Adică langues de chat, chestiile alea mici și subțiri de ciocolată. Cum se găseau pe vremea noastră, la Nestor. Nu pentru tine, babo, fac precizarea, că la vârsta ta, oricum știi ce-s alea, ci pentru simpaticul domn care-și zice voxpopuli.
    Îmi dai voie să-i recomand spre citire (dumnealui o prefera spre lecturare, dar sună mai păcătos ca ”muie”), deci spre citire o carte ușoară dar interesantă, intitulată ”Despre scris”? E de Stephen King. Acolo King le împărtășește eventualilor săi confrați începători cum e cu scrisul. Le recomandă ce să nu facă, dacă au de gând să fie niște scriitori acceptabili. Una dintre porunci e: ”Scrie cum gândești!” Adică dacă-ți trece prin minte ”John a întârziat doar cât să se cace” și ți se pare că sună cam nasol, poți scrie ”John a întârziat doar cât să se ușureze”. Dar niciodată să nu alegi forma ”John a întârziat doar cât să efectueze un acte de excreție”, că ți-ai omorât textul literar și ți-ai futut norocul de scriitor.
    Bine, dacă nu-mi dai voie să mă amestec în discuții cu terți, nu mă bag…
    Totuși, i-aș spune domnului Vox că blogul ăsta, așa cum e el, de babe care dispar treptat și lasă pisicile de izbeliște, trage mai spre literar, decât spre secreție histrionică, adică să-mi pun gândurile-n geam, ca pe mușcate, ca pe bunicu împăiat în ziua de pensie, da’ să-l dau cu ruj, să pară viu, hai, nițel și-n obrăjori…, așa cum procedează 99% din blogherițele cu studii superioare care și-au făcut blog-jurnal personal cu vedere la net, ca să agațe și ele un băiat mai de soi, unul care se lasă încântat de atâta romantism și candoare la liber, că mai bine l-ar fi citit în buclă pe Ionel Teodoreanu, despre care bunică-mea zicea că e scriitorul croitoreselor, și cred că am voie s-o citez de câte ori e cazul, fiindcă a murit la 102 ani.
    Gata! Nu mai zic nimic, Petronia dragă!
    p.s. Dacă tot ieși după Băbească de Nicorești, ia și-un uisch! Pentru după băbească.Sau poate facem economie și nu mai iei Băbească. Ia o sticlă de umblăreț și toarn-o-n aia goală de Jack Daniel’s, că promit să nu mă prind.

  19. bai, dupa cum se vede nu mai scriu aici ca si cum ar fi randul meu, am si zis ca nu mai scriu, dar acuma o s-o si fac. ca sunt mut de uimire. ba chiar paralizat. pai a venit tanarul voxpopuli care vorbeste frumos si automat a devenit preferatul meu dar nu i-o pot spune ca si-o ia in cap. a venit nostra cara geani cea care se uita pe langa ochelari si prefera limbile subtiri de ciocolata si piticii cu remuscari, o pacoste cu blog, ca si petronia dealtfel, care petronie se lasa dragalita fara sa protesteze in figuri de halebarda ca de obicei, de unde trag concluzia ca si-a cam pierdut din agilitate si acuitate odata cu varsta. daca scriam, era doar pentru a tine partea lui voxpo (apropo, ma intreb de ce musai sa fie si „puli” in pseudonimul tau) si asa ar fi fost 2-2 scorul, dar nu scriu, deci vi-l las sa-l sfâsiati cum stiti mai bine, sau macar sa-l incuiati in toaleta personala vreo cateva zile. sau poate nu, ca e in stare sa se spanzure cu hartia igienica asa delicat cum e. deci nu mai scriu nimic.

  20. Ei, nu mai scrie. Mare pagubă!… Lasă că scriem noi. Că ce să facă doo babe care n-au nimic de făcut? Îi explică lui boxpopuli că, dacă te mușcă așa de tare cuvintele tari, ai o problemă cu suptconștientul. Nu dau detalii, că baba petronia e mai citită, să zică ea. Domnul boxpopuli e ca mama. Da, orice babă are o mamă, fie e și de 82. Mama zice tot felul de măscări când se enervează, dar nu se învolburează niciodată suficient de tare cât să zică altfel decât ”sulă” și ”chizdă”. Deși e născută la București. Vezi? Pe mama o încurcă prima literă, dar mai departe zice cuvântul neaoș. De unde se vede că mama are mai puține conflicte cu sinele, față de boxpopuli. Că dacă el avea nițel mai mult curaj la autoironie, își punea inițiala ”b”.
    Mă duc să-mi fac o ceafă de porc la grătar (am scos toate șuvițele de grăsime, e mai mult carnă macră), așa că până mâine nu vă mai bat la cap. Că după ce mănânc,mă culc. Cu doo eclere. Dar domnul vox ar putea să priceapă, la sfârșitul zilei și începutul nopții că a fi vindicativ e tare plicticos. Ar mai fi o carte mișto pe care i-o recomand: O lună de duminici de Updike.

  21. renato, esti din tabara lu’ firea sau de ce nu intelegi mai mult decat licarirea focului supt ceafa porcului ghimpos. sau oi fi avand tu gratar cu inductie. sa-l stapanesti sanatoasa dar atentie, carnea de porc e grasa, fara vin rosu n-ai somn usor, vise placute, ingerele sa te… ba nu, ca nu meriti.

    voxpopuli e cel mai ok din zona asta, sleep on it.

    deci petronia, ai vazut ambigrama asta rosu-usor? merci.

  22. 🙂
    @renata: nu e nimic de rezolvat in favoarea unuia sau altuia. personal cred ca e ceva filozofic in de ce unii sunt atat de furiosi si de ce isi exprima furia prin limbaj. poate vine cu varsta. si nu vad de ce sa recomanzi carti unuia care nu citeste… e ca si cum as recomanda eu petroniei sa nu vorbeasca vulgar. ok, o sa le caut. dar daca-s gorase n-au nici o sansa. mie imi plac alea lungi si subtiri, ca blogul asta.
    @mi argo: voxpo ar fi precum chilotii cu gauri (mai sus mentionati). ar lasa loc sa isi bage unii partile esentiale.

  23. Voxpopuli, deci te-ai lămurit de la bun început cum stau lucrurile, și totuși ai continuat s-o faci pe niznaiul timp de un cârd de comentarii. În dicționarul meu de interneți, asta se cheamă troll.
    Altfel, tocmai eram pe punctul de a-ți mai scrie un răspuns kilometric, când mi-a aterizat o vrabie pe pervaz și mi-a zis: „Dar de ce insiști tu atât de mult să explici niște chestii unui om care fie nu vrea, fie nu poate să le înțeleagă? Mai ales cât timp el nu s-a explicat neam?”
    Pentru că geamul meu e închis și vrăbiile din care fac de obicei ciulama nu prea vorbesc, am hotărât că o fi o vrabie specială. Așa că o ascult și te întreb: în afară de faptul că ești tu sensibil și că în mintea ta asociezi vulgaritățile cu subcultura (fără să poți sau vrea face diferența între calități de conținut și context, între justificare și gratuitate), care-i problema? Și mai ales care-i argumentul, că în vreme ce stai să judeci superficialitatea argumentelor mele, ale tale sunt și mai străvezii? A, nu-ți plac ție personal anumite cuvinte și ai idei preconcepute în ce privește utilizarea lor. Corect.
    Tu, personal, crezi că e ceva filosofic în faptul că nu mă feresc să-mi exprim furia prin cuvintele specifice. Eu, personal, cred că e ceva psihologic în a avea idei fixe și pudori exagerate. Poate avem amândoi dreptate, cine știe. S-au întâmplat chestii mai ciudate.
    În încheiere fie zis, ziua în care o să mă trezesc că mă apuc să scriu altfel ca să am audiență mai verde și mai rotundă pe blogul ăsta o să fie ziua în care blogul ăsta o să dispară într-o coloană de fum și blană de pisici.

    Renata Carageani, are dreptate Mi Argo. Fără „dragă”. N-a mai încercat nimeni să strecoare unul din ăsta pe aici de atât de mult timp, încât mi s-au atrofiat reflexele. Nu e nimic personal, am o problemă eu cu termenul atunci când e aplicat din oficiu.

