Apel pentru protejarea unei specii amenințate: babele cârcotașe

Oamenilor,

Iau o pauză de la luat o pauză de cafea pe terasă ca să vă zic că am ajuns la o concluzie. Viața noastră, a babelor cârcotașe și cu relativ toți neuronii la locul lor și puși pe treabă, este mult mai grea decât trebuie să fie. Da’ mult, nu așa.

Să vă explic cam cum se desfășoară, cu variațiuni minore, viața unei babe cârcotașe, specie pe care o reprezentăm de mulți ani cu mândrie și obiecte contondente.

Baba cârcotașă poate avea un job normal, cu program fix, ședințe și proiecte și deadline-uri, sau poate avea un program plin de imaginație și draci, în care lucrează mereu la cel puțin trei chestii diferite în același timp, dar nu se face că lucrează la nici una, are o mică plantație de cafea în Brazilia din motive de rentabilitate și ore de lucru care nu există, pentru că toate orele și zilele au potențialul de a deveni de lucru. Într-o formă sau alta, baba cârcotașă pursânge își ocupă creierul și timpul cu chestii reale. În absolut nici un caz baba cârcotașă pursânge nu este totuna cu baba cârcotașă de neam prost, din lipsă de ocupație și scop în viață. De altfel, cele două specii nici măcar nu pot fi confundate de observatorul atent, date fiind arealele complet diferite de răspândire: baba cârcotașă de neam prost se găsește plantată pe băncile din fața blocurilor, la chioșcurile de ziare, de unde își procură Libertatea pentru femei și Click, precum și hrănind maidanezii pe care-i găzduiește în scara blocului. Baba cârcotașă pursânge – în orice alt loc. O altă deosebire importantă este că baba cârcotașă pursânge poate avea absolut orice vârstă, sex (de obicei chiar are) și studii mai degrabă spre superioare, în timp ce baba cârcotașă de neam prost, în general, nu poartă povara unei educații prea insistente sau a prea multor puncte de IQ, iar sex are doar pentru că limba română practică discriminarea de gen la adjective. (Mai rare, dar departe de a fi inexistente, sunt exemplarele de babă cârcotașă de neam prost masculină.)

Asta ca să fie clar despre ce vorbim. Bun. Acum să ne concentrăm pe baba cârcotașă pursânge, cum am zis. De-a lungul unei zile obișnuite din viața ei, care poate începe la orice oră și se poate termina la un moment dat, baba cârcotașă pursânge se întâlnește cu informații despre cum merge lumea din jur. Asta și pentru că, în general, baba cârcotașă pursânge nu se menține la curent cu mersul lumii de pe Antena 3, ci dându-se pe net în conformitate cu interesele sale personale. Asta o plasează în lumea oamenilor care știu că Universul nu se termină la curtea blocului, ceea ce e un lucru bun, însă și pe un curs de coliziune cu toți idioții și toate idioțeniile care bântuie prin această lume, ceea ce e un lucru simultan exasperant și delicios. Fie că se prezintă sub formă de feminism în lumea civilizată, de știri despre homofobi, fundamentaliști religioși, vegani sau militanți anti-vaccin, fie că apar sub formă de teorii ale conspirației din întreg spectrul de nuanțe ale retardului mintal sau iau forma modelor sociale care dictează că bicicletele sunt mai mult decât un mijloc de deplasare, idioții și idioțeniile sunt o chestie cu care orice babă cârcotașă pursânge se întâlnește de mai multe ori pe zi, chiar dacă reușește să nu iasă din casă mai mult de o dată pe an.

Baba cârcotașă pursânge poate alege, în cazul ăsta, să facă ceva concret în legătură cu abundența de idioți și idioțenii de pe planetă, caz în care lucrează de zor la călătoria interplanetară sau apelează la prieteni să-i aducă supă în închisoare, sau să râdă. Pentru că râsul e ceea ce faci atunci când decizi că nu merită să omori toți idioții.

Râsul de idioți și idioțenii este, dacă vreți, un mecanism de apărare (simultan a babei, adică a sănătății ei mintale, și a societății, cu liniștea și pacea ei). Pe care baba îl practică în privat, în cercurile ei de prieteni, sau o răspândește în lume pe diverse căi, pentru că nu se știe când poate fi util să știi de unde să iei o mică armată de oameni care sunt de acord cu tine pe niște chestii esențiale.

