Românii sunt nişte proşti. În frunte cu Manolescu

Două scandaluri mari şi late au zguduit zilele trecute piaţa de carte din România. Piaţa de carte din România fiind, vorba cuiva, cam cât aia a unei edituri mari din Franţa. Vorbesc de încasări, cutare cutare.

Scandal 1 – Manolescu s-a senilizat complet, drept care vrea să-şi asigure curu cât mai are zile, drept care s-a gândit să impoziteze, la grămadă, cititorii şi editorii din România. Asta înseamnă forfetar de 1 leu pe carte, împins în parlament cu sprijinul bunului său amic, Jean Valjean Varujan Vosganian, nulitate literară şi (cum altfel?) vice la USR. Desigur, o instituţie inutilă, dar ca să aveţi o idee despre circuitul întregii chestii, imaginaţi-vă că acest timbrul literar (da, asta e denumirea savantă pe care au găsit-o unei chestii care nu e nimic mai mult decât o taxă de protecţie) nu se duce în final, în marea lui parte, decât tot către USR. Adică aproape în totalitate către o gaşcă de indivizi care nu produc, în cel mai bun caz, decât o literatură de tot căcatul. În fine, or mai fi şi câţiva ok, printre ei, dar ăia sunt probabil atât de puţini că e ca şi cum n-ar fi.

Scandal 2 – Cărtureşti Carusel, cea mai tare librărie din România. Am fost, am văzut-o, locanta e bestială. Dar, acuma ce se-ntâmplă, din păcate pentru acest Carusel, el a fost construit în România, unde românului nu-i convine nimic. Poate să fie ea oricât de mişto, sau de ieftină, sau de bună, sau de şmecheră, românul (care se ştie că e cel mai înţelept individ de pe planetă) tot va găsi ceva să-i reproşeze. Cum ar fi că de ce e prea scumpă? Păi dă-te-n morţii mă-tii, române, dacă e prea scumpă nu intra în ea, futuz gura mă-tii de prost ce eşti, mergi în pula calului în birturile de cartier unde ai ars-o toată viaţa şi prăbuşeşte-te pe veci într-o baltă de căcat, că de mai mult nu pari să fii în stare. Dacă e prea scumpă, du-te-n pizda mă-tii, intră şi tu unde-ţi permiţi, că aia e, oamenii au investit nişte bani şi e cumva normal să vrea să şi-i scoată.

Sau că de ce vând şi nu ştiu ce brizbrizuri pe lângă cărţi, că adică cărţile, cum ar veni, mai mult nu sunt decât sunt. Păi dă-te bă-n pula mea de român prost, căcam-aş în pizda mă-tii, dacă pune Manolescu taxa de protecţie pe carte, ce pula calului vrei să facă oamenii, să moară de foame ca să-ţi facă ţie pă plac şi să nu te isterizezi când realizezi ce viaţă de căcat ai şi cu şi fără librăria asta?

Sau una şi mai tare e că de ce a costat un milion de euro. De-aia, românule, ca să te scandalizezi tu. Dar numai când eşti cu pula-n gură.

Hai sictir de-aici de ţăran prost ce eşti, că pentru tine şi muieţi dacă sunt, tot nu mănânci posmagii ăia. De ce? Pentru că tu mănânci doar căcat, cum ar veni.

