O seară plină de învățăminte, unele mai mari decât altele

Oamenilor,

Bănuiți bine, în sfârșit ceva mi-a reușit în procesul complet științific (parțial șamanic) cu care mă chinui de ceva ani să fac să ningă frumos fix de 1 decembrie. Ura! Primesc înjurături, chitanțe de spitalizare pentru decont și îndemnuri de auto-mutilare la adresa de mai jos.

Dar nu despre asta-i vorba.

Nimerii în seara asta la ceva eveniment cu intenții aproximativ bune și denumire pompoasă, din categoria celor care tind să se înmulțească pe măsură ce se împuținează zilele din an: Gala Perfomanței, în care Primăria Sectorului 3 cheltuie niște bani ca să convingă oamenii că îi pasă de cultură, în speță de performanța academică tânără. (Deși, la 1.000 de euro premiul, aș zice că am văzut și omagii mai degeaba.)

Treceam pe lângă Ateneu și am văzut niște tipi deloc respingători cărând niște cutii cu sticle de vin de Sâmburești încă și mai puțin respingătoare, așa că m-am ținut după ei și așa m-am trezit la parascovenia asta.

Până să mă întorc eu pe călcâie și s-o tulesc de acolo, s-au stins luminile și pe scenă a apărut o orchestră, așa că m-am așezat cuminte pe un scaun, filosofând că am pățit și chestii mai nasoale decât un concert gratis cu vin gratis la sfârșit. Bun.

După care au apărut din fundul scenei un el și o ea care se încadrau în toate tiparele prezentatorilor aspiranți care speră ca evenimentul la care tocmai prestează să-i propulseze în lumea chestiilor adevărate: el fâstâcit și neștiind prea bine unde se termină scena, ea care citise cuvântul „gală” în titlu și se credea la ceva festivitate regală, drept care arbora o rochie de seară cu o morgă fatală care n-o împiedica să-și tragă din când în când în sus țoala, neîmpiedicată în alunecarea ei gravitațională de nici o bretea. Trebuie să recunosc, priveliștea unei tipe îmbrăcate la toate acele (în mintea ei) care-și băga din când în când mâna la subraț ca să-și remorcheze rochia la locul corespunzător de pe suportul anatomic m-a amuzat suficient de mult încât să decid să stau locului.

Lucru de care mi-a părut bine, pentru că altfel ratam o întâlnire prețioasă cu meteahna asta specific românească de a fi politicos cu prenumele oamenilor. Românii o aplică în general la coafeze și mecanici, însă ea și-a făcut drum în cele mai înalte cercuri, în care cineva poate lăuda, într-o situație oficială, performanțele academice ale „domnișoarei Alexandra”.

Și de unde coaiele calului lui Carol a apărut inflația asta obsesivă a lui „sau” folosit pe post de conjuncție finală în enumerații? Cutare a studiat cu cutărescu, cutăreasca sau Moș Crăciun, cutare a fost influențat în viața lui de cutărescu, cutăreasca sau Rudolph, cutare face cercetare în domeniul x, y sau z. Nu cred că am auzit un „și” la locul lui într-o enumerație în seara asta, de stai și te întrebi din ce puț al gândirii a ieșit această, probabil, teamă de a spune lucrurile complet, de groază că poate nu par destul de impresionante. Sigur că „sau” are și o funcție corelativă, însă actorul principal în filmul ăsta e totuși „și”, „sau” fiind antamat pe viață în rolul disjunctiv de semnalare a alternativelor mutual exclusive. Cu alte cuvinte, cutare cercetează chestia aia, ailaltă și cealaltă, fără ca asta să însemne că nu se mai ocupă de nimic altceva în viață, ci doar că asta e lista relevantă a preocupărilor lui profesionale. Copiii de clasa a V-a folosesc „sau” într-o enumerație atunci când li s-au terminat „etc.”-urile, dar vor să dea impresia că știu mai mult decât spun despre subiect și doar timpul sau spațiul îi împiedică să înșire toată polologhia. Dacă discursurile pentru evenimente publice sunt scrise de copii de clasa a V-a, s-ar putea găsi unii mai deștepți. Eu, de exemplu.

În fine.