Aici ajungem la partea cu pericolul. Pentru că, la fel ca orice grup special, reprezentanții băbismului cârcotaș pursânge se bucură atunci când recunosc unul de-al lor pe undeva. Cu cât contextul are mai mare nevoie și mai mică densitate de opinii sănătoase la cap, cu atât bucuria de a da peste o altă babă cârcotașă acolo este mai mare. Mai puțin, oamenilor, când dai peste o opinie supranatural de idioată, de care râzi și cu curul, pentru ca apoi să te uiți la comentarii, să mai râzi o dată, și mai tare. Și dai acolo de o rază de speranță: un necunoscut din lumea mare a internetului cu disponibilitatea nervoasă de a formula un argument sau o înjurătură la adresa idioțeniei. Ce bine! Există viață inteligentă acolo. Și parcurgi argumentul, dând din cap la adevărurile de bun-simț pe care le zice, și uneori poate chiar și admirând stilul în care o face. Și tot dând din cap, ți se agață ochii de un „i” în plus într-unul din cuvinte. Un „i” care n-are ce căuta acolo, și te-ai săturat să consideri greșelile astea typos, să speri că există oameni inteligenți care le pot face din rațiuni care țin de sensibilitatea tastaturii lor, sau pentru că au Parkinson incipient și le-a tremurat mâna pe tastă. Nu zic de „decât”-uri sau de „care” aiurea sau de dezacorduri, că astea încadrează din prima omul în categoria care nu merită atenție, ci doar hohote de râs. Zic de acel mic, insidios și discret „i” care-ți fute toată ziua, pentru că s-a ascuns în mijlocul normalității îmbucurătoare, la fel ca și adevărul despre emitentul lui: că el nu este o babă cârcotașă pursânge, ci încă un idiot care doar a învățat să mimeze bine normalitatea. Chestie care te întristează tocmai pentru că aproape te făcuse să speri, când te-a lovit cu tesla-n coaie.

Acum, babele cârcotașe pursânge sunt o specie antrenată la dezamăgiri și imunizată la speranța cu privire la rasa umană. Cel mai probabil, incidentul nu o să le strice prea mult dispoziția. Dar tot e ca și cum ai recunoaște un englez pe o insulă de canibali, te-ai duce spre el cu mâna întinsă și ăla ți-ar hali-o. Și ar mesteca-o și cu gura deschisă, normal, ba ți-ar mai râgâi în nas după. Cam așa e.

Fac, prin urmare, apel la populația de idioți a lumii să se accepte așa cum e și să nu mai încerce să mimeze inteligența. Când te cerți cu cineva despre care credeai că are toate mințile în cap pe tema numărului de „i” al uneia dintre conjugările lui „a fi”, chiar ca babă cârcotașă antrenată, te apucă nițel disperarea. (Cam între 0,0002 și 0,005 secunde după ce îți trece convingerea că omul respectiv glumește.) Și disperarea e un lucru tare nociv pentru babele cârcotașe pursânge, pentru că riscă să aibă consecințe practice. Să nu ziceți că nu v-am zis.

6 comentarii

  1. Ai putea apela și la babele cîrcotașe potențial pursînge să învețe dracului măcar bazele gramaticii și să-și numere i-urile (nu înțeleg de ce tre’ să le numeri, da’ nah, dacă altfel nu se poate…)

    P.S. Nancy😀

  2. Dragoane, sigur, aș putea să prelungesc problema prelungind iluzia că nu există o problemă, dar asta ar deveni ea însăși o problemă, cu timpul. Or, ce fel de babă nebună aș fi dacă mi-aș înmulți conștient și voluntar problemele? De asta nu înțeleg de ce își iau oamenii animale sau oameni de companie, de ce își renovează casa tot timpul sau de ce își cumpără haine care necesită tratament special și în care nu se poate dormi, la o adică. Sau de ce beau vin prost când sunt deprimați.
    Nici o babă care scapă mai mulți sau mai puțini „i” decât e cazul nu e, de fapt, o babă cârcotașă pursânge, ci un intrus sub acoperire. Dacă intrusul mimează suficient de bine și de mult timp normalitatea încât să-i devină natură și să se transforme pe bune într-o babă cârcotașă pursânge, nu mă plâng, ba chiar aplaud cazul de educație continuă și scriu un articol pentru ceva revistă de sociologie.

  3. Și aici putem vedea în acțiune diferența majoră dintre noi doi, eu nu mi-am pierdut complet încrederea în umanitate și încă mai cred în oferirea de șanse de îmbunătățire. Cel mai probabil pentru că sper să fiu eu însumi beneficiarul unei astfel de bunăvoințe.

  4. Păi da.
    Nancy e Nancy, și este o excepție. Și nu folosește mai multe litere decât e cazul. Doar a confundat pentru o secundă franceza cu engleza, chestie care se poate întâmpla oricărui poliglot.
    Ceea ce nu înseamnă că Nancy va fi uitată vreodată.😀

  5. Reblogged this on cristian dinulescu and commented:
    Eu sunt o babă pursânge. Că moş nu pot să zic! Şi (mişto zis!) „fac apel la populația de idioți a lumii să se accepte așa cum e și să nu mai încerce să mimeze inteligența”.

  6. spune drept, e cineva care-ti zice „petroniia”.
    candva m-am revoltat si eu impotriva nedreptatirii lui i, in plus sau in minus. analiza amanuntita m-a dus la decizia de a continua, totusi, comunicarea cu cei care au „probleme” cu i din necunoastere, dar care nu au si alte probleme in domeniu. in schimb, situatii dificile sunt inventiile care arata probleme de logica: „frumoas-o”.

    in prezent ma supara/uimeste/enerveaza/imi zgarie vederea un alt abuz, aparent neinsemnat: un semn de statura mica, mica, atat de mica incat putini il observa, si-a gasit loc, vrand-nevrand, intre.. intre… peracle si orice se decide el sa faca. „peracle, sta langa petronia.”


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s