    Mi Argo, nu sfâșiem pe nimeni. Eu am ajuns de ceva timp la concluzia diferențelor ireconciliabile, Voxpopuli insistă să îi fie date explicații care i-au fost date de mult și nu i se datorează deloc. Dimpotrivă, ne îndreptăm cu spor spre o glisare tangentă. În ceea ce te privește, poți să scrii sau să nu scrii, dar nu da vina pe alții pentru asta. Am încercat și eu într-o perioadă. Nu merge.

  24. ach, petronia detest sa-mi spui ce sa fac pentru ca am o deformatie profesionala seculara in virtutea careia numai eu sunt abilitat sa dispenzez cursuri si cusururi. dau vina sau laud criticand, toate astea nu sunt decat pure figuri de stil ale lui Mi Argo, fiecare cu rolul ei. cand mi se epuizeaza resursele si ajung la ceea ce ai numi „diferente ireconciliabile” eu imi schimb interfata. uite, in timp ce mi te adresezi, am si disparut si m-am si re-bloggat.

    vox, ca orice baiat de treaba, te ostenesti degeaba. petronia e personificarea babeasca a „diferentei ireconciliabile”. de pilda faptul ca se incapataneaza sa faca ciulama din vrabii e un simptom clar.

  25. @voxpopuli: da-le dracu de carti pe care ti le-am recomandat. Daca n-ai timp sa citesti, oricum ar fi aiurea sa te apuci cu astea. De obicei citesc bloguri si-mi vad de treaba mea. Arareori deschid pliscul sa comentez ceva. Poate am fost prea bagacioasa aseara. poate e de la depresie 🙂
    Oricum, fiecare cu perceptiile si opiniile lui. Blogul asta ma face sa ma simt bine. Imi da senzatia aia, stii, cand citesti ceva care-ti place mult ,ai un fel de regret-placere – regret ca nu nu esti tu autorul si placere ca, totusi, cineva scrie dupa pofta inimii tale.
    O zi ca lumea!

  26. @petronia: .greu sa raspund, dar am sa incerc. nu e o problema. chiar nu vad o problema. practic rog si eu pe cineva sa imi explice (pentru sufletelul meu superficial) de ce acest gen de limbaj se inmulteste, generic vorbind. e ca si cum as fi interesat sa dau muie lui mirel palada. de ce insist aici? pentru ca nu stiu unde il pot intreba pe plesu. pentru ca pari interesata si ai rabdarea sa raspunzi.
    argumentul meu: sa fie definitia vulgaritarii gresita? sa fie altul sensul in cazul asta: vulgar = vorbit de popor? nu sunt de acord. chiar nu cred ca e foarte popular blog-ul asta, chiar nu cred ca e pentru low species gen BOR, palada, etc. poate doar firea il citeste. deci … un fel de samanta pierduta (ca sa nu zic muie in vant). ca sa fiu sincer, am si nishte teorii, poate bune poate gresite. deci te rog, da un paste la raspunsul kilometric!

    va propun, oricareia dintre babe, sa scrieti un articol despre asta. sa-l lasam pe voxpopuli deoparte si sa incercam nu exerciciu explicativ. sau comparativ. romanii vs nemtii: cata muie si de ce? (nemtii sunt intamplator alesi, doar pentru ca am votat majoritar asa) inteleg, nu scriem la comanda, si imi fac mea culpa de pe acum daca vi se pare exagerata propunerea mea.

    @renata: ok, le-am dat dracu. dar am retinut sfatul. sa le dau si o …muie?

  27. Vox, muie poti sa le dai numai dupa ce le citesti, daca nu-ti plac. Dar daca-ti plac?

  28. Sf. Vineri, stai liniștit, eu una m-am obișnuit de mult cu metempsihoza săptămânală și ocazională (deci organizată pe cel puțin două criterii) pe care o aplici. Dacă mă înșel, na, scuze. Dar nu cred că mă înșel, la fel cum cred că nu greșesc când îmi aduc aminte că ne-am certat / contrat suficient încât să fii de-a dreptul expert în certurile cu mine, ceea ce îți dă și un alt drept în afară de cel arogat de tine de a emite păreri în legătură cu ele. Unul obiectiv, adică din alea care-mi plac mie și pe care le recunosc.

    Voxpopuli, poate la un moment dat o să mă apuc să sistematizez argumentele pentru care muile nu sunt același lucru dacă ies din gura vulgului degeaba, din gura vulgului motivat, din gura celor care nu fac parte din vulg (deși într-un fel facem cu toții) degeaba și din gura acelorași, dar motivat. După cum vezi, există, în opinia mea, cel puțin patru situații specifice, fiecare cu contextul și subtextul său, între care trebuie trase linii de făcut echilibristică hermeneutică pe ele. Ceea ce e complicat, dar ai merita, dat fiind că simpla mea întrebare: „ți se pare același lucru o muie aruncată de mine și una aruncată de un mecanic din Ferentari, sau de Mircea Badea?” nu ți-a trezit nici un fel de auto-interogări. Din păcate, dată fiind densitatea de mui pe centimetru pătrat pe care o va conține acel viitor text care va schimba mentalitatea limbii române, nu știu dacă o să ai disponibilitatea să-l citești.
    Și dacă tot încercăm o comparație, eu zic să o facem cu SUA, sau cu limba engleză în general. E, de bine, de rău, cea mai adecvată și mai receptivă la schimbările de context / subtext / supratext din ultimele decenii. Și printre cele mai vii ale lumii contemporane. Cel mult cu franceza, dar nu cu germana, care nu s-a mai actualizat din perioada interbelică.

    Renata, mulțumim pentru aprecieri. Îți garantez că foarte curând n-o să mai fii atât de dispusă să le arunci spre noi, dar deocamdată ne bucurăm de luna de miere.

  29. Petronia, ești o babă onestă. E limpede că la voi în bucătărie praful de copt miroase nițel și-a praf de pușcă.N-ar fi, pentru mine, prima lună de miere care sfârșește abrupt și timpuriu la spital. M-am lipit acilea fiindcă mi-e acru de câte bloguri simțitoare și inteligente și cu pretenții de literatură am citit. Sute de femei și bărbați , sub pretextul că sunt dezinhibați și-i chinuie talentul, scriu și ei la prima mână (cică!), la autodicteu necenzurat, ce le trece prin cap. Firește, dacă erau norocoși, oftăturile lor ajungeau operă tipărită, cu prețul pe coperta patru. Blogul literar – cartea de criză. Și ce dacă sunt șase diminutive într-o frază? Și ce dacă sunt certați cu sintaxa și cu ortografia? Și ce dacă scriu EXCROC? Păi și Gâdea zice eXcroci, îi iese așa de limpede icsul printre buzele alea voluminoase, ca niște petale de trandafiri olandezi hipertratați, că e de modificat DEX-ul.
    Poate că blogul ăsta de băbăciuni e un pamflet și-atât Dar curge textul atât de bine, că abia așteaptă să vadă lumina tiparului. Voi, babelor, sau tu, Petronia, care ai mai rămas, trageți text literar FB din orice poziție. FB ca pe vremuri, în armata obligatorie, nu e vorba de feisbuc.

    O să mă retrag acum, ca să nu mă șutuiți voi din luna de miere când mi-o fi lumea mai dragă. Dar la următorul post, dacă oi avea ceva de gângurit/mârâit, poate mă încumet.

    Să-i zici lui Mi Agro că acolo unde Voxpopuli a vrut să fie ironic discret sau să mi-o dea peste bot discret, întrebându-mă dacă să le dea muie celor două cărți, n-a făcut decât să dovedească, prin ricoșeu, că nu deține sensurile limbii materne, că sintagna ”dă-le dracului” înseamnă ”ignoră, chiar dacă nu știi despre ce e vorba”, pe când ”a da muie” se referă la ceva despre care ești în cunoștință de cauză, ai consumat, ai digerat, apoi dai verdict de muie. Dacă e cazul.Dacă nu, nu.

  30. Babo, esti teribil de enervanta. Ati tinut cenaclu literar pret de 2 zile pe acilea si n-ai dat si matale macar un sms ca sa ma alatur. Pai frumos e?

    Inteleg ca s-a dezbatut din greu subiectul formei, la capitolul fondului toata lumea fiind, presupun, de acord. Ma supara totusi faptul ca nimeni n-a remarcat subtilitatea finalului, aia cu „neamțul”. Care subtilitate se aplica intr-o oarecare masura si contrelor dintre babaciune si voxpopuli.