S-au dat niște premii meritate de niște oameni care se ocupă de chestii serioase, acordate de niște alți oameni care se ocupă de chestii serioase, s-a cântat muzică românească orchestrală și vocală, foarte frumos, nu asta contează. Contează că chestia a fost organizată de Primăria sectorului 3, al cărei șef, Robert Negoiță, era prezent în seara asta la Ateneu pentru că așa i-a zis asistenta, nu pentru că l-ar fi dat inteligența afară din casă. Altfel nu-mi explic momentul din încheiere în care, pe post de discurs apreciativ la adresa tineretului deștept din țară și de aiurea, de grija și respectul căruia încerca să convingă publicul că moare, Robert Negoiță (și simt nevoia să vă amintesc că omul a terminat liceul la 31 de ani, e primar din partea PSD, pasionat de betonări sectoriale și are la activ câteva suspectoșenii mari) a lăudat hotărârea acestui tineret de a schimba direcția de căcat a țării ăsteia acum două săptămâni, stând la rânduri sinistre ca să facă cel mai elementar gest democratic, împotriva partidului din care el, Robert Negoiță, face parte.

A fost pentru prima dată în istoria Ateneului când a fulgerat sub cupolă, nu deasupra ei, iar în sală s-a lăsat un frig deloc asemănător celui de afară. M-am foit pe scaun căutând ceva armă improvizabilă, pentru că era evident că lucrurile o să se termine prost. Din fericire, Negoiță a simțit pericolul (sala se umpluse brusc de accese de tuse care ascundeau evident hohote de râs și înjurături destul de puțin discrete), a mai aruncat câteva cuvinte despre importanța educației și a plecat să citească Turgheniev, îmi imaginez.

În orice caz, seara a continuat fără nici un alt eveniment în afară de a ne fi demonstrat, încă o dată, cât de gros e obrazul politicianului român și cât de puțin îl deranjează contactul cu realitatea. Fiind o babă complet nesimțită la rândul meu, dar cu pielea extrem de sensibilă (chestie care mă incomodează puțin pe vremea asta), fac apel la domnul Negoiță să pună de un seminar, un workshop ceva, ca să recuperez ceea ce evident n-am reușit să învăț până acum, deși am o vârstă venerabilă: talentul de a scuipa în sus și de a te face că ninge. Nu de alta, dar mă știți ursoaică polară amatoare de ninsoare și viscol, și să trebuiască să-mi tot fac grefe de piele de fiecare dată după ce ies pe-afară atentează periculos la provizia mea prețioasă din frigider, menită pentru scopuri mai înalte.

23 comentarii

  1. Babo, lasa cultura si vezi ce seri pline de invataminte s-au iscat de la o vreme pe feisbucuri intre unii scriitori si un critic literar avid dupa laicuri. Nu spun mai mult, citeste si mataluta de unde a inceput scandalu’:

    http://lorenalupu.wordpress.com/2014/12/02/daniel-comunistea-enache-si-excluderea-pe-baza-de-pareri/

  2. oamenii care tolereaza un geniu precum Negoita, cu CV-ul lui de viitor cazier, sunt fara indoiala mai sus in grad decat Negoita insusi, dar oricum cu mult, mult mai prejos decat cei care scriu despre el contemplativ, ironic sau acid. astia din urma au chiar meritul de a cere palme de la cateva generatii viitoare de babe fara frontiere, pe rand, una cate una.

  3. @Leana lu’ Costel Vaz ca baba nu s-a trezit inca, scriu eu repede pina nu vine urgia. Leano, daca reusesti sa o aduci pe Petronia pe facebook ai o portie gigantica de clatite cu dulceata de visine de la mine. Mi-e totusi teama ca ceva scandal pornit de Lorena Lupu nu-i taman subiectul cu care sa-ti iasa.

    @listeria „un geniu precum Negoita, cu CV-ul lui de viitor cazier” la ce capitol se incadreaza? Contemplativ, ironic sau acid?

    Si am si eu o intrebare: de ce, frate? De ce? Si inca una: ce? Ce vrei tu, de fapt, sa ne spui?

  4. petronia, profit de postarea ta pentru a-mi expune una din teoriile mele deocheate. pe scurt, odata cu disparitia bretelelor rochiilor de gala, despre al caror ridicol nu povestesc acum, a crescut familiaritatea dulceaga in adresari oficiale, aceeasi familiaritate raspunzatoare de –ma vei ierta, dar trebuie sa scriu ce urmeaza- “facturica”, “bonulet”, “banuti”, “punguta”, si ma opresc aici cu enumerarea.
    si sa zic si de “si” si “sau”. tot pe scurt, cred ca se incadreaza in aceeasi moda despre care ati scris pe blog atunci cand l-ati analizat pe ”si nu numai”. ma vei ierta din nou, dar nu mai tin minte care dintre voi a scris postarea (si sper ca vei gasi in tine puterea de a ma ierta de doua ori in aceeasi zi, si ca nu te-am suparat prea tare. mi-as cere iertare, dar deh…).