12 comentarii

  1. Nah, la primul punct sunt de acord cu voi, hârcilor, fără ezitare, dar la al doilea, mă rog, nu-s! Asta pentru că și eu mi-am spus că-i scump Cărtureștiul și atât m-ai înjurat pe treaba asta de nici Dunărea nu mă mai spală. Acu’ ce să zic, nu rup crâșmele (oricum, nu văd legătura între-o librărie și-o crâșmă, dar, mnoh!) și banii mi cam cheltui pe d-astea, d’ale Cărtureștiului… dar am gusturi cam bizare, de pildă opera. Hai să vedem: Un CD cu „Iolanta”, cu Anna Netrebko – 159,99 lei, la fel și „Fidelio”. Un CD cu „Otello” cu Pavarotii și Kiri Te Kanawa – 162,99 lei, un CD cu „Werther” cu Rolando Villazon – 119,99 lei. Păi dacă un CD costă atât, să mă ferească dumnezeu să îmi doresc un DVD sau un BluRay că dracu m-a luat, muncesc trei luni să-mi cumpăr unul. În pula mea, unde mă trimiți tu? S-o înlocuiesc pe Iolanta cu o săniuță la cârciuma din cartier sau mă trimiți la librăria Eminescu, că acolo îmi permit, deși știi bine că nu mai găsești în alt loc anumite cărți, albume, CD-uri, DVD-uri, etc.? Nah, poate cel mult, rup torrentele în căutarea lor dar nu mă duc în pizda mamii să mă turmentez băltind în căcat! La albume, un „Michelangelo” a lui Zollner & Thoenes costă 302 lei iar „Drawing and Rendering for Theatre” a lui Rowe costă 310 lei. Pe Amazon, aceasta din urmă, costă 40$, la Cărturești costă 80$. Practică adaosuri halucinante, la cele mai multe produse. Aș vrea io să mă hrănesc doar din cultura, aș vrea, dar ăluia de Enel, când vine să-mi taie lumina, nu-i pun Wagner să asculte ca să mă păsuiască o lună, ăluia de la gaze nu i-l arăt pe Michelangelo ca să nu-mi pună sigiliu pe țeavă și, în paștele mă-sii, nu mă spăl cu Verdi (nu am auzit de-un astfel de șampon) și frigiderul nu merge pe muzică de Bach oricât am încercat să-l dresez… nu vrea și pace! Pula mea, ce să zic… și intru acolo, da, uite că intru iar la Cărturești, nu o dată, ci de două ori, de trei ori, sperând că le găsesc reduse la preț, că le vreau, mi le doresc dar ies cum am intrat. Din banii câștigați într-o lună, ce să mănânc, ce să plătesc facturi, ce să mă cac, ce să mă piș mai întâi… că după primele două, nu mai ai bani de nimic și mă uit în zare…
    Nu le lua apărarea cu timbrul pe cultură, că ăsta nu-i aplicat încă, e la stadiul de proiect de lege, ori Cărtureștiul nu s-a deschis azi în Caruselul Mă-sii… Ce, dincolo, era mai ieftin? Sunt de 15 ani. Le plângi de milă c-or să moară de foame? Fii pe pace! Nu mor nici dacă ar practica adaosuri mai mici, mergând însă pe un volum mai mare de vânzări. Practică un lux orbitor pe cultura pe care, cei mulți, ar trebui s-o acceseze fără mari dificultăți materiale.
    Și, da, cele mai multe DVD-uri cu opere, muzică clasică, jazz și albume de artă mi le-am cumpărat din Franța, Italia, Germania, rar depășind 20- 30 de euro/buc., pe aceleași produse pe care la Cărturești le-am găsit triple ca preț, de patru ori, de cinci ori… Acolo, în țările alea, unde toată lumea stă și la crâșmă și la coadă la casă la Fnac, cu aceeași plăcere și detașare, că și ei sunt tot niște inculți care băltesc în căcat dar măcar nu se revoltă că au prețuri mari raportate la ceea ce câștigă, nu-i așa?!

  2. @Andreotti, nu ti-e clar ca babele isi beau cafeaua la Carturesti?🙂 ceilalti intra in categoria mortii mamelor lor ca-i mai ieftina asa si-s mai ieftini.

  3. Veto, oamenii ăștia au parțial dreptate. Când te-ai dus tu să bei o cafea în Cărturești fără să te uiți urât la cel puțin unul dintre copiii ăia care umblă pe acolo și, în general, la atmosfera de hipstereală snoabă mai cool decât ea însăși? Tre să recunoști, cărțile ocupă o felie nu neapărat majoritară din ce face Cărtureștiul în ultimii ani. Zic asta perfect conștientă că am o alergie irațională la ideea de „concept store” cu cărți, cam cum am o furie irațională la adresa artei făcute cu cărți. (Ho, că nu mă refer prin asta la literatură, ci la ăia care taie cărți ca să facă peisaje japoneze sau dracu mai știe ce din ele.) Și recunosc că oamenii nici nu pretind că nu fac asta.