    Inteleg ca voxpopuli are, de fapt, o singura problema, faptul ca nu poate recomanda batatura marxiana copiilor lui, el insusi reusind sa savureze zisele babelor in ciuda derapajelor lingvistice. La asta am si eu o nedumerire, anticipata oarecum de Petronia intr-un comentariu. Nu-i oare mai sanatos, daca crezi ca ar avea ceva de invatat din lucrurile spuse, chiar daca nu si din forma spunerii, sa-i lasi sa-si faca singuri o parere si sa-si construiasca propriile filtre? Nu-i ca si cum ar fi complet feriti de genul asta de limbaj, ba chiar s-ar putea argumenta ca, statistic vorbind, ar predomina instantele in care utilizarea este gratuita si nu adauga nimic mesajului. Ar putea invata pe aici macar diferenta de calitate dintre injuratura de la coltul blocului si utilizarea neingradita si inteligenta a limbii romane.

    P.S. Babo, am priceput aluzia. Stiu, e cazul sa mai trec din cind in cind pe aici macar cit sa mai arunc un soarec, sa aiba ce fugari bestiile.

  31. trebe sa intervin pentru ca au aparut intariri neasteptate pe flanc.
    asa cum piticii obraznici spun „caca” atunci cand nu le vine mancarea favorita in farfurie, spre exasprarea adultilor din jurul mesei, tot asa generatia X, Y si viitoarea Z au facut din cuvinte odinioara „tabu” semnele ei de recunoastere. si lista lor e tot mai umflata.
    vad ca intelege el bine baddragon din flancul lui, ceea ce trebe ca denota o lunga si asidua participare la acest blog. vedeti cat de mult s-a ascutit inteligenta renatei la doar cateva zile de concubinaj, ei, ce ar deveni asta dupa cateva luni sau, sa indraznesc mai mult, un intreg semestru? se sparie gândul.
    la intrebarea lui badd raspund eu mai repede pentru ca asa sunt eu mai rapid, nu neaparat mai destept, asa ca toti ardelenii „nemti”. pentru lingvisti: „neamt” = bine educat, cu spirit transcarpatic, etc.
    raspunsul e „nu”. deci nu.
    si un sfat gratuit, trecut deja pe la stomatolog, inutil de cautat la dinti chiar daca tentatia e mare: contra electricului badd aveti un antidot simplu si la indemana oricui, intrati in cusca lui faraday, incuiati-o bine cu cheia si lasati-l afara cu buzele umflate pentru ca numai asa nu-si mai poate descarca fulgerele pe voi.

  32. Si iata cum punem noi pe soclu trecutul, iara prezentul nu poate fi decit decadent prin comparatie. Injuratura, bat-o vina, e doar pacatul contemporanilor celor cu moravuri sucite. O, tu, virsta de aur, cui ne-ai lasat, unde-ai plecat?

    As vrea sa-l vad, stimabililor, pe Ionica cel prost al lui Creanga raminind la fel de savuros in cuvinte alese si politically correct. La fel si cealalta celebra poveste a mosului (scuzat sa-mi fie argumentul facil).

    Cit despre raspunsul „neamtului”, mai degraba „mut” pentru lingvisti (da’ despre asta ne poate spune mai multe coana Petronia), succes cu ascunsul plozilor in custi Faraday. O sa le fie bine. Promit.

    Ah, si o rugaminte pentru sine c’doc. Fiind deja trecut pe la stomatolog, cred ca ti-am mai adresat-o o data pe cind purtai alt nume. Mai usurel cu atacul la persoana (in special la ceilalti vizitatori ca noi, astia d-ai casei, ne-am calit de mult). Spune la idee, ca-i mai sexy.

  33. si care e rugamintea, baddragon? in numele carei persoane scrii, si in numele carui principiu moral crezi ca ai dreptul la formularea „mai usurel cu atacul la persoana”?

  34. Renata Carageani, la noi în pușcă bucătăria miroase a praf. În ciuda aparențelor, el nu s-a depus pentru că am fi evacuat forțat musafiri de-a lungul vremii și acum e pustiu. Nu suntem genul de babe care își primesc musafirii în bucătărie. Praful e din cu totul alte cauze, care au de-a face cu organismele modificate genetic și cu ceva explozivi experimentali experimentați în mod exploziv. Așa că stai liniștită, nu obișnuim să ne răstim grav la oameni decât dacă fac parte din talentatul univers al oamenilor mai importanți decât ei înșiși, și asta doar dacă cei în cauză își aerisesc importanța în mod nejustificat în sufrageria noastră. Mi Argo și toate avatarurile lui au aflat pe proprie piele, dar bag de seamă din dialogul lui cu BadDragon că e necesar ceva rapel.

    Dragoane, ce să fac, mă știi babă egoistă. Și câteodată proastă. De exemplu, nici până azi nu pot pricepe de ce discutăm de două zile despre formă, când ea e decizia numai unuia dintre noi și deranjul numai altuia dintre noi. Bizar, nu?

    Sine c’doc, nu confunda faptul că BadDragon îți răspunde cu vreo memorie scurtă în cazul niciunuia dintre noi. Observ că, nefiindu-ți băgate în seamă strigătele din comentariile anterioare, te-ai reorientat spre enervat o țintă despre care știi că are defectul de a te lua în serios. Sigur, ești complet liber să faci asta, dar probabil ai putea folosi mai bine timpul ăla căutând pe Google ce-i aia lingvistică, ce-i ăla atac la persoană și așa mai departe. Poate descoperi cu surprindere că știai deja, în comentariul blocat de Piticigratis pe care ne-ai făcut onoarea inexplicabilă să-l postezi aici. În final, pentru că demonstrezi o capacitate de ascundere după deget care o depășește chiar și pe a mea, și care deci mă face invidioasă, îți clarific eu: rugămintea lui BadDragon era chiar aia care urma după precizarea că urmează o rugăminte, iar sesizarea de atac la persoană nu necesită alt principiu moral în spatele ei decât constatarea unei atitudini agresive nejustificate în mod obiectiv și ca intensitate publică față de o persoană, fie ea chiar cea care sesisează sau un terț.
    Ceea ce mă enervează cel mai rău la tine e că nu ești complet tembel.

  35. Ceea ce ma face si pe mine sa renunt din cind in cind la a te ignora, in speranta ca intre timp ti-ai mai revenit. Deh, asa-s eu, mai optimist. Spre oroarea Petroniei, evident.

  36. cred ca un om cu scaun la cap sesizeaza diferenta intre o persoana si un avatar sau intre ce scrie o persoana si persoana insasi. eu critic ceea ce scrie o un avatar si judec exact atat cat ma lasa aparenta lui din blog. bad si petronia, ca de obicei faceti acuzatii care nu se sustin decat prin ascendentul pe care il aveti ca stapani ai blogului si mai ales al prafului de pe el, care miroase intr-adevar a exploziv si care va pune la adapost de a da argumente in afara de „nu-mi place sa ma critici”. ceea ce nu inseamna automat ca aveti dreptate in afara incintei incapatoare a vanitatii voastre. unu, baddragon si-a dat brusc seama ca are o piatra nefilozofala in pantof si atunci acuza drumarul ca pune bolovani, asa in general, tertelor persoane. doi, exemplul cu Ion Creanga este total paralel si pe de laturi cu utilizarea cuvintelor explicit sexuale gen „muie” in limbajul cotidian sau in unele din blogurile generatiei „blog” (de la blog, cum ar fi). daca nu vezi ca sunt categorii si sensuri diferite, nu are nici rost sa mai discutam. trei, ceea ce scriu are intotdeauna un sens precis si care uneori poate supara, sau pentru ca surprinde o fatzeta care nu se vrea descoperita sau din neintelegere sau din non-rezonanta orientata. de pilda referinta la electric vine clar din poza lui baddragon, referinta la stomatolog din „darul gratuit” si zicala arhi-cunoscuta cu „calul de dar”, apoi „pretentiile” si „aroganta” lui mi argo sau a altor clowni muzicali sunt evident o caricatura voit grosolana tocmai pentru a sari in ochi si a incita la intrebari sau macar reflexii, dar in loc de asa ceva feedback-ul devine refuz epidermic, opacitate si eliminare, desigur usor explicabile prin reflexul creierului uman de a subestima tot cea ce nu-i este familiar. patru, daca acuzatia cuprinde adresarea catre renata carageani atunci fiecare afirmatie are acoperire, de pilda fac referinta la poza in care se uita pe deasupra ochelarilor, evident, la faptul ca entuziasmul a facut-o sa scrie primele commuri intr-un fel ciudat gen „poezia aia, aia” si sa confunde persoanele, sa propuna subiecte ciudate, ca apoi sa revina cu comuri mult mai intelepte cel putin ca frazeologie, in fine, de unde remarca mea, desigur exagerata ca orice caragialism, cum ca i s-a ascutit inteligenta in contact cu acest blog, formula care nici macar nu poate fi acuzata de politic incorect de vreme ce inteligenta exista si se ascute cu orice ocazie, despre oricine ar fi vorba. desi mai pot da explicatii despre orice alta formulare de-a mea, raman prost asa cum am zis de mai multe ori mai sus si in plus din cauza neintelegerii pricinei pentru care nici badd nici petronia nu par a-si fi ascutit inteligenta prin frecare cu commurile mele. ceea ce ma face sa ved ca imi pierd timpul rau de tot aici. si sa va urez in consecinta toate acelea pe care le credeti voi bune. mai mult nu pot. cortina si la drum mi argo & trupa lui de maimutoi.