  5. Pai, iote colea aceeasi Marie cu alta palarie, ca tot despre scandal e vorba.

    http://hyperliteratura.ro/in-atentia-criticului-daniel-cristea-enache/

    Sau nu se pune nici asta, si nici celelalte cu Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi etc., ca mai sunt si altii luati in bombeul criticului literar, si nu pe criterii estetice, ca sa ma exprim ‘telectual, ca o adevarata doamna ce sunt.

  6. Pai, iote colea aceeasi Marie cu alta palarie, ca tot despre scandal e vorba.

    http://hyperliteratura.ro/in-atentia-criticului-daniel-cristea-enache/

    Sau nu se pune nici asta, nici altele iscate impotriva lui Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi etc., ca lista e mai lunga cu cei luati in bombeu de criticul literar amintit, si nu pe criterii de estetica, asta ca sa ma exprim ‘telectual, ca o adevarata doamna ce sunt.

  7. @ionamainen Nu uita „grădi”! De fiecare data cind aud „grădi” se mai naste un pitic pe creier. Puffff… tocmai au mai aparut doi.

  8. Despre gestul remorcării rochiei subaxilar s-ar putea scrie un post de sine stătător. Fo babă scriitoare p-aici ar găsi un titlu deștept și-un pretext la fel, în care să fie vorba despre râpa care se cască între ”eu, femeia cu țâțe care decolează, deci atârnăm rochia de ele și eu, femeia care transpiră ca porcu’, să mă prefac că salt de rochie și să mă mai șterg nițel, doamne, sunt prezentatoare și nu doare!…”

  9. Aolio, că înviarăți. Eu tocmai m-am terminat de recuperat după transplantul de față despre care povesteam mai sus. De la sine înțeles că nu aveam cum să mă uit la monitor în timpul ăsta, și nici să hrănesc pisicile. Am reușit totuși, în mod acrobatic, să plătesc întreținerea. Nu știu la care blog și pentru care apartament, dar aflu eu.
    Să luăm lucrurile în ordine:
    Leana lu Costel, că mare bine mi-ai făcut. N-am mai râs așa de când am căzut în puțul cu pene. Uitasem ce înzestrare fenomenală cu simțul umorului are scriitorul român, ca ființă.
    Listeria unldt, nu înțeleg: îl înjuri pe Negoiță sau mă înjuri pe mine că-l înjur pe Negoiță? Nu de alta, dar să știu dacă te înjur și io. Sper că înțelegi cât e de important.
    Ionamainen, poftim, că acum m-am apucat de un studiu științific despre corelația dintre absența bretelelor la rochiile de seară și violarea limbii române. Nu-i frumos, pentru că mai aveam vreo șaișpe studii în lucru, și, chiar dacă uneori poate părea altfel, am un singur creier. Abia pentru asta nu te iert, nu pentru că nu mai știai că Rhetta a scris postarea aia pe care mi-am dorit s-o fi scris eu, aia despre „dar și”. Aia cu „și nu numai” era a mea. După cum vezi, suntem de pază la centura de castitate a limbii române. Mai adormim câteodată, că suntem bătrâne.
    Renata Carageani, nu respira ușurată, că ești complice cu sau fără voie la atentatul comis de Ionamainen la liniștea mea și a celorlalte Petronii din capul meu. Acu trebuie să introduc printre variabilele măsurate statistic și debitul glandelor sudoripare ale specimenului în cauză. Mulțumesc, n-aveam decât 30 de variabile, era un număr prea rotund și deci suspect.

  10. e de-a dreptul dezgustator ghinionull meu constant de a ateriza pe ploaie, mocirla si in nas. aici aterizez mereu intr-un platou cu clatite, ceea ce-mi confirma sinestezic una din constantele universului si gusturile aromate ale felisei marx. bine v-am regasit, am pierdut ceva esential?

  11. Petronia, sudoarea vine de la glandele sudoripare, guvernate de SNV, Ăsta e un sistem nervos de nișă, fără importanță, face chestii pe care doctorii cu greu pot să le coreleze. O singură treabă o face cu cap: oprește bătăile inimii, dar nu e important, fiindcă vine sfântu vali și le pornește la loc.Cu buș-a-buș și inimioare de pluș.
    E momentul să băgăm publicitate la deodorante Nivea.

  12. nu te injur, petroniamarxx. una e injuratura si alta e critica, una esti tu si alta sunt eu. doua categorii foarte diferite, ok pana aici? tu faci ce poti ca sa fii laudata de cititori avizi de cancanuri imbracate-n vorbe snobite. eu constat doar ca ceri „palme de la generatii viitoare de babe fara frontiere, si anume de la fiecare, pe rand”. clar, limpede precum cristalul.
    generatiile alea viitoare o sa fie cam dure din pacate, dar asa merge evolutia, dupa una flasca vine una dura.