    Pe de altă parte, oameni, și Veta are parțial dreptate. Faptul că, sigur, restaurarea putea fi făcută mai bine, iar Cărturești a făcut, în primul rând, o investiție interesată pe care vrea să o recupereze, ca orice afacere normală la cap care nu e filantropică, nu șterge faptul că a fost salvată de la ruină o casă mișto, lucru pe care mulți îl minimalizează și nu e corect. La fel a procedat Cărturești și în Brașov, unde și-a înfipt steagul în unul dintre cele mai vechi monumente istorice civile din oraș și chiar din România, restaurat profesionist acum câțiva ani. E drept, nu cu banii lor, am amintit de asta numai pentru că demonstrează o predilecție pentru valorificarea patrimoniului construit. Pentru așa ceva, e nevoie de o afacere cu bani mulți și interes să pară măcar, dacă nu să fie realmente, susținătoare a culturii. Enter Cărturești.
    Sigur că toate aceste spații au fost umplute, pe lângă cărți, de ceiuțuri și măsuțe colorate și magneței de frigider cât pensia mea pe un an (sper că observați și înțelegeți diminutivele). Carusel nu o să fie vizitată de oameni care caută, în primul rând și în mod funcțional, cărți sau muzică. Ci de poseri sau curioși care vor să vadă minunea, sau să socializeze într-un loc care să-i facă să se simtă deștepți, cool și superiori plebei care fojgăie prin Centrul Vechi. Spre zero deosebire de toate celelalte sedii Cărturești. E mai bine decât librăria moartă de la Polizu sau din fundul Militariului? E mai rău? E, și atât. Cultura azi se vinde la pachet și, după cum știm cu toții, la pachet plătești și ambalarea frumoasă.

  4. În altă ordine de idei, pentru că la cele mai recente comentarii apăreau unele de prin toamnă, după o înjurătură sănătoasă am aruncat un ochi în mațele blogului, unde am găsit 20 de comentarii aruncate la gunoi de-a valma. Veto, știi ceva despre asta? Nu știu ce ai încercat să ștergi, dar mă bucur că n-ai șters blogul cu totul și mă întristez că n-ai încercat cu datoriile la întreținere sau factura la curent, de exemplu. Te-a amețit Caruselul ăla (să lăsăm varianta asta ca fiind preferabilă adevărului etilic, bine? Bine.)

  5. Cum nu mă deranjează mall-urile și fițele, ba, din contră, îmi plac pentru că-mi oferă mereu prilejuri noi de hăhăială, împotriva Caruselului am un singur dinte: m-a păcălit. Căutam o carte, o aveau pe stoc după spusele catalogului lor on-line, la Cărtureștiul vechi nu o aveau și mi-am mișcat fundul pînă la Carusel convins că acolo tre’ să o aiba, că-i mai mare. Cînd colo, ce să vezi? Au mai puține cărți decît la ăla vechi. Pfff… Enervant!

    În loc de răzbunare am luat de la ei alte 3 cărți, ca să le fie învățătură de minte.

  6. la noi ca la nimeni….de-aia ne merge asa de bine in frumoasa Romanie….combati bine…mult spor si inspi…

  7. „să socializeze într-un loc care să-i facă să se simtă deștepți, cool și superiori plebei care fojgăie prin Centrul Vechi” si cu asta ai spus tot despre contemporanii de cacat. mai bine sa nu ma citeasca nimeni, decat sa imi fie sila de mine. hai pa!

  8. Andreotti, frumos comentariu şi îţi înţeleg frustrarea vizavi de Carusel, dar vorbim despre lucruri diferite. Sau, mai bine zis, privim chestiunea diferit.