  37. ah, nu vazusem, merci pentru magaria finala, baddragon. are muschi.🙂

  38. Na bre, că ați cutremurat țara. Știți că e una dintre cele mai neamuzante chestii din punctul meu de vedere.

  39. Ai dreptate, sine c’doc, chiar că n-are rost să discutăm, de vreme ce pentru tine argumentul se oprește la observația că Creangă nu era blogger și nu scria azi, când muile au ajuns la ordinea zilei. Ție ți se pare că schimbarea de context anulează exemplul. Mie mi se pare că dimpotrivă, e și mai interesant, dacă pui în balanță și evoluția societății, moravurilor și a limbajului peste tot în lume, deci tocmai schimbarea de context. Tu zici că la Creangă era de înțeles, că el era un rebel simpatic într-o lume conservatoare, și că astăzi nu mai e permis să consideri pula expresivă, de vreme ce o folosește toată lumea. Cauza cred că e doar că nu faci diferența între puli și puli. Nasol pentru tine.
    Sigur, am dreptate numai pentru că e blogul meu. N-ai mai ajuns la concluzia asta de câteva ori?

  40. daca veneai cu un exemplu de la eminescu gazetarul atunci poate incepeai sa ai ceva dreptate dar asa, sa te scuzi de orice cu povestea pulii a lui creanga, aproape singurul exemplu de poveste in stil de banc pusa pe hartie din amuzament si dealtfel una excelenta ca expresie, absolut deloc vulgara, si sa spui ca asta iti da dreptul la utilizarea lui „muie” la inceputul fiecarei fraze, e chiar grotesc. daca n-ar fi atat de autist. pentru ca e vulgar, pur si simplu vulgar. probabil ca v-ati obisnuit prea tare cu vorbirea de mahala a lui basescu si cu inversarea logicii practicata de ponta-firea-dragnea & comp ca sa mai vreti sa faceti diferenta intre vulgaritate si spirit fin, acesta din urma la Creanga, desigur. argumentele voastre sunt ne-oneste. nu blogul e al tau ci spiritul asta e al tau, petronia. te complaci in el, din exterior se vede mai bine. calificativul „aproape complet tembel” acordat de tine nu e nicidecum un „atac la persoana”, e ceva normal. pentru mine e chiar o lauda.

  41. Eu ma intreb, nu e nimic in neregula cu faptul ca simti nevoia sa-ti explici scrierile? Si asta nu pentru unul, ci pentru doi oameni. Care oameni se inteleg de minune intre ei. In sensul ca inteleg ce-au vrut sa spuna. Dupa mine, chestia asta are doua posibile explicatii: ori aia doi sint niste idioti care vorbesc amindoi limba idiotilor, caz in care nu inteleg de ce-ti mai bati capul cu ei, ori tu ai tendinta sa vorbesti mai mult in gind scapind celorlalti doar din cind in cind ceva firimituri, caz in care interlocutorii sint perfect indreptatiti sa inteleaga exact ceea ce poftesc, desigur nu ceea ce ai crezut tu ca spui.

    Apoi dansul personalitatilor. Scuze, da’ piesa de teatru pe care incerci sa o joci, chiar daca tie ti se pare plina de miez, din exterior nu pare. E dansul tau, ne bucuram ca iti produce placere, e misto cind oamenii se simt bine. Da’ nu te astepta la aplauze de la un public plictisit.

    Cit despre magaria mea sau despre „blogul meu” in cazul Petroniei, nu are nici o legatura cu faptul ca ne simtim atotputernici avind controlul delete/block. Este, pur si simplu, ceea ce ai primi si in viata reala daca ne-ai intilni si ai fi la fel: mistocareala, ignorare si, daca tot nu merge si nu merge, o drujba peste dinti. Pentru ca oamenii enervanti si insitenti ne tulbura digestia si incercam sa scapam de ei. Intimplarea face sa existe o intelegere intre cei care scriem aici, intelegere pe care a incalcat-o doar Veta o singura data (chiar cu tine cumva?), de a nu sterge comentarii si de a nu bloca accesul. Din pacate tu faci toate eforturile ca sa ne determini sa ne reconsideram intelegerea. Si nu te mai plinge ca esti neinteles, ca tu de fapt, dar poate ca nu, ma intelegi. Dupa cum observi, nu prea mai primeste nimeni acest tratament.

  42. Mi Argo, ai un anumit tip de talibanism intelectual aproape interesant ca manifestare. Faptul că împăcăm un spirit băsist și unul pontist-dragnist simultan e semnificativ în ce privește șpagaturile pe care ești dispus să le faci ca să-ți justifici ceea ce încep să cred din ce în ce mai tare că e pur și simplu nevoie de atenție. (Dacă vrei continuate analogiile de doi lei, ai o metodă MirceaBadistă de a confrunta ceva ce îți depășește capacitatea sau disponibilitatea.) Tot ce nu-ți convine ca manifestare socială e circumscris de politica ultimilor 10 ani, după cum ne demonstrează două comentarii – ăsta de mai sus și cel pe care nu ți l-a aprobat Piticigratis și pe care l-ai lipit aici, pentru că era atât de semnificativ și la subiect încât nu puteai lipsi Universul de el. Și asta mi se pare simpatic, ca dovadă a cât de mult îți place să te vezi scriind. (Dacă îl ștergeam eu, te duceai cu ei la publicare în revista „Luceafărul”?)Trist orizont și mai degrabă apropiat de un punct de vedere.
    Sigur, din exterior se vede mai bine, așa că îmi închipui că de fapt ai motive foarte profunde să te bagi în conversație cu oameni limitați la argumente ne-oneste, din specia bestiilor care consideră citatul a fi o obligație la exactitate, de exemplu. (Pentru lămurire, ceea ce te încăpățânezi să vezi ca fiind o laudă, lucru comic a propos de contactul cu realitatea de tip „m-a scuipat, deci mă fac că plouă”, nu era „aproape complet tembel.” Dialogurile noastre recente și vechi capătă brusc mult mai mult sens și mult mai puține scuze în lumina acestei raportări lejere la realitate.)