  13. A. Uite boul.
    Salut, boule. Muie.

  14. Renata Carageani, am reținut variabila cu stopul cardiac, o s-o observ atent în laborator. Din păcate pentru subiecți, Vali n-are acces în laborator. Ceva cu dress code la locul de muncă, dacă nu mă înșel. Deci mă tem că experimentele o să fie definitive. Asta e, sunt sigură că adunăm de un eșantion reprezentativ.

    Noemi, n-ai ratat decât câteva luni din viața noastră, dar pe astea, din motive subiective, le-am ratat și noi. Așa că stai liniștită, clătitele sunt pe masă. A, nu, Nu alea. Alea-s ale mele.
    Nici alea. Alea-s ale Vetei.
    Alea-s ale pisicilor.
    … Peracle.
    Ăm.

  15. Dragoane, încep să-l bănuiesc pe om că e unul dintre scriitorii ăia la care ne-a trimis Leana mai sus. Că asta a fost tot timpul. Îmi place să cred că nu mulți oameni pot fi atât de idioți și de ahtiați după atenție încât să se mânjească pe față cu căcat și să urle că-s William Wallace.
    Dar poate sunt mai mulți decât credeam.

  16. baddragon, iote ca-l uitasem (si nici nu-l mai scriu, scapi de un pitic). da’ mai bine asa, nu cred ca mai suporta petronia inca un diminutiv in suita aia draceasca.

    petronia, pai n-am zis ca expun o teorie? fireste ca am documentat-o si demonstrat-o, iar studiul, in forma sa finala, e pus bine, langa dulceturi. cum facem, ti-l trimit eu sau il trimiti tu pe peracle sa-l ia?
    cum? aah, nu, nu ar fi o idee mai buna sa trimiti pe una din pisici.

  17. clatite cu peracle? mon dieu,inca nu s-a terminat criza? daca stiam, tractam o livada cu visini, n-am decat una cu portocali.
    kaliko.

  18. Nu stiu, babo, nu m-am dus unde te-a trimis Leana😀 Stii ca blogul ala imi creste exponential populatia de pitici. Si le dubleaza ADHDul. Plus ca am avut treaba, abia ce s-a terminat zborul de test al noii navete spatiale americane, Orion. O placere, orgasm ingineresc, porn tehnologic. Asa ca va trebui sa suportati din nou o postare nerdy-geeky la care sa nu comenteze nimeni😀

    Da’ cred ca ai dreptate. Io ma stric de ris de fiecare data cind ma uit la comentarii si vad eforturile pe care le face sa-si schimbe ID, IP si adresa de mail. I-o fi sa nu ne salbaticim si sa-i blocam accesul.

    @Leana Am gasit un comentariu de-al matale in spam si l-am scos, scuturat si pus la uscat inapoi pe blog. Iarta-l pe Askimet, iar a baut prea multa cola.

    @ionamainen Va multumesc din tot sufletul pentru amabilitate. Aveti o clatita din partea mea.

    @Petronia din nou. Deci asta e noua formula de primire pentru tembelica? Sau am ratat eu ceva?

  19. Bre, dragoane, n-ar fi fost nicio pierdere pentru posteritate daca mesajul meu ar fi fost pierdut in neant. Oricum, eu sunt neutra in scandalu’ cu pricina, doar ma arde curiozitatea, deh…

  20. Leano, poa’ sa-ti fie matale si rusine cu comentariul ala, eu tot nu-l las in spam. E o cestiune de principii acilișea la mișloc.

    Da’ daca dai o clatita cu visine….😀

  21. baddragon, stiu prea bine, sau pe-aproape, ce inseamna clatitele in traditia marx, asa ca nu vei fi surprins sa afli ca s-a lasat cu chiote si cu trecut isprava in cv. de emotie, sau de aburi de vin, nici n-am bagat de seama frumusetea ironiei din adresarea simandicoasa, ca tot povestea petronia despre asta. abia la a doua lectura mi-a reusit procesarea ei. deh, a citi, a reciti…

  22. [Pentru magaria pe care ai incercat sa o faci, ia plimba tu ursul putin]

  23. Dragoane, neah, nu prea sunt rusinoasa de felul meu. Asa cum iti spusei – mor de curiozitate, asta e! In general si in particular n-am nicio opinie despre scandalu’ ala. Ce sa-i faci, feisbucul e ravasit din cauza lui, s-a intins pe toate wallurile precum pelteua de dulceata de visine.

    Bag seama ca ti-e gandu’ numa’ la clatite🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s