    Cel mai important: eşti sigură că înţelegi cum funcţionează economia de piaţă, respectiv mecanismul cererii şi al ofertei? Poate ştii, dar îţi spun eu cum funcţionează pentru Cărtureşti Carusel (şi mai toată lumea occidentală): adaosul comercial se practică funcţie de confortul pe care i-l oferi cumpărătorului. Asta e. E valabil şi pe 57th Street în Manhattan dacă intri la Gucci. Capitalistul, în insolenţa şi nonşalanţa lui a avut tupeul de a nu-i oferi cumpărătorului nişte cocioabe pe post de librării (cum sunt şi azi fostele librării de stat din Bucureşti). Nu, el îţi oferă un ambalaj care se adresează unei anume categorii de clienţi, iar dacă tu nu te numeri printre ei, el presupune că tu ştii că nu te numeri printre ei, ceea ce mă face pe mine să consider că toată această dispută pe facebook despre uite Caruselu-nu e Caruselu că e prea scump, ţine încă de o poulaţie (din păcate) needucată în ce priveşte mecanismele pomenite mai sus. Revolta asta vizavi de cât de scump e nu ştiu ce produs e un non-subiect, din simplul motiv că societatea nu mai funcţionează cam demultişor în felul în care crezi tu. Poate cel mult dughenele cu pantofi scâlciaţi din Obor, dar aia e o lume pe cale de dispariţie, că de aia trăim în Europa şi nu Turcia (sau Rusia, God forbid).

  9. Veto, mă iartă dacă mi-am spart balonul de ciungă fix pe postarea ta dar frustarea mea a plecat mai degrabă din amestecul tău în aceeași oală… eu m-am simțit aruncată-n tot poporul ăla de snobi și de cretini care s-a revărsat în Carusel ca să-și facă selfie-uri și să-și dea check-uri penibile pe facebook. Și pentru că m-ai porcăit zdravăn (doamne, dar ce-ai mai înjurat!:), cumva nemeritat, doar pentru că am făcut (în barbă, ce-i drept, pentru mine – dar parcă mă văzusei:) remarca legată de faptul că sunt scumpi. Și nici paralela cu birturile nu prea am priceput-o, că la Cărturești nu mă duc să beau… și dacă nu am bani de Bamboo mai bine mă duc „La Dud”.
    Înțelesesem încă de prima dată ce ai vrut să spui, și, asemeni Petroniei, eu sunt undeva pe la mijloc. Înțeleg și economia de piață și capitalismul și ideea de concept store, etc. Doar că la noi, astfel de evenimente se transformă-n bâlciuri dezgustătoare și totul se reduce la nivelul unor mall-uri odioase. Înțeleg ce vrea și unde vrea să se plaseze Cărtureștiul pe piață și nișa targetată pe un anumit segment și lustrul pe care vor să-l dea, etc. Asta nu mă împiedică să fac niște comparații cu același gen de concept store din afară, așa cum este Fnac-ul în Franța, de pildă, și să văd că există diferențe uriașe între ele. Și, până la urmă, nefirești nu sunt neapărat prețurile practicate de ei ci nefirești sunt veniturile noastre dar asta e o altă poveste. Și faptul că din banii aceia, doar o cotă infimă se duce spre autori și cei mai mulți sfârșesc, știm noi pe unde… Cum a ales Cărtureștiul acum să se prezinte, ca manieră, face să le dispară ușor-ușor menirea și chiar ideea principală de la care au plecat. Proporția dintre cărți/media scăzând considerabil și crescând ponderea briz-briz-urile și zorzoanele chinezești și mă tem că pe-aici vor sfârși. Dar, câtă vreme există alternative, eu sunt mulțumită. Îmi pot comanda on-line de-afară, de la noi, aleg să intru și în anticariate, aleg să împrumut eventual o carte, etc. Dacă nu am bani de Gucci, firește că intru la Zara. Dar asta nu înseamnă că nu merit un Gucci sau nu știu să apreciez calitatea unui Gucci. Asta nu înseamnă că sunt un calpuzan care vrea doar sclipiciul dat de-o haină să-și arate poziția socială. Eu nu citesc ca să fiu în trend, nu ascult operă ca să mă dau rotundă, nu mă duc să defilez la Carusel convinsă fiind că defilez pe covorul roșu al oscarurilor așteptând să mă remarce careva.
    Nu în ultimul rând, clădirea în care a ales Cărtureștiul să se așeze, este una dintre ideile pe care le-am lăudat cu gura deschisă larg și le-am mulțumit pentru ce au ales să facă. Asta pentru că sunt o împătimită a clădirilor vechi, istorice, ale caselor de patrimoniu lăsate de izbeliște și pentru că plâng pe bune, de fiecare dată, când întâlnesc astfel de ruine și mă bucur ca un copil fericit când le văd restaurate.