    Și acum să trecem la singurul lucru semnificativ pe care l-ai zis acolo (Voxpopuli, fii atent și tu nițel.) Creangă nu contează, deci, fiind doar unul dintre cele mai vechi exemple ale limbii române că se poate și cu puli și cu legitimitate a textului. (Trecem peste faptul că te apropii în felul ăsta de o mentalitate de tipul „excepția confirmă regula”, care descalifică orice argument în orice cadru obiectiv.) Bine, Creangă nu contează. Deși concluzia ar fi că nici Shakespeare nu contează ca model de dezinvoltură lingvistică, ceea ce are comicul efect că scoate din joc câteva zeci bune de cuvinte fără de care limba engleză ar șchiopăta rău azi. Dar poate le explici tu de ce nu au voie să le folosească și cât sunt de băsist-pontis-dragniști și de ne-onești.
    Hai să luăm atunci întreg fenomenul de-tabuizării disfemismelor în orice societate cu o cultură scrisă semnificativă de ceva secole încoace. Sigur, ceea ce se numește, în opoziție cu „rutinizarea eufemismului” („euphemism treadmill”, dacă găsești tu o traducere mai bună ești invitatul meu să ne-o împărtășești) de când cu Steven Pinker, „rutinizarea disfemismului”, e încă o discuție vie a lingvisticii moderne. (Ca să scoatem lingvistica, totuși, din senzația ta că ea se ocupă de „nemți” și alte subtilități.)
    Dar ce-ar fi să ne uităm puțin la cariera unora dintre cele mai cunoscute înjurături provenite prin mutație peiorativă din disfemisme de tip sinecdocă? Să luăm „fuck” și „cunt”, care încă din Evul Mediu scris englez își încep evoluția ca injurii. Pentru „fuck”, în ciuda vechimii sale și a răspândirii largi astăzi ca înjurătură din toate categoriile lexicale, tabu-ul încă existent în cultura engleză a dus la o absurditate gravă, care a făcut violul preferabil futaiului, ca să zic așa (e cazul unor traduceri în engleză a titlului unui film francez, „Baise-moi”, unde opțiunea pentru „Rape me” în devafoarea lui „Fuck me” spune multe despre derapajele de sens la care pot ajunge cei disperați să evite cu orice preț ceea ce văd ca pe o vulgaritate. Sigur, una dintre cele mai profunde probleme ale drepturilor omului e ok, pe de altă parte.) „Cunt” e încă perceput ca unul dintre cele mai tabu cuvinte ale limbii engleze. Dar asta nu șterge faptul că le-au folosit alde Chaucer, Joyce, Henry Miller, Beckett și că sunt două dintre cele mai versatile cuvinte ale frumoasei limbi engleze. Faptul că astăzi sunt peste tot nu le șterge valoarea lingvistică și expresivă. Există dovezi clare că o utilizare orală destul de largă a existat în paralel cu toate aceste utilizări culte, ceea ce evident nu a împiedicat nici una dintre evoluții să se manifeste.
    Dar na, dacă noi, românii, eram ocupați cu alte chestii la 1600, așa că nu aveam timp să râdă un Shakespeare de pudorile noastre puritaniste limitative. Așa că putem să ignorăm o ramură întreagă din evoluția limbii și s-o dăm în băsisme, pontisme și dragnisme. Pentru că astea sunt argumentele.

  43. credinta ta petronia, ca si a multor altor intelectuali, este ca scriind „ma cac” si „fut” devii automat egalul lui shakespeare, sau ma rog, cel putin al lui creanga.
    sau ca talharind si omorand devii genial ca françois villon. sau ca simpla invocare a acestor nume iti da nu numai dreptul sa folosesti aceleasi cuvinte
    dar si aura de inteleligenta totodata. in rest, recunosc ratiunea colerica a exact acelora pe care ii invoci si cu care convietuiesti
    de ani de zile, un cerc mult mai larg decat badea, gadea, firea si care in lipsa de idei acuza oponentii de talibanism, lovitura de stat, spalare pe creier de facebook etc.
    sistemul de coruptie si mistocareala generalizata in care traiti de 25 de ani v-a alterat gandirea. se pare iremediabil. nu esti in stare sa distingi intre vulgaritate si eleganta spirituala,
    nu intelegi ca orice cuvant poate fi folosit in mod elegant sau doar vulgar. ceea ce nu vrei sa vezi, petronia, in criticile mele cat si in cele blande ale lui vox („textul” tau
    e interesant dar imposibil de recomandat…), este ca tu folosesti in mod vulgar cuvinte explicite, pe cand aproape aceleasi la creanga sau altii (si pune-ti ce lista de scriitori vrei aici)
    au context rafinat sau efect intelectual interesant. ca sa dovedesti ca esti mai „tare” nu eziti sa folosesti si lovituri sub centura si „argumente” din panoplia mult
    uzitata in 80% din presa din romania. valabil si pentru vanitatea care il locuieste
    pe ucenicul ganditor, adeptul principiului „scopul scuza mijnloacele” sau al lui „daca te dau eu afara inseamna ca esti prost, e clar”.
    ma vad nevoit sa constat, petronia si badd, ca daca nu sunteti in stare sa intelegeti nuanta vulgaritatii in textul de mai sus, sunteti in shimb foarte dispusi sa va aparati
    acest mod de gandire, uneori cu mijloace ne-oneste. de pilda de unde stii ca am scris ceva la piticigratis? pentru ca a pretins asta un anume personaj
    intr-un comm aici? un pamflet adresat celor care se se trezesc tarziu si isi gasesc scuze pentru neimplicare pentru ca mizeria nu-i poate atinge, cred ei,
    scris in argo caricaturizant. ananuntul glisat cum ca ar fi „com neaprobat🙂 ” il califica insa ca „argument” bun de scos pe nas in caz de „nevoie”.
    asa ceva nu e nicidecum vulgar, e doar ne-onest, exact tipul de „argumente” din zona intelectualoida badea-firea, personaje pe care le renegi dar
    de spiritul carora te-ai impregnat. subtila duplicitate. la fel, un presedinte rezervat e numit „mut” pentru ca nu vrea sa intre in bascaliada lumii cu care v-ati obisnuit.
    un sfert de veac de presa de mizerie cu care, repet, convietuiti fara a incerca sa faceti mai mult decat un blog in care sa injurati din cand in cand unele probleme socio-culturale care va ating.
    si-atat. iar atunci cand diaspora incearca, printr-un gest vizibil, dar disperat in fond, de a va trezi din simulacrul asta de „opozitie” sterila care exprima doar
    neputinta, ei bine, atunci ii gasiti cusururi multiple, probabil pentru ca bascalia trebuie neaparat sa supravietuiasca. dar nu la persoanele vostre reale ne referim aici,
    nu la calitatile voastre profesionale si nici la talentul real de editorialist cu referinte bogate al petroniei, ci la senzatia asta de nerecomandabil pe care o lasa din pacate
    multe din textele acestui blog, o senzatie de inutil, de efort foarte interesant dar care nu duce la nimic din cauza unei incapatanari de a ramane in mod de defulare.
    in fond „mutismul” este al vostru de 25 de ani, toleranta asta la impostura, la limbaj indecent, la metode anti-logice, la perversiunea ratiunii, tot a vostra este. pacat.

  44. Pisoi, da’ te-ai gindit vreodata ca, asa cum la tine coexista vreo 4-5 personalitati, e posibil ca si altii sa aiba mai multe preocupari, macar, daca nu personalitati, sa scrie in mai multe locuri, in feluri diferite, cu scopuri diferite? Ca este posibil sa te fi intilnit cu unii dintre noi prin alte parti si sa te fi intrebat „de ce dracu’ nu scriu si aia de la babele Marx la fel?”.

    Si nu ne lua cu diaspora salvatoare. Sint si-n diaspora la fel de multe jigodii ca acasa. Stiu pentru ca le-am intilnit. Si nu ne lua nici cu toleranta la diverse chestii nasoale ca atribut generalizat al tuturor celor ramasi acasa, nu transforma decizia de a nu pleca din tara in pacatul colaborationismului pentru ca habar n-ai care sint motivele pentru care fiecare din noi a luat aceasta decizie si nici nu stii ce face fiecare pentru a intretine sau imbunatati conditiile.

    Este infinit mai ne-elegant sa vii calare pe cai albi si sa-ti perorezi acrelile generalizatoare, mai ales cind ti se atrage in mod repetat atentia ca nu e in regula sa faci asta, decit sa pronunti/scrii oricare dintre cuvintele „tabu” ale limbii romane. Dupa cum observa si Petronia, problema ta nu mai este de mult daca este in regula sau nu sa lasi o injuratura pe ici, pe colo, daca un argument e valid sau nu, problema ta este ca cersesti atentie, atentie cu orice pret. Ceea ce este teribil de iritant. Daca ai face asta in spatiul tau, am inceta sa te mai vizitam. Daca o faci in spatiul nostru, tre’ sa facem cumva sa gestionam situatia, mai ales cind ea afecteaza si musafiri ai nostri si nu doar pe noi.

  45. Moment în care a devenit evident că ești definitiv dus cu pluta pe apele unor idei fixe. Fac efortul să-ți explic cum stă cu expresivitatea și evoluția limbii, deși intuiam inutilitatea argumentului, și mă trezesc acuzată că mă cred Creangă, Shakespeare sau Joyce. (Am vrut să precizez că simpla exemplificare nu înseamnă că mă consider în linie cu ei, dar mi s-a părut că numai un cretin rău-intenționat sau un copil de 11 ani putea să înțeleagă asta din tot textul comentariului ăluia.)
    M-ai învinuit pe bună dreptate de speculație în ce privește comentariul adresat (în gând, se pare) lui PIticigratis: El era dedus din următoarea formulare: „l-am prins pe unu’ piticigratis si i-am zis asa, dar n-o sa apara ca suntem prea ai dracului, sorry”. A, era vorba despre un discurs pe care l-ai ținut în gând și te așteptai ca lumea să știe, ca de obicei. Nu vedeam motiv ca tirada aia complet nejustificată să se fi adresat nouă, dar se pare că ești fix atât de orb și de pornit să-ți spui poezia: „cine zice ăla este” și toți care nu sunt de acord cu tine, indiferent de subiect, context și argumente, urăsc diaspora și țin cu Ponta, Firea & co. și sunt niște retrograzi cu nostalgii de cenzură optzecistă.
    Și încă o chestie. Pentru teatrul ăsta ieftin de trei personaje în căutarea unui psiholog, precum și pentru faptul că scrii jumătăți de gânduri și te superi că oamenii nu ți le înțeleg complet, ne-am certat și în trecut. Îți faci de cap ca Mi Argo, apoi Sine c’doc se supără pe noi că l-am luat în serios. Tu te vezi? Pe bune? Mai e ceva dintr-un om rațional în povestea asta a ta sau e doar o sumă de manii ale conspirației și jumătăți de gânduri transformate în certitudini? Ia mută-ți-le în altă parte, că știi foarte bine de ce nu ai făcut circul ăsta la Piticigratis, mulțumindu-te să-l înjuri imaginar, (sau nici așa?): pentru că acolo ți-ar fi dispărut comentariile imediat, asta dacă treceau de moderare. Noi, bloggere totalitare cum suntem, am lăsat întotdeauna oamenii să se facă de râs până la capăt, pe barba lor.

  46. Petronia, cum dracu’ facem de ajungem de fiecare data la discutia asta absurda cu diversele avataruri ale individului?

  47. Suntem babe sado-masochiste, ne place să ne dăm cu capul de pragul de sus al optimismului de câteva ori pe zi.

  48. m-a luat cu lesin. ma intreb daca eu am provocat discutia. am urmarit toate comentariile pe timpul weekendului dar n-am avut curajul sa zic nimic. astazi e o alta zi si imi iau inima in dinti: am gasit cate ceva folositor pe la fiecare, deci se concluzioneaza ca sunteti babe inteligente!

    din pacate, voi nu vreti sa discutati ideea caci invariabil in argumentele aduse ajungeti la atacuri la persoana. ba chiar la atacuri catre unii ce nu participa la discutie (sincer, va banui ca erati toate la un vin bun si interminabil).

    teoria mea e ca limbajul folosit, (atunci cand nu e chiar subiectul ca in povestea lui Creanga), arata clar o furie a autorului. motivele furiei nu conteaza, generic vorbind. e clar ca oricine (chiar si cei mai putin inzestrati) face diferente intre vulgaritatile gratuite si cele necesare.
    de ce cred eu ca nu e ok sa folosim? de ce cred eu ca nu e ok sa recomand un text vulgar? (si asta nu insemna nici o secunda ca ma ascund, ca sunt duplicitar, ca sunt pudibond sau shizo sau oricum au concluzionat unii) pentru ca furia naste furie. pentru ca furia distruge dialogul (da, recunosc ca in cazul de fata a creat dialogul dar nu pe subiectul original ci pe langa subiect) si invariabil, cand vulgaritatea apare intr-un text, cei ce incearca sa argumenteze o pozitie sau alta ajung (omeneste) sa raspunda mai devreme sau mai tarziu vulgaritatilor! ajung sa se piarda in detalii lipsite de importanta in contextul discutiei initiale. daca as recomanda tineretului (copiilor mei) un astfel de text, cred ca ar fi fundamental gresit, pentru simplul motiv ca mesajul real e diluat datorita vulgaritatii. cititorul, mai ales daca nu e versat, se poate pierde in a gasi si el unul sau doua membre pe care sa si le bage… undeva. e omenesc gasesc eu iar daca nu e, nu vreau sa discut despre asta acum. cand recomanzi un text, o idee, o faci pentru a-l ajuta pe celalalt sa isi dezvolte viziunea, si intelectul. sa inteleaga unde si de ce a gresit BOR de exemplu.
    nu cred ca e important ca se crede petronia Creanga sau alticineva. poate ca e! poate ca e peste el. e dreptul ei sa ofere orice suport pentru modul in care scrie, de obicei sau ocazional.
    daca revin la subiect, mai spune teoria mea ca pe langa furia autorului ce naste fuire, pe langa diluarea mesajului in loc de amplificarea lui prin distragerea de la mesaj catre limbaj (inca odata, aici e doar parerea mea, e dreptul vostru sa credeti altceva), mai este vorba si de efecte colaterale: diluarea sensului unor cuvinte prin ultrafolosirea lor (ma refer cu precadere la vulgaritati) si nu in ultimul rand, de puterea exemplului. daca un om citit vorbeste asa, atunci eu (muritorul) de ce nu as face-o in mod curent? de ce sa nu dau muie oricarui sofer care se crede stapanul starzii? de ce sa nu dau muie unor carti in loc sa le dau dracu? de ce sa raspund cu nu (atunci cand e cazul) si sa nu il inlocuiesc cu dezaprobatorul miue?
    normal, sunt exagerari, dar exact asta cred si despre limbajul in discutie: este exagerat, si asta fara a fi neaparat nevoie. si ami sunt si alte efecte, colaterale le-as numi eu, de importanta mai mica sau mai mare.

    Poate facem un efort si renuntam la ai judeca pe participanti si incercam sa discutam simplu ideea de a folosi sau nu vulgaritatile, atat in general cat si in cazuri particulare. si chiar nu cred ca altii (sau scrierile lor) trebuie sa ne fie argumentele, ci ar fi bine sa ne gandim la noi. de ce o facem noi intr-un fel sau altul.

  49. voxpopuli, nu mai scriu si eu despre aspectul expresivitatii pentru ca a scris Petronia si, daca ea nu a reusit sa te convinga, eu nici macar nu indraznesc sa incerc. Da’ s-o luam pe alte aspecte.

    Omul scrie pentru a exprima stari sau idei. Sau si stari, si idei. Unele stari sint de furie, iritare, exasperare, altele mai blinde sau de-a dreptul siropoase. Alea mai rugoase se exprima uneori mai plastic prin cuvinte mai dure. E alegerea aluia care scrie si depinde numai de el daca e doar vulgaritate sau reuseste sa-ti transmita starea lui. In cazul asta, faptul ca furia naste furie reprezinta un act reusit, a fost exact intentia autorului.

    Pe de alta parte, cind vorbim despre exprimarea ideilor, daca te uiti si prin arhiva blogului, o sa constati ca registrul lingvistic este foarte diferit. Exceptie fac, evident, Rhetta si Veta, care abia asteapta sa mai arunce o injuratura, da’ asa-i la ele, ideile si starile sint o permanenta furie (asta pentru motivul banal ca pisicile vor mincare in fiecare zi si nu se multumesc cu vecinii pe care-i impingem din cind in cind prin usa intredeschisa).

    Mai zici apoi ca ultrafolosirea unor cuvinte duce la diluarea sensului. Aici am doua chestii de obiectat. Prima ar fi ca exista cuvinte pe care le folosim mult mai intens si la care nu observam nici o diluare. „Este”, de exemplu, impreuna cu fratele lui mai scurt „e”, sta pe buzele noastre zi de vara pina-n seara. Si nu am vazut nici o diluare a existentei, existam bine mersi si folosim plini de voiosie verbe copulative.

    A doua, ca in cazul unor injuraturi poate ca e mai bine ca li se schimba, nu dilueaza, sensul. Imi este destul de groaza de lumea in care soferul care-mi striga pe geamul masinii „muie, ba!” ar si sari pe bancheta mea la primul semafor, cu prohabul gata descheiat ca sa avem timp de o felatie mica pina se face verde. Prefer lumea in care aceeasi expresie ma invita la reflectie („ce gura ma-sii voia ala de la mine?”) Si nici nu vad ce ai vrea sa salvezi din sensul primar al cuvintului sau expresiei atunci cind vine vorba despre injuraturi. Imi imaginez ca in budoar ne putem descurca si fara indicatii textuale (bine, exista si exceptii, da’ fiecare cu neindeminarile si pasiunile lui, dupa cum este cazul).