  10. Fireşte, trebuie apreciate în primul rând lucrurile pozitive, exact cum spui, restaurarea clădirii, la care aş adăuga simplul fapt că (aproape) orice activitate economică în plus e benefică zonei respective. Spun aproape pentru că vânzătorii de covoare cu răpirea din serai trebuie să rămână, desigur, în alte zone ale oraşului. Cât despre Carusel în sine el nu este, după părerea mea, mult mai mult decât un Elefant.ro replicat în offline de nişte oameni care au bun gust. Şi cred că exact în cheia acestui Elefant.ro, care, pentru cunoscători, a schimbat regulile jocului inclusiv în offline pe piaţa de carte din România, deci exact în această cheie trebuie privit şi Caruselul. Adică e nevoie de contextualizare şi contextualizarea e fix asta: un player semi-interlop făcut cu bani dubioşi a decis să joace în România. Mă refer, desigur, încă o dată, la Elefant. Rezultatul? Toţi ceilalţi playeri au trebuit să-şi schimbe regulile de joc conform cu cele impuse de noul venit (reguli rudimentare – reduceri uriaşe permise de cashul impresionant de care beneficiază acest Elefant, respectiv patronul lui). Carusel nu este decât ultimul efect dintr-un lanţ care se perpetuează de câţiva ani ca urmare a acestei tendinţe şi care, iată, a ajuns şi în offline – mallul cultural. Şi mie îmi place FNAC, şi numai pentru faptul că acolo oamenii sunt (mult) mai bine îmbrăcaţi şi se citeşte (mult) mai multă bandă desenată. Şi da, inclusiv pentru faptul că lucrurile sunt mult mai normale, drept care nu există talibani ai culturii precum cei din Bucureşti, care îşi fac selfie-uri şi dau check-in-uri în toate noile lăcaşuri de cultură care se deschid. Talibanii respectivi sunt, într-adevăr, un major turn off, dar pe de altă parte ce poţi face? Românii au descoperit occidentul de-abia de 25 de ani, iar asta e foarte puţin. Sunt de asemenea foarte puţini cei care înţeleg ce înseamnă acest occident dincolo de un cuvânt, sau un termen, iar mulţi dintre aceşti puţini înţeleg abia acum, în 2015. E greu, e foarte greu.

  11. Știu, Veto, chiar e greu…
    Într-un final, suntem pe aceeași lungime de undă chiar dacă ambalam în mod diferit lucrurile. Și-mi place de mor de tine, Veto🙂
    Îți mulțumesc pentru răbdare, pentru comentariile amănunțite și pentru că m-ai suportat. Uneori chiar sunt un soi de „pain in the ass”🙂

  12. Distractiva mai e spalarea pe creier :)) Intre „moldoveanul” de la Elefant si Serban nu e nici o diferenta, crede-ma, am avut de a face cu amandoi…fratele lui Serban,Alex Ion, e si mai si ! Serban are doar mai putini bani de rulat, prin urmare bisnitareala invatata in anii ’90 il face mai putin jovial ca pe „moldovean” :)) Si BTW, cladirea a fost refacuta structural de proprietar, nu de Carturesti…dar ce mai conteaza! Capitalul romanesc este absolut mizerabil, nici o diferenta!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s