    Imi este teama ca fiind atit de sensibili la argotic riscam sa pierdem din vedere mesajul, ca in loc sa meditam la ceea ce ne transmite textul ne pierdem vremea bodoganind alegerile de cuvinte. Mai rau, pierdem si savoarea unor gaselnite in care sint implicate taman oribiliciunile.

    Argoul nu este cu necesitate vulgar, asa cum prezentarea explicita a doua (sau mai multe) corpuri in acuplari oricit de normale sau de monstruoase nu este cu necesitate pornografie. Ca sa-l parafrazez pe Umberto Eco, cel care definea filmul pornografic ca fiind filmul in care daca in viata reala distanta dintre canapeaua si masa pe care se vor manifesta protagonistii are nevoie de 2 minute sa fie parcursa, drumul va fi parcurs in film tot in doua minute, argoul este vulgar doar in masura in care umple golurile de gindire ale celui care-l utilizeaza.

    Daca il folosesti sau nu, asta este o optiune strict personala. Optiune pe care vei constata ca o impartasesc si eu daca observi cite eufemisme a trebuit sa inventez in rindurile de mai sus (Ceea ce e uneori teribil de frustrant, da’ asta e! Omul trebuie sa suporte consecintele alegerilor facute)

  50. Voxpopuli, te asigur că și pe mine m-a luat cu leșin când m-am văzut asociată cu publicul lui Ponta, Firea, Gâdea și al Antenelor. Asta în condițiile în care fiecare din termenii comparației de mai sus și-a luat căruțe de mui pe blogul ăsta în repetate rânduri.
    Nu e vina ta deraierea amuzantă a conversației din ultimele zile. Deraieri similare, chiar dacă nu pe terenul ideilor fixe politice, au mai apărut din partea aceluiași personaj în condiții cu totul diferite. Oricum nu mai contează, pentru că unii dintre noi și-au reamintit, iar alții au aflat, despre ce e vorba și cum se pune problema.
    Să revenim la diferendul nostru civilizat, pe care aleg să-l continui în ciuda faptului că ai scăpat, sper că din greșeală, o chestie pe care eu o consider mult mai gravă decât muile și pulile în limbaj, și anume: „ai judeca pe participanti”. Abia chestii de genul ăsta descalifică, din punctul meu de vedere, un interlocutor. Dar îți acord de data asta prezumția de typo și trec peste.
    În primul rând, „schiză”, „ipocrizie”, „duplicitate” și „pudibonderie” nu sunt insulte și nici atacuri la persoană, sunt cuvinte din limba română care desemnează niște realități și niște comportamente ale căror simptome le-am identificat în comentariile tale: n-ai probleme cu a înjura în viața privată atunci când ești furios, dar îi judeci pe alții atunci când o fac și ai vrea să n-o facă, rămâi convins de valoarea subculturală a unor cuvinte deși argumentul meu e că elitismul ăsta aparent e mult mai nociv decât franchețea (a se vedea mai sus exemplul traducerii titlului filmului „Baise-moi!” pentru derapajul semantic grav la care poate duce obsesia evitării unor formulări doar pentru că ele sunt considerate tabu. Cazul e foarte semnificativ pentru că așază pe o scară a gravității violul ca fiind mai puțin rău – chiar și ca sintagmă – decât futaiul. Ceea ce e uriaș. La asta mă refeream când am zis de pericolele pudibonderiei generalizate.)
    Să tragem linie: tu rămâi la ideea că muile și pulile s-au răspândit prea tare în ziua de azi și că ele caracterizează limbajul indezirabil al unor grupuri inferioare din punct de vedere intelectual. Eu rămân la ideea că fiecare cuvânt din fiecare limbă are încărcătura lui necesară și că el nu poate fi înlocuit de eufemismele sale fără să piardă ceva din acea încărcătură inițială, ceea ce-l face lipsit de onestitate. Ție ți se pare o chestiune de subcultură, mie mi se pare că nu există subcultură, există doar refuzul social al culturii, dar din punct de vedere intelectual și nu lingvistic. Repet, nu văd nici o discrepanță în a-ți formula părerile despre cele mai complexe subiecte intelectuale în termeni ireverențioși, atât timp cât părerile respective se susțin din punct de vedere al conținutului. Procesul se cheamă, după cum am zis, „rutinizarea disfemismului” (dysphemism treadmill”) și e discutat din greu în lingvistica de azi, dar incontestabil la el este că s-a manifestat de când există cultură scrisă. De asta am dat exemplele referitoare la „cunt” și „fuck”, la Shakespeare, Joyce și restul, nu pentru că mă consider eu reîncarnarea sintetică a tuturor clasicilor literaturii universale. Procesul ăsta nu e de ieri, de azi, și mai ales nu e rău sau bun. El este. E obiectiv. Poți să te indignezi tu cât vrei la adresa lui și să-l consideri un simptom al decadenței intelectuale contemporane, asta nu schimbă cu nimic realitatea că e un fapt de evoluție a limbii.
    Tu introduci aici argumentul respectabilității, în sensul că respecți conținutul, dar nu poți respecta (și recomanda mai departe) forma acestuia și asta îți creează o contradicție care te deranjează. Păi, aș zice că e treaba ta să faci o alegere în cazul ăsta: îl recomanzi mai departe sau nu, îl frecventezi mai departe sau nu. Au mai fost și alții în situația asta cu noi (Bad Dragon de mai sus fiind un exemplu), dar vestea bună e că nu te obligă nimeni să ne suporți.
    În treacăt fie zis, ignori nu doar adecvarea la sentimentul pe care mesajul vrea să îl exprime, după cum te-am învinuit de mai multe ori (părere la care rămân, eu una fiind o mare fană a adecvării formei la mesaj din toate punctele de vedere), ci și o altă adecvare la fel de importantă: cea la canalul de comunicare. Un blog nu este un canal de comunicare formal. Sau mă rog, pentru unii este. Pentru noi cu siguranță nu, dar asta nu înseamnă 1. că suntem incapabile de comunicare încheiată la toți nasturii dacă e cazul, și nici 2. că nu există o sumedenie de alte bloguri și surse de conținut online care respectă criteriile tale de comunicare validă din punct de vedere intelectual. Sfatul meu cel mai bine intenționat, în cazul ăsta evident de diferende ireconciliabile, este să cauți acele surse care spun lucruri la fel de deștepte cum spunem noi, doar că mai frumos. Asta pentru recomandat copiilor sau altor oameni de a căror bună părere în ce privește orizontul tău lingvistic îți pasă.

    Acestea fiind spuse, cred că am terminat de argumentat și explicat opțiunile mele în privința limbajului și formei. Eu zic s-o dăm în pizda mă-sii de dezbatere și să facă fiecare ce vrea mai departe.

  51. Uite si un context in care se poate reununta fara nici un pericol la pudibonderie, iar apelul la neaosisme este nu doar justificat, dar chiar necesar: Erdogan, ditamai presedintele tarii nu tocmai nesemnificative numite Turcia, ne anunta ca femeile nu pot fi tratate egal cu barbatii pentru ca ar fi impotriva naturii, rolul lor fiind maternitatea. Chestie la care singura replica adecvata este „da mai du-te, mă, in pizda ma-tii!”

    Asa ca, pentru ca idiotul chiar a declarat asta, mai du-te, ma, Erdogane, in pizda ma-tii!

  52. Se pare ca mai exista una, propusa de Dragoanca: Sa mori in chinuri!😀

  53. Nu că aș avea ceva împotriva formulării propuse de Dragoancă, doar că aia propusă de tine se potrivește mai bine declarației și convingerilor Erdoganului în cauză.
    Care, de altfel, m-a asigurat că a dat declarația asta imbecilă doar ca să ne ofere dovada că pentru unele chestii nu există reacție mai potrivită decât o invitație de sejur în pizdele mamelor lor, adresată emitenților respectivelor chestii. Acum, dacă faptul că stăteam cu bocancii cu colțari și vârf ranforsat pe gâtul lui a avut vreo influență asupra acestei explicații bănuiesc că este unul dintre acele lucruri despre care nu vom ști niciodată adevărul. Din fericire, este și unul dintre acele lucruri cu care putem trăi și fără să știm vreodată adevărul.
    Ca și unde mi-s ceștile de Sevres. Bine, știu unde s-au spart unele dintre ele, în sensul că în ce capete, dar ar trebui să mai fi rămas vreo 600, chiar și așa.

  54. Baba in sevraj de Sevres. Bun de stiut!

  55. Baba în sevraj de băut Băbească din serviciul de Sevres, de fapt, ca să respectăm adevărul istoric, despre care știm că e o chestie relativă dar necesară.

  56. @petronia: multumesc pentru intelegere, a fost o gresala daca te referi la „a-i”.
    nu, nu cred ca e subcultura sau ca doar retarzii folosesc sau ca trebuie inlocuit. chiar nu cred asta si nu am intentionat sa afirm asa ceva in comentariile mele. ca sa sustin asta, am afirmat ca si eu injur si ca sunt constient de momentele in care este necesar, mai mult sau mai putin sa o facem. nu vad o problema ca s-a raspandit limbajul ci ca il raspandim gratuit, atunci cand am putea obtine mai mult cu alt limbaj. am inteles exemplele tale si sunt intru totul de acord! cum sunt de acord cu ele si nu cu formularea din textul tau? simplu:
    1. am senzatia ca iti dauneaza sa fi furioasa din toate punctele de vedere: nu iti aduce nimic bun daca stai sa judeci la rece, te consumi inutil, provoci reactii de acelasi gen imprejur, risti sa fi gresit inteleasa daca cititorul nu se ridica la un anumit nivel (tineretul despre care chiar cred ca ar fi acaparat doar de vulgaritatea mesajului si nu de esenta lui). si mai sunt si alte efecte de care am amintit mai sus.
    2. mi-as dori sa facem mai mult decat putem obtine cu textul in forma prezentata de tine. am sa iau un exemplu: muie BOR. ok, inteleg furia si ti-o impartasesc. dar la ce sa ma (ne) astept daca vorbesc asa? eu personal, cred ca ma astept ca pe undeva, pe la trinitas probabil, vre unul sa raspunda cu muie celor ce nu le respecta alegerea politica. ok, inteleg ca nu e bai, dar ce incerc cu adevarat sa spun, este: daca ai reformula (si nu pentru ca asa vrea poporul sau pentru ca nu ai putea ci pentru ca ar fi poate mai bine), si am pupulariza putin expresia „catedrala mantuirii neamului prost”, mult mai multi ar lua articolul in serios (acum il iau doar cei ce vad dincolo de muie adica mai putini cred eu), l-ar raspindi, s-ar crea o miscare, poate am iesi in strada si poate da, s-ar ajunge la o mega muie pentru BOR! cand am declansat discutia asta, am incercat sa inteleg de ce nu facem (tu) asta in general, si ne rezumam la articole mici (in sensul adresabilitatii restranse). am incercat sa inteleg ce sta la baza alegerii limbajului. am inteles argumentele si ai/aveti dreptate. doar ca nu am spus nici un moment ca ar trebui sa faceti altfel. intotdeauna e alegerea autorului si e corect sa fie asa. nu e o problema pentru mine daca vei continua in aceeasi maniera. o problema ar fi daca m-ai goni de aici. asa am senzatia pentru ca ai repetat ca trebuie sa aleg daca va suport sau nu.
    ai iarasi dreptate, o lasam asa si paote continuam cu alte ocazii.🙂
    inca odata, multumesc pentru rabdare! promit sa nu mai comentez aici decat daca ceri asta ceva de la mine.

    @baddragon: spui ca intentia autorului a fost sa creeze furie. ok, inteleg. asa cum am explicat mai sus, dilema mea este legata de ce ce aduce furia creata? da, sunt intru totul de acord ca la alegeri, furia a contribuit semnificativ la intoarcerea rezultatului. dar dupa alegeri? la ce bun? continuand exemplul cu BOR, eu cred ca furia e buna doar ca sa nu uitam vreodata comportamentul BOR si exact in sensul asta, de a nu uita (si chiar cu mai multe castiguri dupa parerea mea) insist sa cred ca formulari precum catedrala mantuirii neamului prost fac mult mai memorabil demersul, in dauna muii date BOR. mai mult, cat timp cititorul isi descarca si el furia si spune odata ce a citit textul „muie BOR”, isi va pierde din dorinta de dupa de a actiona in sensul schimbarii atitudinii BOR. ok, daca imi spui ca autorul nu vrea sa corecteze nimic, inteleg si respect alegerea lui, dar nu inteleg pur si simplu de ce ar vrea sa creeze furie si atat.

    legat de diluare, poate ai dreptate, dar exemplul nu e bun. „este” nu are intelesuri atat de extreme. si asta poate pentru ca este diluat deja? sau poate nu reusesc eu sa-mi imaginez expresii in care putem folosi cuvantul este pentru a exprima trairi (sau orice altceva) la limita (ai intelegere te rog, nu ma ocup cu scrisul si nici cu cititul nu ma omor).

  57. Păi dacă folosesc limbajul ăsta când am de exprimat chestii pentru care mi se pare potrivit, cred că fac fix opusul folosirii gratuite.
    Cât despre furie, dacă mai citești puțin blogul ăsta o să afli că nu doar că nu e nocivă, dar e principalul nostru combustibil. Pe care nu consider că îl consum inutil decât dacă stau de vorbă cu cetățeni mai stupizi sau mai beți decât mine, vide supra. Altfel, toate furiile își au rostul lor. Dacă sunt molipsitoare, cu atât mai bine.
    În ziua în care o să aud o muie la Trinitas, o să donez bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului Prost. Sigur, ca și în bancul cu jucatul la loto, ar trebui mai întâi să ascult Trinitas. Ceea ce nu. Altfel, în ce privește Catedrala Mântuirii Neamului Prost, meschinăria muribundă a BOR sau muile pe orice alte teme, îmi pare rău că nu le poți recomanda în cercuri mai largi din cauza limbajului în care le formulez. Asta e. Nu mi-a fost destinat să fiu formator de opinie. (Chestie clară măcar din faptul că refuz să-mi formez uneori chiar și propriile opinii.) Am defecte mai grave. Cam toate.
    Popularizează expresia, din partea mea, cât vrei. Dacă menționezi și sursa sau nu, am zis, rămâne alegerea ta.

  58. Babo, felicitari pentru articol. Am injurat si io in draci, ca si tine, tot ce mi-a stat in cuget si simtiri. Provocarile lui voxpopuli versus noi astea, neevoluate, sunt prea conspirationiste. Nu ma incumet sa-i raspund direct ca am numai flegme in gura.

    Blogul tau ma unge la suflet, tine-o tot asa!

    Cu drag,
    Leana din Cocarlatii din Deal

  59. „Ai dreptate, sine c’doc, chiar că n-are rost să discutăm, de vreme ce pentru tine argumentul se oprește la observația că Creangă nu era blogger și nu scria azi, când muile au ajuns la ordinea zilei. Ție ți se pare că schimbarea de context anulează exemplul. Mie mi se pare că dimpotrivă, e și mai interesant, dacă pui în balanță și evoluția societății, moravurilor și a limbajului peste tot în lume, deci tocmai schimbarea de context. Tu zici că la Creangă era de înțeles, că el era un rebel simpatic într-o lume conservatoare, și că astăzi nu mai e permis să consideri pula expresivă, de vreme ce o folosește toată lumea. Cauza cred că e doar că nu faci diferența între puli și puli. Nasol pentru tine.
    Sigur, am dreptate numai pentru că e blogul meu. N-ai mai ajuns la concluzia asta de câteva ori?”

    Rea credinta, inversunare pe o problematica neinteleasa suficient, decalaj spiritual, delir verbal, sau toate la un loc. Cand baba Petronia pleaca pe o premisa falsa, argumentele curg in toate sensurile si nimic n-o mai opreste pana cand nu trimite tot restul lumii la dracu, cu ajutorul cobloggerului nepretuit. Rhetta si chiar Veta aveau simtul onoarei si reveneau cu scuze dupa ce o luau razna. Petronia are o strategie diferita, ii acuza pe „dusmani” de toate metehnele pe care tocmai ea le are crezand ca in felul asta scapa de microbi si-si intareste imunitatea. Din pacate ii raman in circuit inchis.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s